Stie cineva un psiholog/psihoterapeut/psihiatru bun/de recomandat pe zona pediatrie, pentru copii prescolari (3-6 ani)? E vorba de un copil mai dificil, incapatanat, mai "furtunos" emotional.
Multumesc!

Șlapul!

Da, am auzit de domnul doctor Șlap. Mi-a mai zis cineva si de o doamna doctor Jarghia. Nu stiu ce sa zic, la mine nu au functionat cand eram mic ...
Lasand gluma, nu e chiar asa de simpla treaba. Astia micii sunt, de fapt, neintelesi, nu se pot exprima cum trebuie, acumuleaza frustrare si nu stiu sa-si controleze emotiile, pentru ca nu le inteleg si nici lumea din jur n-o prea inteleg. De multe ori sunt fiinte foarte complicate. Trebuie sa-i tratam cu atentie, consideratie, nu doar cu parul. Da, o fi comod, o rezolva problema pe termen scurt, dar pe termen lung se lasa cu altele, care-i afecteaza in viata sociala, personala samd...

Aveți la școală așa ceva!

O sa avem, cand o sa fim la scoala. Momentan, dupa cum ziceam si in intrebare, "suntem" prescolari.

La șase ani, nu e la pregătitoare?

E in intervalul 3-6 ani. Aproape 4 ani...

Să ințeleg că nu e la pregătitoare?

(copilul in cauză nu are 3-6 ani ci o singură vârstă, care o fi aia...)

și chiar e nevoie?

https://www.romedic.ro/cip-adriana-serban-ionescu/articol/12248

Este nevoie, da...
Dificultati de adormire, hiperactivitate si atentie greu de castigat, sensibilitate/nemultumire excesive.
De regula, inainte sa ajung sa intreb ceva online, ma documentez premergator. Cand iau decizia, o iau cat de cat educat, informat. Plus si o recomandare recenta de la pediatru.
Altfel, nu mai intrebam...
Apreciez linkul de mai sus, insa nu mai insistati, s-a facut zob intrebarea mea. Nici maniera dvs de a discuta nu ma incanta, nici nu cititi bine intrebarea si detaliile initiale, puneti intrebari redundante, sunt nevoit sa ma repet cu aceleasi detalii...
Multumesc, oricum.

Redundat? ia să vedem:

- vârstă 3-6 ani (se putea și mai precis)
- preșcolar (clasa pregătitoare e inclusă și beneficiază de psiholog școlar - se putea și mai precis)

succes in imblânzirea neimblânzitului

Ia sa vedem, deci.
1. Ce treaba avea "aveti la scoala asa ceva" cu ceea ce scriam eu?
2. Presupunand ca ati fi vrut sa dati un raspuns tintit si util, ce mai conta daca are 3 ani sau 6 ani, pe mine ma interesa un nume, nu sa fiu chestionat de varsta copilului, daca e la pregatitoare, daca nu e.
3. In fapt, nu inteleg de ce ati prezumat ca ar fi la maxima intervalului... Oricum, chiar daca ar fi avut 6 ani si ar fi fost la pregatitoare, ma indoiesc ca as fi gasit acolo un psiholog potrivit. De fapt, n-as fi gasit mai deloc.
4. O intrebare initiala de clarificare ar fi fost "ce varsta are, mai exact", nu zgomot de fond. Dar, in final, tot nu ati fi avut un raspuns. Repet, ma intereseaza un nume, o recomandare.

Deci, da.
Multumesc...

E treaba avea "aveti la scoala asa ceva" cu ceea ce scriam eu? - copil de 6 ani!

"pe mine ma interesa un nume" - rili? in ce oraș/județ/țară/ planetă?

"ce ati prezumat ca ar fi la maxima " - pentru că așa e scris.

nu era simplu ceva de genul: copil x ani in localitatea y are nevoie de? Sigur că era dar e mai incitant așa, șmecherește, să invocăm redundanța intrebărilor ulterioare. Așa-i?

incă odată: succes in imblânzirea neimblânzitului

Bateti campii si nu stiti cand sa va opriti...
Eu zic prescolar 3-6 ani, dvs ziceti de scoala si fortati un raspuns de la mine, anume 6 ani. Mai mult, va mai si indoiti de necesitatea intrebarii mele.
Si nu, nu conteaza orasul, de vreme ce consultatiile s-ar putea face si online, cel putin o evaluare.
Gata, drum bun, cred ca ajunge.
Sanatate!

Este varsta. Unii copii sunt mai agresivi si hiperactivi in copilarie. Probabil si injura mai mult ca sigur. O sa creasca si isi dezvata obiceiurile astea, nu cred ca ar fi nevoie sa apelati la psihoterapeut cand are numai 6 ani ca l-ar injura si p-ala. Plus ca nu suntem americani sa mergem la pshiolog cu orice problema. Asta e gluma, va rog nu va suparati pe mine!

Nu, nu injura. E foarte sensibil, de fapt. Si bine educat dpdv limbaj.
De exemplu, nu stie cand sa piarda, cand sa renunte, nu accepta un raspuns negativ. Doreste mereu ca lucrurile sa se intample ca el si e dispus sa mearga pana aproape de...panzele albe ca sa reuseasca.
Apoi, nu stiu daca e despre a fi sau a nu fi "american", cat despre a incerca sa previi ceea ce s-ar putea complica mai tarziu. Psihologia zice ca intervalul in care cei mici se formeaza definitiv dpdv temperamente este la varsta de 3-5 ani. Daca nu reusesti aici sa cladesti bine, nu-l mai intorci dupa aia. Sau e doar o aparenta, el de fapt se chinuie, se cenzureaza, dar in sinea lui nu e schimbat.
Iar o interventie facuta cu dibacie si la timp l-ar scuti de potentiale perioade de nefericire pe mai tarziu, inclusiv matur fiind. Nefericire care vine din perceptia interioara si din raportarea la lume. Din inadaptabilitate, rigiditate, incapacitate de a accepta existenta situatiile in care ceva ar fi prea greu de schimbat/modelat si cu prea mult efort, ca sa si merite.
Lucruri in aparenta marunte acum, dar cu implicatii adanci pe mai incolo.

"consultatiile s-ar putea face si online" - ha ha... un psiholog normal la cap ar trimite la plimbare pe oricare cu aere de rezolvitor de probleme online. Instant

și pentru ultima oară: succes in imblânzirea neimblânzitului

Online inseamna video call, colega. N-ai tu treaba cu d-astea.
Hai, macar de-ar fi ultima oara

"un psiholog normal la cap ar trimite la plimbare"

...dar tu sună d-aia

Da, ati putea sa consultati un psiholog dar perseverenta aceea o vad si ca pe un atu extraordinar de folositor in viitor, cand o sa fie nevoie sa lucreze la planurile lui. La maturitate, sa fii dispus sa mergi pana in panzele albe sa reusesti cu ceva este fantastic!

E cu doua taisuri aceasta trasatura de caracter. Poate deveni si povara, atunci cand individul confunda ambitia cu incapatanarea. Cand stradania lui nu mai are nimic pragmatic si rational. Cand incepe sa fie despre egocentrare si nu despre utilitate si valoare adaugata. Si incepe sa-i dauneze, sa aiba o patologie, cum s-ar zice, sa-i afecteze viata, relatiile samd.
De aceea vreau sa gasesc pe cineva suficient de dibaci ca psiholog care sa-l faca sa inteleaga diferenta, sa inteleaga cand trebuie sa se opreasca, astfel incat sa nu devina auto sabotare.

"De exemplu, nu stie cand sa piarda, cand sa renunte, nu accepta un raspuns negativ. Doreste mereu ca lucrurile sa se intample ca el si e dispus sa mearga pana aproape de...panzele albe ca sa reuseasca."
Acesta este un copil care nu a fost educat cu seriozitate si consecventa si parintele a cedat intotdeauna, rasfatandu-i si facandu-i pe plac, ca atare copilul nu are limite si isi manipuleaza parintele, pana obtine ce vrea el.
Aici parintele a gresit si este unicul vinovat!

Nu sunt adepta bataii, de aceea va recomand sa-l pedepsiti cu ce ii place lui mai mult, luati-i jucaria favorita, sau cea electronica, tableta, un joc, o carte, sau o mancare favorita, pedeapsa fiind pe 1 saptamana sau daca este ceva grav, pe mai mult.
Ideea este ca nu aveti voie sa-i cedati sub nici o forma, fiindca nu va invata niciodata sa va respecte si sa faca ce i se cere, nici fata de parinti si nici fata de altii.

Jassmina, da, exista si o componenta de rasfat in viata lui, anume bunicii, dar nu cred ca a fost decisiva in formarea lui, din perspectiva perioadei de timp petrecut cu ei, care nu a fost chiar mare.
Treaba provine din "mosi, stramosi", anume s-a "aruncat" in neam (al sotiei) pe linia unora care-s foarte incapatanati. Maica-sa e incapatanata, bunica-sa si mai si...Deci, ne luptam aici cu genetica, asa e structura lui interioara. Practic, de foarte mic a avut genul asta de comportament, l-am simtit inca de la cateva luni, cand vedeam cum protesteaza si se incranceneaza.
Noi incercam sa facem cam ceea ce descrii tu acolo, insa avem lupte foarte grele. D-asta cred ca e nevoie si de cineva care stie sa lucreze cu mintea omului, sa-l modeleze putin, sa mai atenueze tentatia asta de a fi Gica Contra...

Vad ca Gica contra esti tu, ca tot urmaresti ce scriu si ma contrazici.
Tot ce am scris mai sus este spus de un psihiatru profesionist, care lucreaza numai cu copii cu probleme.
Tipa este foarte cunoscuta in UK si USA si daca dai o cautare pe google, vei vedea ca-i celebra: Jo Frost o cheama si a facut serialul "Supernanny".
Ea face educatie atat parintilor, care dau gresit in educatia copiilor lor si ajung sa nu-i mai poata redresa pe copii care manipuleaza si-si santajeaza parintii de micuti, facand numai ce vor.

Say...what?!?
Te urmaresc si te contrazic?!? Pai, la naiba, am primit o notificare de la TPU cum ca mi-ai raspuns intrebarii puse aici, am intrat, am citit si ti-am raspuns si eu. In fapt, nu vad ce anume am contrazis la tine, tot ce am facut a fost sa nuantez situatia particulara a copilului meu, pe care cred ca o stiu cel mai bine dintre noi doi, dintre mine si tine, nu-i asa?
Nu am spus ca nu ai dreptate, dimpotriva, am confirmat ceea ce spui din ce priveste relatia cu bunicii, dar am adaugat componenta genetica.
Si pana la urma, I mean wtf, care a fi problema daca ai fi contrazisa? Vrei interlocutori care sa cante mereu pe muzica ta si sa ai mereu dreptate? Psihicul tau nu suporta situatiile cand n-ai avea dreptate?
Jeez...
Da, deci, merci oricum pentru interventie. Ciudata lume...

Da, in esenta cred ca asa se vor derula lucrurile, vom merge noi, ca parinti. Dar, initial, il vom lua si pe el pentru a fi analizat, evaluat.

Nu stiu daca mai este de actualitate, intrebarea fiind ceva mai veche, insa totul pleaca de la evaluarea psihologica. Sunt teste standard in care se evalueaza dezvoltarea copilului: inteligenta, dezvoltare emotionala, tip de comportament etc.

Aceasta evaluare psihologica dureaza cateva sedinte, sunt diverse clinici si chiar asociatii care o fac (eu stiu o clinica pe langa Gara de Nord Bucuresti, dar nu mai tin minte cum se cheama), iar in urma acesteia se obtin niste rezultate care arata spre ce este nevoie sa se mearga mai departe.

Un comportament atipic si exagerat emotional este des intalnit la copii cu un IQ superior care raman in urma cu dezvolarea emotionala si apare un conflict. Este foarte bine ca va interesati din timp de aceste lucruri, este foarte important pentru dezvoltarea copilului (dezvoltare luata in deradere in general la noi, si de asemenea in raspunsurile pe care le mai vad la intrebare).

Si da, raspunsul ales ca cel mai bun nu e rau, in sensul ca terapiile pentru copii intotdeauna implica si parintii, care trebuie sa inteleaga ce sa faca si ce sa schimbe. Insa inceputul pleaca de la copil, de la evaluarea acestuia. Succes!

Multumesc pentru raspuns, foarte in tandem cu abordarea pe care o am si eu. E nevoie de evaluare atat pentru copil, dar pregatire/ajutor specializat inclusiv pentru parinti.
Da, e un baiat istet, intr-adevar. A invatat literele si cifrele de pe la 2 ani, poate citi (dar numai cu insistente) cuvinte mai scurte, stie toate culorile de baza, foarte multe nume de animale, de insecte, de obiecte. Ne-am ocupat de el si l-am tinut antrenat. Posibil sa i-o fi luat-o mintea mai inainte relativ la corp, latura emotionala si in legatura cu jocurile specifice varstei pe care i le oferim, sa nu se mai regaseasca, sa vrea altceva. Inca lucrez cu el la asta...