As vrea sa spun pentru prima oara ca familia mea este extrem de toxica. Acum ceva timp le-am dat o veste legata de personalitatea mea (mentionez ca nu am facut nimic gen droguri, bautura, alcool sau relatii sexuale si ca mereu am ascultat de parintii mei, insa putem zice ca acea veste nu era tocmai buna). De cand am facut acest lucru, situatia a devenit de nesuportat. Mama pentru mai multe zile nu a mai dormit noaptea, plangea si eu incercam sa vorbesc cu ea si sa o linistesc si sa-i zic ca nu e mare lucru, dar nu voiam sa-i zica lui tata. Mama mi-a promis ca nu o va face, insa intr-o zi tata a venit la mine si m-a certat si mi-a spus ca a aflat de la ea, dar m-a amenintat sa n-o mai chinui. Pentru cateva zile totul a fost linistit si pe urma, intr-o seara mama si-a adus iar aminte si a inceput sa tipe la mine si eu la ea pentru ca era nedrept ce facea (nu pot mentiona motivul insa va asigur ca psihologul meu a zis ca e normal). Dupa ce am terminat cearta, tata a venit si a inceput sa zbiere la mine, m-a trantit de pe jos si cred (nu sunt sigura, momentul a fost groaznic si nu ma puteam concentra) ca a incercat sa ma loveasca, insa sora si mama il tineau. Ma injura, ma facea in toate felurile: vac*, nes******, ma striga "f@" (singurele dati cand face asa sunt cu mama, e foarte abuziv emotional, verbal si rar fizic), m-a amentitat ca o sa ma omoare. A terminat si a iesit din camera inca injurandu-ma, moment in care am avut un atac de panica si nu mai puteam sa respir. Mama a strigat la el sa vina sa aduca apa si el a inceput iar sa tipe la mine sa-mi zica sa ma duc sa ma omor, si "mori f@, du-** d****, vreau sa te vad cum mori in coltul ala ca un caine" si a dat pumni in usa si a aruncat cu obiecte. Dupa 2 zile a venit la mine si mi-a zis ca pot sa fiu cum sunt eu de obicei, insa arogant si nu si-a cerut scuze sau ceva. Toti care stiu asta dau vina pe mine, in afara de sora mea care stie ca nu am facut nimic gresit. Eu nu mai pot suporta si simt ca ar fi atat de simplu sa inghit un pumn de pastile si sa termin totul. Psihologul mi-a zis ca nu eu sunt problema, cu ei insa nu stiu daca se v-a rezolva ceva si nu pot pleca nicaieri pentru ca sunt minora. Nu pot chema nici politia daca imi face ceva pentru ca nu vreau sa o ingreunez pe mama care oricum munceste mult si nu-si da seama de ce face. Scriu acest lucru din disperare pentru ca stiu ca nu este ultima oara cand se v-a mai intampla un incident de genul. Va rog imi puteti spune daca aveti vreun sfat? Imi este frica sa nu se ia si de sora mea. Imi cer scuze pentru mesajul lung...
Ordonare:
Cronologică
Ne ceri ajutorul insa noi nici macar nu stim ce veste ai dat de ai cutremurat casa.
Nu te putem ajuta daca nu ne spui fix care este cauza.
Răspunde
Nu stiu daca este ceva personal sau nu. Dar nu ai specificat motivul concret pentru care s-a creat toata cearta asta. Sincer te inteleg, si eu am dificultati in familie similare celor tale. Si am trecut prin multe lucruri foarte grele. Cum te consideri tu nevinovata, exact asa ma simt si eu. Se aduna o frustrare la un moment dat. Daca spui ca esti minora, ori trebuie sa-ti iei inima in dinti si sa vorbesti cu el. Stiu e foarte greu... Insa, trebuie sa lasi si putin de la tine ca sa nu se agraveze. E groaznic sa vezi ca se poarta urat cu tine si iti raspund cu ura la orice le-ai spune. Sau, daca problema este rezolvabila, incearca sa rezolvi problema, ca sa le arati ca ai reparat-o. In rest, nu stiu, fa-le pe plac o perioada de timp, fa chestii care ii multumesc, ajuta-i la treaba. Nu incerca sa te omori, pentru ca sunt persoane pe lumea asta care tin la tine, chiar si parintii tai tin enorm. Nu rezolvi nimic prin asta. Tu esti un copil si trebuie sa-ti traiesti copilaria, buna, rea cum e ea. Sunt evenimente marcante in viata asta, dar trebuie sa ne adaptam si sa trecem peste. Nu sa ne omoram! Daca mai ai probleme, sau nevoie de sfaturi, sunt tot aici. Sper ca va merge ce ti-am spus eu.
Sunt de o parere cu CookieDog, orice ar fi motivul, acela este un detaliu semnificativ si nu te putem ajuta fara el.Nu vei fi judecata.
Ei ar trebui sa te accepte și să te înțeleagă așa cum ești tu și să conștientizeze că nu îți pot impune ceea ce îți place daca nu pot sa te sprijine in deciziile tale macar sa nu te împiedice acum important ar fi că deciziile și activitățile tale sa nu te pună pe tine in pericol sau să ii afecteze pe cei apropiati
Daca nu ne spui despre ce este vorba nu avem de unde sa tragem concluzia daca e gresit sau normal cum esti, sau ce ai facut etc.
E drept ca nici o fapta nu trebuie pedepsita cu violenta fizica si verbala si aici nu are nici o scuza. Poate fix asta este problema ca ai fost fata cuminte la care nu se asteptau sa "greseasca" cu ceva. Poate ei prin voi vroiau sa isi traiasca o a doua tinerete, iar daca voi ati indraznit sa luati alte decizi... poftim rezultatul.
E bine ca mergi la un psiholog si te sfatuiesc daca cumva esti majora sa te pregatesti sa te muti de acasa.Nu o sa poti sa stai cu teroare si frica, pentru ca se pare ca la tine in casa nimeni nu iti ia apararea.
Da... Nu am vrut sa zic pentru ca stiu ca unii nu ma vor lua in serios...
Cred ca stiu la ce te referi.Ai alta orientare sexuala decat cea considerata "normala" de societatea in care traim.
Eu nu sunt in aceasta situatie, dar am un prieten foarte bun care trece prin asa ceva.Il cunosc din liceu, am mers la facultate impreuna, insa trebuie sa recunosc si ca am fost uimit cand mi-a spus.Mi-a mai zis de la inceput ca n-are nicio atractie fata de mine 
Partea proasta e ca stim doar eu si sora lui, pentru ca n-a avut curajul sa marturiseasca tuturor. Intr-adevar, societatea este extrem de cruda cu voi.Nu mi se pare corect, dar asta e...
Nu sunt impotriva relatiilor gay si reactiile celorlalti fata de asemenea persoane mi se par exagerate.Nu e vina voastra ca sunteti asa.Nu e o boala psihica sau de genul asta, ci doar alt mod de a exprima dragostea.
Asta e modul normal de gandire. Daca ei ar fi fost homosexuali nu s-ar fi simtit prea ok sa ii critice lumea atat de aspru...In primul rand e destul de greu pentru tine, ca tanar, sa te accepti asa cum esti...Mai vin si ceilalti cu ale lor comentarii homofobe.
De mic copil te-ai obosnuit cu notiunea de barbat+femeie si cand ti-ai dat seama ca
tu iesi din aceste tipare ai avut probabil un soc.N-ai de ce.Asa esti tu.
Oameni buni, stati calmi! Nu din cauza homosexualilor sunteti voi nefericiti!
Dacă nu stim motivul nu te prea putem ajuta, cine stie ce i-ai spus lu maicata cu siguranță nimic bun cum spui tu. Eu cred ca ceea ce ai facut este destul de grav altfel tatal tau ni reactiona asa si maică-ta nu plagea non-stop
Acum am vazut motivul.eu una nu sunt de acord cu orientarea sexuala "anormală " (sa spun asa) poate si eu reacționam urat daca venea fata mea sa imi spuna ca are alta orientare sexuală. Tatăl tau are motive sa se fii enervat insa nu ii da dreptul sa vorbească asa si sa te lovească. Nu stiu ce sa spun poate inca nu esti matura suficient si esti confuza, poate orientarea ta sexuala nu este definitiva si peste cativa ani iti vei schimba parerea. Consider ca fiecare aveti partea voastră de vina. Însă punete in locul părinților tai, tu cum ai reacționa daca fata ta ți-ar da o asa veste?
De ce ai facut cunoscute lucrurile acelea, ce sperai sa se intample?
Cateodata este mai bine sa tii pentru tine.
Acum nu poti decat sa astepti sa se linisteasca de la sine, probabil sunt alte probleme de fapt, ce putea-i tu sa le zici asa de grav...O sa se linisteasca apele dar trebuie sa ai rabdare un pic si evita sa raspunzi urat, iti zic din experienta.
Buna!
Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam sa-ti fie mai bine.
Poti primi ajutor specializat in mod gratuit.
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Telekom, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro
Acum poti primi consiliere gratuita si direct de pe telefonul mobil, descarcand aplicatia noastra http://www.116111.ro/descarca-aplicatia
Asteptam sa te ajutam!
Ca sa iti dam sfaturi trebuie sa ne spui cauza, altfel nu stim decat ca parintii tai s-au suparat pe tine pentru ceva. Nu putem aprecia daca e pe drept sau pe nedrept. Nu putem sa-ti spunem ce sa le spui pentru ca nu stim in ce fel ii afecteaza.
Din cate spui tu imi dau seama ca tatal tau e foarte agresiv verbal si asta dauneaza psihicului tau. Mama ta e si ea pusa pe cearta si nu e prea inteleapta pentru ca daca ar fi nu te-ar certa de fata cu tatal tau stiind ca el reactioneaza asa.
1. Incearca sa-ti vezi de treaba ta si nu face lucruri care ii provoaca pe ei la cearta.
2. Daca ei iti cer sa faci ceva, fă, ca sa nu aiba alt motiv sa strige la tine.
3. Nu te certa si nu incerca sa le arati ca tu ai dreptate iar ei gresesc. Iti trebuie foarte multa diplomatie ca sa ai succes in asta si nu ai avut cel mai bun model in familie.
4. Daca gresesti, recunoaste-ti greseala. Greseala recunoscuta e pe jumatate iertata.
Da, este un mediu toxic. Totusi, nu vad ce motiv puteai avea sa le spui. In primul rand, e o veste proasta, inseamna ca vei avea o viata grea si ca perpetuarea neamului se opreste la tine. Da, ar trebui sa ai aceleasi drepturi; dar nu e nici un motiv de bucurie. Trebuia sa taci din gura.
Vestea buna este ca femeile sunt predispuse la acest comportament decat barbatii. Eu zic sa nu te ingrijorezi pe moment si sa fii foarte obiectiva cu tine.
Cand psihologul ti-a zis ca esti usor influentabila s-a referit exact la ce am zis mai sus. Poate fi o faza temporara, sau poate fi permanent. Deocamdata nu stii in care dintre cazuri te incadrezi.
Cel mai probabil parintii tai vor sa ai copii si o familie, si stiu ca daca esti intr-adevar setata pe directia asta, nu vei avea si nu vei putea creste o familie. De aici si dezamagirea /reactia lor.
Ei de fapt iti vor binele si considera in acest moment ca "investitia" lor a fost degeaba, ca vei cadea probabil in tot felul de capcane si te vor pierde.
Cel mai bine e sa fii in continuare aproape de ei si sa le arati ca esti aceeasi persoana ca inainte sa afle. O sa fie bine.
Nu-i asculta pe astia care arunca cu *fobii si cu "inapoieli" despre parinti si mentalitati. Vorbim aici despre realitati biologice.
De când am citit ceea ce ai zis mi-am dat seama care e problema ta. Mai bine nu le spuneai părinților tăi. Știu că ai vrut să te deschizi în fața lor, sunt persoane importante din viața ta.
Dar mai bine nu o făceai, adică și eu altă orientare sexuală, mai exact sunt pansexuală, dar nu le-am spus părinților mei.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
