Pastila muzicală de azi:

https://www.youtube.com/watch?v=aSiU1T_w0-8

În legătură, din nou, cu filmul zilei:

http://www.imdb.com/title/tt0083658/

Frumoase şi dragi ambele.

Musteste aici Vangelis de nostalgie si Ridley Scott de melancolie.
De fapt, filmele SF au o dimensiune a deznadejdii si melancoliei, asa mi se pare mie, asta-mi si place la ele, si asta vine din faptul ca viitorul e blestemat sa care dupa el toate pacatele trecutului, pe care le constientizeaza, iar asta da aerul coplesitor.
Stiai ca R.Scott si-a inceput cariera ca facator de publicitate? Acum intelegi de ce orasul lui arata ca o reclama luminoasa obosita? Sau personajele sunt atat de... desenate? Fiecare caracter, fiecare coltisor este inzorzonat ca in reclame.
In legatura cu Vangelis, mereu m-am intrebat, daca nu se nastea in Grecia, muzica lui cum ar fi sunat? Vangelis nascut in Mongolia cum ar fi dat? In Siberia, undeva? Dar un Vangelis nascut in Peru? Ce natura ar fi avut spiritualitatea lui?

Foarte faina combinatia celor 2, chiar faina.

" filmele SF au o dimensiune a deznadejdii si melancoliei, asa mi se pare mie, asta-mi si place la ele, si asta vine din faptul ca viitorul e blestemat sa care dupa el toate pacatele trecutului, pe care le constientizeaza, iar asta da aerul coplesitor". Superb! Parcă mi-ai citit gândurile. SF-ul e favoritul meu. Atât în literatură cât şi în TV. Recomand şi filmul A.I.

Cât despre piesă, e puţin spus că trezeşte nostalgie. La mine e mult mai mult şi mai trist de atât.