| OtherNews07 a întrebat:

Mama mea e plecata in strainatate de 13 ani (exact varsta mea) si vine doar odata pe an, stand o luna.
Ea se simte foarte rau de ceva timp si medicii i-au spus ca are atacuri de panica.Astazi dupa ce a fost la un consult, mi-a spus ca atacurile de panica vin de la lipsa de vitamine; dar eu stiu ca vine de la temerile ei mentale.Am intrebat-o de ce ii este frica,de ce se panicheaza.
Si mi-a spus ca nu are nimic,ca atacurile de panica vin asa.
Pai cum sa vina asa? Am citit ca printre simptomele atacurilor de panica se afla si teama de moarte si teama de a nu innebuni.Ea nu vrea sa recunoasca, dar eu oricum o vad ca e agitata.Chiar o asistenta i-a spus bunicii mele ca trebuie sa mearga la psihiatrie,daca are atacuri de panica,si eu sunt constienta ca trebuie sa mearga acolo.
Cum sa o conving sa mearga la psihiatru,avand in vedere ca ea e o persoana dificila si incapatanata,si ca nici macar nu vrea sa isi recunoasca fricile?
Dati-mi niste sfaturi,va rog!
Ar putea da in depresie de la aceste atacuri si vreau sa o ajut sa scape de ele cat mai curand,sa nu ajunga la depresie sau ceva mai grav.
Spuneti-mi,va rog, cum sa o conving sa mearga la psihiatru!

Răspuns Câştigător
| AutumnDay a răspuns:

Atacurile de panica nu sunt legate neaparat, in mod constient de teama de moarte sau de teama de a innebuni. Poate nu se gandeste deloc la asta. Eu fac atacuri de panica in zonele foarte aglomerate, adesea daca trebuie sa stau la coada sa astept undeva. Singurul lucru la care ma gandesc e teama de a nu mi se face rau si ca daca mi se face, imi e teama ca nimeni nu m-ar ajuta. Poate merge sa faca cateva sedinte de psihoterapie la psiholog/psihoterapeut, nu sa mearga la psihiatru, pentru ca adesea psihiatrul prescrie tratament medicamentos si sincera sa fiu, nu as recomanda asta decat pentru afectiunile psihice care afecteaza viata persoanei si relatiile sale cu ceilalti. Atacul de panica nu e o afectiune psihica.
Mai bine convinge-o sa mearga la psiholog/psihoterapeut si sa descopere ce se afla in spatele acestei temeri. Spune-i mamei tale ca psihologul nu e medic si el nu e doar pentru. cei,, nebuni" cum cred oamenii care nu fac diferenta intre psiholog si psihiatru. Cu psihologul se va duce circa o sedinta pe saptamana si vor discuta doar. El o va ajuta sa gaseasca solutii de a-si gestiona stresul, de a se relaxa si de a descoperi de unde se trag atacurile de panica. Uneori, acestea pot avea legatura si cu schimbarea de mediu, cu dificultatea de adaptare atunci cand vine vorba de mutarea intr-o tara noua, de schimbarea serviciului, etc.

6 răspunsuri:
| DrGoogle a răspuns:

Eu zic sa o iei cu usurelul sa ii spui cat de mult o iubesti si cat inseamna ea pentru tine, ca tii foarte mult la ea si nu stii ce te-ai face fara ea ca nu vrei sa o pierzi si daca te iubeste sa faca asta pentru tine.

| mihai69 a răspuns:

Pentru atacuri de panică se merge la psiholog, pentru a determina mai întâi cauza lor. Apoi urmează terapia, care va elimina cauza și astfel o să dispară și efectul.

| OtherNews07 explică (pentru AutumnDay):

Mulțumesc!

| AutumnDay a răspuns (pentru OtherNews07):

Cu drag! Mama ta e plecata din tara si tu esti in Romania? Daca da, sugereaza-i mamei tale ca, cumva, poate e timpul sa nu mai stea atat de mult plecata si sa te lase singura in tara. Poate ca, chiar daca ai ceea ce iti doresti din punct de vedere material, nimic nu poate inlocui prezenta mamei. Mai tarziu ii va parea rau ca a pierdut cele mai importante momente alaturi de tine si va veni o vreme cand se va uita in urma si nu va vedea nimic, pentru ca vezi tu, timpul trece si trebuie sa pretuim fiecare moment. Banii nu o vor intoarce vreodata in timp, sa puteti petrece impreuna tot ceea ce ati pierdut.

| OtherNews07 explică (pentru AutumnDay):

Exact,banii nu pot inlocui lipsa ei si oricum, va veni acasa definitiv cand voi pleca la liceu.Multumesc de intelegere!

| danay72 a răspuns:

Ea nu vrea ca tu să fii îngrijorată. Dar sigur stie ce trebuie să facă. Dacă vrei să vorbești cu ea, spune-i cu blândețe și respect profund.Dar vorbește într-un moment în care e bine dispusă.