1 - Si domnul a zis: "Iata, ei sunt un singur popor si toti au aceeasi limba; si iata de ce s-au apucat; acum nimic nu i-ar impiedica sa faca tot ce si-au pus in gand. Haidem! sa Ne coboram si sa le incurcam acolo limba, ca sa nu-si mai inteleaga vorba unii altora!"
2 - domnul dumnezeu a zis: "Iata ca omul a ajuns ca unul din noi, cunoscand binele si raul. Sa-l impiedicam acum ca nu cumva sa-si intinda mana, sa ia si din pomul vietii, sa manance din el si sa traiasca in veci."
In ambele cazuri putem observa ca lui dumnezeu ii este frica... de ce anume se teme el?
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Da.se teme ca nu cumva tu ca om sa ajungi sa-i faci rai rau lui care este atotputernic, izvorul a toate si este duh de viata datator, creatorul tuturor celor vazute si nevazute, facatorul cerului si al pamantului. tare se mai teme.de prostia omeneasca, fiindca omul neavand intalepciune, si puterea de a stapani anumite daruri poate abuza de ele nu spre distrugerea lui, ci a intregii creatii.sau inceperea unei lucrari inutile, care inghitea timp, vieti de oameni, efort telectual, o lucrare precum turnul care sa ajunga la ceruri. miram-as sa fi reusit vreodata.dar pentru ce lucrarea aia? pai si eu m-as teme de asa idioti.si avem destui.
Când mai dai asemenea citate trebuie să precizezi cartea, capitolul și versetele.
( Cred că ai dat citate din cartea de basme Sf numită Biblie.)
In nici unul dintre cazuri lui Dumnzeu nu ii este frica. La prima ti-am raspuns azi, la a doua am raspuns de doua ori in trecut. Ca sa nu cauti este vorba de o limita pusa pentru raul pe care omul si-l putea face siesi. Are legatura si cu faptul ca Dumnezeu DEJA avea un plan pentru mantuirea omului - dar probabil tu confunzi moartea fizica cu moartea a doua, greseala comuna a celor ce citesc Biblia pe sarite.
Exprimarea lui Moise reprezintă un fel "rudimentar" de explicare a unui fenomen, pentru ca acesta să fie pe înţelesul evreilor din vremea aceea.
Profeţii au avut tendinţa de a „antropomorfiza" pe Dumnezeu, pentru a-l accesibiliza mai mult oamenilor, chiar dacă preţul a fost uneori prea mare: atribuirea în mod greşit lui Dumnezeu a unor fapte care doreau doar să împumute „autoritate divină", dar care veneau din partea iniţiativei oamenilor şi vizau naţionalismul brutal şi subiectiv, intoleranţa violentă, puritanismul etnic specific evreilor.
Comportamentul profeţilor, de la început şi până la sfârşit, fiind în primul rând, un exerciţiu al „libertăţii" lor, mai înainte de a fi unul al insiraţiei divine.
Schimbarea poate că a avut un rol multiplu. Câteva avantaje:
- temperarea mândriei şi orgoliului lor (a celor care doreau să se ridice la „nivelul" lui Dumnezeu, mai întâi „geografic", iar apoi „ierarhic" );
- lansarea în lume a unei varietăţi, care, vedem astăzi în lume cîtă diversitate, entuziasm culoare oferă vieţii...
- preîntâmpinarea şi amânarea „apocalipsei" progresului tehnologic. Deschiderea de ieri a jocurilor olimpice nu ştiu dacă ar mai fi arătat la fel şi nici dacă am mai fi avut astăzi jocuri olimpice...
"Se temea cumva Dumnezeu de unitatea lumii?" - Constantin Noica
Eu cred ca Dumnezeu se temea de caderea noastra in pacat. Adica era teama aceea care intra pe domeniul milei.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
