Înainte aveam o problemă și obișnuiam să îi spun mamei mele cam tot. Adică mă deschideam foarte mult în fața ei. Făceam asta de când eram mai mică, mai ales când se întâmpla ceva și eram foarte entuziasmată.
Și de la asta începeau discuții, unele chestii le lua prea în serios și nu mă înțelegea.
Acum nu prea îi mai spun mare lucru...și totuși mă simt vinovată și puțin frustrată, pentru că sunt unele lucruri pe care chiar aș vrea să le împărtășesc cu ea. Ce să fac să scap de aceste sentimente negative?

Eu am doua fete, si povestim de la A.Z si chiar daca nu sunt de acord cu ce spune, ca sa nu le supar zic mereu faci cum crezi tu, tu stii mai bine. Niciodata nu zic nu e bine pentru ca stiu ca face tot cum crede ea, Dar eu stau si ascult.

Sa ii spui ce ai pe suflet. Este dreptul tau si este si competenta ei sa te asculte. Gandeste-te la ea ca la o tu mai mare.
Sau mama ta se gandeste la tine ca la o ea mai mica. Stii intrebarile alea triste cum ca daca te-ai intoarce in trecut la tine ce sfat ti-ai da? Ei bine, nu mai sta pe ganduri, tu o ai pe mama ta care se poate intoarce in trecut la ea sa ii dea sfaturi tocmai prin tine, spunandu-ti-le tie. Mama ta te poate preveni de greseli pe care le-ai putea regreta in viitor si te-ar putea alina in legatura cu tristetile si gandurile pe care le ai in prezent. Cu ea merita sa discuti orice, fiindca ea te cunoaste si voi doua aveti puncte in comun mai mult decat ai crede. Doar acorda o noua sansa acestei deschideri si redescopera magia comunicarii intre doua fiinte feminine precum mama si fiica.

Urmareste mai des interviurile dintre 2 persoane de la emisiuni sa vezi ce dialoguri frumoase se pot naste intre 2 persoane. Daramite dialogurile cu mama ta, sunt cele mai pretioase. De exemplu, Andreea Marin si-a pierdut mama la 9 ani si si-ar fi dorit sa mai poata avea sansa sa poarte discutii pretioase si diverse cu mama ei... si sa mai abia acea deschidere si dezinvoltura pe care o poti avea doar cu o persoana apropiata care te iubeste si chiar daca nu te intelege pe moment, face eforturi sa te inteleaga pe parcurs, fiindca tine la tine si iti vrea binele.

Iti recomand emisiunile lui Nadine, sau emisiunea de-a Viata ascunselea, emisiunea Profesionistii, emisiunea garantat 100% cu Catalin Stefanescu sau emisiunea La Radio cu Andreea Esca.

https://m.youtube.com/watch?v=7TzkVHHISnM

Asta depinde și de vârsta lor. Că și eu eram ceva de genul cam până la 11-12 ani, dar după asta, de obicei treburile se cam schimbă.

Fals
pai care e rolul mamei? ce pm? adica eu nu imi inteleg fetele? sa vb cu strainii? mama trebuie sa asculte ce vrea copilul, sa isi spuna parerea dar sa nu fie ridicola si autoritara ca o psihopata

Nu știu ce fel de părinți ai avut tu, dar chiar îmi pare bine că gândești așa. Însă trebuie să știi că nu e nimic magic într.o discuție mamă fiică legate de viața de adolescentă.

Nu ma refeream la asta, ea va lua decizia daca vrea sau nu sa vorbeasca despre un anumit lucru cu mama ei.
spuneam ca daca nu se simte sigura despre ce simte, daca are pe cineva apropiat poate ii va fi mai usor sa se descarce
e normal pentru copii sa nu vrea intotdeauna sa le vorbeasca parintilor despre unele probleme, asa cum spuneam, exista multe diferente intre parinti si copii si de asta poate ca a vorbi cu cineva apropiat varstei ei ar putea sa o ajute. eu nu pot vorbi totul cu mama, sau cel pu tin nu simt ca as putea sa vorbesc totul cu ea, asa ca, avand si alte presoane importante in viata, pot sa ma descarc lor. asta era doar un sfat aditional dat din propria mea experienta. chiar daca intrebarea se referea la relatia dintre o mama si o fiica, exista mereu o altrenativa in caz ca intre cele doua nu merge totul tocmai bine

Știu ce zici. Am persoane care sunt dispuse să mă asculte. Dar totuși unele lucruri sunt legate de părinți, că ei sunt cei care îți setează limitele de venit târziu acasă, de bani...etc.

Te inteleg! Daca sunt probleme de genul, adica unele care se refera la limitele impuse tie, care nu iti convin intocmai, incearca sa ii faci pe parintii tai sa se increada in tine, aratandu-le ca au motive sa-ti dea mai multa libertate, sa-ti ia in considerare parerile mai mult, etc

N-ai inteles nimic din ce-am scris acolo. O sa intelegi tu mai incolo. Esti prea frustrata acum ca sa lasi loc intelegerii.

Spune-i tot ce ai de spus și tot ce simți nevoia să îi spui, e mama ta până la urmă. Cu siguranță o să te înteleagă în mare parte, iar daca nu, macar îți oferă perspectiva ei, chiar daca e diferita de a ta.

Sunt niste reguli <
sa nu ii spui copilului ca e prost sau idiot
sa nu il critici incontinuu
sa nu ii spui esti prea gras < chiar daca e gras ii spui sa manince cumpatat si mai multe fructe
sa nu il refuzi cand vrea sa iti spuna ceva < lasa ca vb mai incolo>
sa nu il tratezi ca pe unul mic, cand deja e adolescent
sa nu ii zice des, lasa ca nu faci bine, fac eu ...etc

Te sfatuiesc sa fii din nou deschisa si sa vorbesti cu mama ta, abosolut totul, pentru ca o prietena mai buna ca mama, nu vei gasi nicaieri.

Pai discuta din nou cu ea si vezi cum reactioneaza, daca vezi ca iar nu te intelege, atunci e clar ca nu mai are sens, de ce sa ai sentimente negative daca poti relua comunicarea libera cu ea?! Daca simti ca vrei sa impartasesti, fa-o!
Si explica-i ca te deranjeaza ca nu te intelege, daca nici acum nu merge, aia e, nu o sa mai ai de ce sa te simti vinovata si frustrata, ca nu are sens, dat fiind ca daca mai zici ei, ti-ar fi mai nasol.
Deci mai incearca odata, ca altfel nu scapi de sentimentele astea. Le ai pentru ca speri totusi ca ai impartasi si va fi bine, in momentul in care te convingi ca nu merge, atunci vor dispare aceste sentimente pentru ca nu ai cum in mod automat sa mai regreti chiar fara voia ta ceva ce iti face rau.

Sau spune altcuiva care te intelege, dar mai greu, in general lumea nu pricepe, priveste doar din prisma lor, dau sfaturi, arata cu degetu, condamna fara sa inteleaga ce simti tu, zic ca exemplu.

Cea mai tare faza auzeam "cum te-ai putut indragosti de ala?". De parca asta controlam noi de cine sa ne indragostim, nu cont ca ala e rau, bun, daca ne ia flama ne ia si gata, deci intrebarea aia nu o pune un om cu minte intreaga.