Rimele mele sunt ca ciocanu' lu' Pomohaci
Să sară acu' toți cozonaci
N-am treabă cu toți săraci
Care-și vând pă doi lei colaci
Eh că te complaci
Ești c***ă și-ți place să-ti-o tragi
Că salivează pe tine toți plozi
Ce se cred vagabonți blonzi
Bronzați la solar și rași la p****ă
Să te vadă lumea că ești m****ă
Că asta e Românica
Că așa se face
Doar pe combinați și mangleală
Cocalarisme așa ne place
O dau prin aforisme dar la gradu de cultură
Rimele mele pentru ei
Îs pită cu untură
Vreau sa decedez, dar corpul nu ma lasa
As vrea altceva decat pustiu, poate o casa
Cu trandafiri galbeni si duritate
Cu ploaia care te uda in noapte
Fara tipete si ura comuna
Sa scriu ceva frumos sub clar de luna
Opresc timpul si ma holbez la podea
Tot ce a ramas in trecut e familia mea
Pustiu miraculos eu sunt fiul tau
Din cauza ta nu am cazut in hău
Pași marunti printre hiene
E tot ce fac de la o vreme
Statuia ingerului e departe
La fel ca Diavolul care le stie pe toate
Sunt undeva printr-o alta dimensiune
E neagra ca un carbune
O crapioara ranita
Sufletul nu ma lasa sa o ajut
Poate sunt un dur in trecut
Care cauta ceva prin aceasta dimensiune
Care probabil e doar carbune
Incepe ca o poveste frumoasa
Se termina ca o doina jegoasa
Nu ne mai pasa
Cand nu avem ce pune pe masa
Copiii care baga tone de tutun
Sunt cei care incearca sa transforme belele in scrum
Tristetea si ura ne acapareaza si e foarte trist
Atunci camd nici un om nu te mai baga in seama in lumea ta de vis
Te convingi singur ca esti un fericit la o mie
Si mai tragi un fum in timp ce altul scrie
Prietenii nu te mai baga in seama cand te schimbi brusc
Nu esti in apele tale, fara vicii umorul tau s-ar fi dus