De ce multă lume încă are o părere total greșită în ceea ce privește muzica black metal? Mie mi se pare că e o artă la superlativ (nu în cazul tuturor formațillor, dar în cazul multora dintre ele), iar vocile și orchestrațiile lor accentuează foarte bine mesajele din melodii, creând o atmosferă "întunecată". Multă lume crede că dacă asculți sau creezi o astfel de muzică, ești un satanist convins, dar uită de faptul că mulți dintre artiști folosesc o tematică variată, de la natură și peisaje nocturne la valori pre-creștine, ocultism și o lume a fantasticului, de tip horror. Mai precis, sunt niște oameni foarte inteligenți și cultivați, capabil să scrie versuri mai complexe decât "Ți-am furat gagica" sau "Am bani de mă enervează" (desigur, nu toți artiștii black metal). De ce există încă o doctrină care separă cumva acești oameni de "normalitate" când muzica lor are în spate niște concepte extrem de complexe și profunde? Adesea incorporează și elemente din muzica simfonică (ex.: Dimmu Borgir, Cradle Of Filth, Satyricon, Emperor etc.), făcând astfel și mai complexă compoziția muzicală. De ce persoanele astea sunt considerate de mulți ca fiind "ciudate" și "dubioase", în schimbul aprecierii unor cocalari infecți sau a unor "trapperi" de doi bani care numai se flexează, sau de ce e considerat rock-ul mainstream de tip Maneskin (care e o trupă bună, nimic de zis) mai calitativ decât o muzică ce conține mai multe schimbări de ritm, elemente din muzică clasică și versuri mai profunde? Trupe ca Dimmu Borgir, Satyricon, Emperor, Immortal, Cradle Of Filth, Darkthrone, Mayhem, Batushka, Burzum, Nargaroth, Rotting Christ, Gorgoroth, Celtic Frost, Bathory (care au cântat mai multe subgenuri diverse) și nu numai, mi se par excepționale și totuși nu primesc atenția unor trupe care nu mi se par la fel de complexe. De ce există oameni care judecă după copertă atât de ușor și de repede, fără să mai observe și ce se ascunde în spatele cărții? De ce dacă folosești o modalitate diferită de a-ți exprima arta, ești catalogat imediat un "debil" sau un "ciudat satanist", timp o care se promovează atâtea non-valori pe TV și în mass-media? Aș vrea niște răspunsuri argumentate și relevante, nu "aia nu e muzică, e doar gălăgie" sau "ăia sunt niște nebuni care îl adoră pe Satana". Vă mulțumesc frumos.
Ordonare:
Cronologică
Pentru ca societatea e guvernata in mare de ce prefera majoritatea. Iar pentru majoritate, black metal e gen de muzica exagerat, blasfeminc, sau pur si simplu greu de inghitit, tocmai din cauza ca prefera mainstream-ul care e usor de urmarit si inteles.
Răspunde
Pe de o parte, e ceva normal ca în club la 2 dimineața să se asculte Maneskin, Florin Salam, Drake etc. și nu Dimmu Borgir sau Dark Funeral. Pe de altă parte, lumea devine din ce în ce mai superficială și mai ignorantă. Sunt o grămadă de persoane care ar prefera Nane sau Albert Nbn oricând față de melodii extreme metal, aici incluzând și death metal, thrash, ghotic sau doom... Lucru care mi se pare destul de trist și de anormal, având în vedere ce cântă unii și ce cântă alții, dar și atitudinea pe care aceștia o au... Fiecare ascultă ce vrea și ce-i place, desigur, dar sunt o grămadă de trupe bune românești care se pierd în neant din cauza trendurilor actuale.
Pentru că e un gen diferit de ce-i la "modă", iar asta nu e bine pentru unii, plus ca intervine și sound-ul agresiv care nu e pentru toată lumea și stereotipul că-i muzică satanistă.
Rock Hard sau alte alternative de Rock in afara de balade nu a prins bine in Romania.
Traim la poluri opuse fata de acest gen de muzica, rock-ul "satanist" cum se zice la noi, a luat nastere din SUA si Marea Britanie, undeva prin 40.
A evoluat din genul country/ blues prin introducerea chitarii electrice si ritmul tobelor.
Hai sa ne intelegem, in cluburile unde se asculta manele, nu vor veni decat cocalarii si pitipoancele, fiindca un om cu cizelat si cu educatie, nu are ce sa asculte acolo.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
