Asa sunt toti părintii, se cred șefi, nu prea ai ce sa faci decat sa rabzi, si sa taci.
La fel o sa fi si tu cand vei avea copii, exact cum este tatal tau cu tine la fel te vei purta si tu cu copii tai, ca pîna o sa ai copii o sa uiti ce ti au facut tie părintii cand erai mic. Țipau urlau la tine, si i ti scoteau ochii cu ce ti au cumpărat, asa sunt toti părintii, bineinteles este si vina ta ca nu ai facut tot ce a depins de tine la cules zmeură, te ai plîns, asa a inteles tatal tau prin acel of.
Salut!
Stiu exact la ce te referi. Sa faci tot ce poți si pentru părinți niciodata sa nu fie bine. Am trecut si eu printr-o perioadă din asta insa mai mult se punea problema de note la ai mei. Puteam sa iau 3 note de 10 și o notă de 6 la nenorocita aia de matematică și numai asta auzea. Numai despre matematica aia. Imi luau tot ce voiam numai ca sa le confiste la prima nota mediocră.
Si tata se enervează usor camd e vorba de treaba. Mai ales cand nu inteleg eu cum se face sau gresesc.
Iarăși la condus. A fost un coșmar sa incerc sa învăț de la tata! Se enerva si făcea ca toate alea ca nu mi-a iesit plecarea din panta din a 3a încercare (era prima oară când o faceam). Am plâns și eu si m-am enervat de multe ori insa ei aveau întotdeauna dreptate sau o scuza la indemana.
Mereu insa au fost foarte iubitori. Aveau un mod ciudat de a o arată insa au facut N sacrificii pentru mine si viitorul meu. Despre note, încet încet le-am explicat că nu îmi face bine ceea ce fac si in final au înțeles. Cand am mai crescut am inceput sa am un cuvant de spus in orice decizie. Pana si la ce masina sa isi ia tata, ma întreba si pe mine daca mi se pare ok si daca Imi place spre exemplu. Asta vorbim de la vreo 16 ani in sus. Tata se enervează inca usor dar stiu ca nu este cu adevărat suparat pe mine.
Morala? Nu este numai tatăl tau asa. Sunt multi. Cu timpul, lucrurile se schimbă și ai sa vezi ca si la tine va fi bine. Prinde-l odata in toane bune si incearca sa vorbesti cu el. Dacă nu, tratează cu mama ta daca ti se pare mai intelegatoare. I-ai cu frumosul, spune-le cat te fac gesturile astea de multe ori pe nedrept sa plângi.
Mda bafta!
De multe ori eu combat genul de situatii(vorbesc de oameni in general) Cu un "te rog frumos sa ma ierti, nu am vrut sa zic asta sau sa para asa" genul acesta de raspunsuri, o zici calm.De cele mai multe ori chiar daca nu am gresit zic asta.Dar de ce? Pentru ca ai nevoie de 2 oamenii pentru o cearta si doar de unul ca sa o incheie dar acum te intrebi "stai asa e tata si eu nu ma cert cu el, el tipa la mine".E faza care este, ca tu efectiv ii intrerupi tiparul(pattern-ul).De exemplu tu cand tipi la cineva te astepti sa riposteze sau ca in cazul tau sa taca(exemplu tipa mama la mine, ma cearta si ii zic "Te iubesc" sau "Arati fenomenal de bine astazi", ea nu se asteapta la acest raspuns deoarece eu raspund cu iubire la "nervii","ura" ei)uite de exemplu ti-s-a intamplat sa vorbesti cu cineva si apoi sa se intample ceva sau sa zica cineva ceva si cand ai revenit la discutie ai uitat ce voiai sa zici(acea persoana/actiune ti-a intrerupt tiparul).Sau mai pe scurt raspunzi la "ura" cu iubire si o sa vezi ca se schimba "jocul".Sau poate o sa zica ca ai luat razna si o sa radeti pe tema asta depinde de la om la om.
Sper ca ai inteles conceptul, este ceva mai amplu dar am incercat sa il simplific.
Ignora-l, nu il mai baga in seama cand tipa, lasa-l sa tipe si apoi nu va mai tipa cand vede ca nu te atinge gestul lui. Si daca ai zis of ce? Nu ai zis, dar daca ziceai, doamne ce parinti aveti unii, ma crucesc.
davidtm întreabă:
Cristi3108 întreabă: