A avut careva revelație?

E diferenta intre a vesti si a convinge.Si apostolii au vestit mesajul Mantuitorului Hristos, unii l-au primit si au devenit crestini, altii l-au respins.

Pentru calutul fericit
E diferenta intre a vesti si a convinge.Si apostolii au vestit mesajul Mantuitorului Hristos multor oameni si unii au acceptat mesajul, s - au ladat convinsi in timp ce altii l-au respins.

Pentru "A existat în trecut, o zi când soarele a stat pe loc 24 sau 12 ore(nu mai țin minte exact), lucru confirmat chiar și de nasa(vezi ziua lipsa NASA)." primesti ignorare.

Interesant.
Revelație inseamna a vedea, a descoperi (vezi DEX). Poți vedea ceva ce nu exista?

"Pocăiții, sunt secta care da mândrie omului"
Cît cunoști tu pocăiții?
Sau, hai sa te iau altfel: cum da mîndrie omului secta lor?

Sal. Eu sunt Ortodox.
Asa ca nu îmi aparține acea fraza, și nici nu rezonez cu ea.

Ești sigur?:
https://ibb.co/98thMN8
Daca nu îți aparține, atunci ce sa cred? Că mai există un AVAAVA pe aici? Ar fi unica soluție, daca ar fi sa fie cum spui.
E tragic cand spui una și apoi te dezici de ce ai spus. Înseamnă că ce ai spus nu are nici o valoare. Și tu la întrebarea asta ai spus multe. Care sunt zero, căci, daca de o afirmatie te dezici acum, o poți face oricind de oricare alta afirmație. Acum, cînd ești liber să le spui. Daca ar trebui sa mori pentru ce spui, n-ai avea nici atît curaj să îți asumi ce crezi, ce spui. Deci ce crezi nu e ceva adevărat, mori doar pentru ce știi sigur că e adevărat.

Ești ortodox. Ortodocșii împărtășesc opinia de care îți ziceam. Știu și răspunsul la întrebare, dar am vrut sa vad daca chiar vezi lucrurile ca ortodocșii, sau e doar o idee a ta. Ce cred ortodocșii e aiurea, faptul că e ideea ta (că nu o identifici cu ce zic ortodocșii), e și mai aiurea, și faptul că nu îți mai recunoști ideea, e mult mai aiurea.

Eu sunt neoprotestant. Dupa zicerile tale de pe aici, sunt minat de Duhul Lumii. Dar tu de ce duh ești minat, daca spui ceva și după cateva ore nu mai știi? Doar o stare poate explica asta, daca ai fost sincer, cea de transă, in care cazi, și vorbești, și apoi nu îți aduci aminte de nimic. Asta daca ai fost sincer. Daca nu... no comment!

Ai dreptate, eram obosit la ora aceea, și înțelesesem ca Pocăința da mândrie omului, am văzut pe fuga mesajul tău, rupt dintr-un context puțin mai lung.
Nu fug de asumare, chiar îmi asum când spun ceva, din greseala sau convingere, in cazul de fata a fost o eroare de înțelegere, si pe fondul ca iesisem din Garda de Noapte.Religia cu numele "pocăiți" nure a face cu pocăința sau cu pocăiții care urmează indemnul Domnului, sunt lucruri total diferite.
De Aici și confuzia mea, cât și mândria lor, deoarece este nebliblic sa spui despre o Biserica ca este cu totul pocăita. Unde sunt oile pierdute care sunt chemate la pocăință din aceea Biseica? Dacă sunt date afara, avem de a face din nou cu o Biserica care considera pe toți enoriașii mântuiți și FĂRĂ DE PĂCAT. De aici se trage concluzia ca sunt "mândri". Un individ pocăit care a ajuns la Smerenie, se considera un continuare păcătos, deoarece atunci când ne vededem curați și întrați cu amândouă picioarele în imparatia cerească se naște deja comparația și mândria. Plus ca omul are momente de cădere oricând, important este sa se ridice repede, să-și ia crucea și să-si strige neputința.

Faptul ca ești neoprotestanti, face parte din alegerea ta, pe care o respect, dar nu rezonez cu ea. Multi predicatori evanghelici, baptisti, penticostali sau adventisti sunt experti in a cauta si detecta asa-zise erori si coruptie din ortodoxie si in a chema oamenii sa renunte la ortodoxie pentru a se inregimenta in cultele lor, căutând imperfecțiuni în monahi păcătoși ori mireni necredincioși, mai rar legandu-se de erori din Dogma, deoarece aceste erori nu exista decât în mintea lor prin neînțelegerea Scripturilor.Ori pentru mine, Biserica este infailibila, fiind formata din Păcătoși(oi pierdute) chemați la pocăință, și pocăiți atât mireni cât și monahi. Un alt argument pentru care nu rezonez dar nu ii judec, cu neoprotestanti ori protestanții, este din cauza ca fiecare membru este liber sa interpreteze Biblia asa cum doreste, concluziile la care se ajunge sunt diferite si exista cazuri in care, din cauza acestor dezacorduri, unele grupuri de neoprotestanti se despart de adunarea din care faceau parte, infiintand astfel o noua "biserica", ori eu merg pe premisa ca exista o singura Biseica a lui Hristos, înființată de El, cu vechime de 2000 și ceva de ani, care are succesiune apostolică. Sunt mai multe motivele pentru care nu as renunța la Ortodoxie, dar cel mai important motiv ar fi faptul ca Ortodoxia a păstrat sfintele Taine nealterate, majoritatea cultelor renunțând la ele. Iar o Biseica fără Sfinte Taine eu personal o consider nemantuitoare. Eu nu judeca pe cei de alta credință, nici nu știu cum ii va judeca Iisus, posibil sa salveze dintre ei asa cum a făcut și cu Tâlharul de pe Cruce, care nu a apucat sa fie Botezat. Dar cazul Talharului eu personal îl consider o excepție, un caz extraordinar când nu exista posibilitatea Botezului cu apa și Duh.Pe aceasta întâmplare, extraordinara, Protestanții au născocit dogma lor proprie cum ca omul se poate Mântui doar prin credință, neavând nevoie de fapte.O eroare Grosolana, pe care și Apostolul Pavel o desființează atunci când spune ca "faptele fără credință și credința fără fapte sunt moarte".

Pina la urma, cum e? Iar te-ai sucit. Eu la oboseala, la boala, la rău, am aceleași convingeri. Oboseala nu ar trebui sa schimbe ce crezi, ce gindesti. Daca o face, chiar de zici că crezi cu adevărat, e ceva superficial

Religia pocăiților chiar are de-a face cu pocăința. Crezi că degeaba ni se zice așa? Chiar punem accentul mai mult pe pocăința ca ortodocșii. Și nu considerăm că biserica este fara de păcat. Se vede că nu știi mai nimic de pocăiți, probabil ce știi, știi din auzite.

Nu se caută erori in ortodoxie. Doar cele ce țin de dogma.

Vrei sa iti zic de dezacorduri serioase în ortodoxie?

Dogma mintuirii prin credință nu e o născocire a pocăiților. E tema centrală a Noului Testament, și tema speciala a epistolei apostolului Pavel către Romani, pe care se vede clar că nu ai citit-o. Și cred că nu are rost sa mai discutăm pana ce nu o citești și vii cu o concluzie. Că pe mine chiar nu mă interesează ce știi tu din auzite de pocăiți, fără a fii verificat, căci unele sunt clar aberații.

Și nu apostolul Pavel desființează dogma mintuirii prin credință, ci apostolul Iacov. Daca nici atît nu știi, mă întreb ce știi și să fie curat adevărat. Apostolul Pavel e tocmai cel care a susținut cel mai mult dogma. Ce a zis apostolul Iacov a venit ca o completare ca sa echilibreze lucrurile, căci, desigur, și faptele sunt extrem de importante. Dar ele decurg din credința, credința e la baza, ea generează faptele, și după fapte recunoști daca e o credință autentica. Asta credem noi.

Romani cap. 2. 6Care va răsplăti fiecăruia după faptele lui:7.Viaţă veşnică celor ce, prin stăruinţă în faptă bună, caută mărire, cinste şi nestricăciune, 8. Iar iubitorilor de ceartă, care nu se supun adevărului, ci se supun nedreptăţii: mânie şi furie.9.Necaz şi strâmtorare peste sufletul oricărui om care săvârşeşte răul, al iudeului mai întâi, şi al elinului; 10. Dar mărire, cinste şi pace oricui face binele: iudeului mai întâi, şi elinului."Aici Apostolul Pavel arata clar ca avem nevoie de fapte bune.
" Credința fără fapte este moarta" ii este atribuita în adevăr lui Iacov, dar și Pavel spune acelasi lucru de fapt sub alta forma. În (Romani 7:4)."Aşa că, fraţii mei, şi voi aţi murit Legii, prin trupul lui Hristos, spre a fi ai altuia, ai Celui ce a înviat din morţi, ca să aducem roade lui Dumnezeu."
Sau în Galateni "Deci, fraţilor, nu suntem copii ai roabei, ci copii ai celei libere.", Pavel asociază legea cu faptuirea, punând accent pe credință in Hristos, doar ca El se refera la faptele făcute după legea veche.
Galateni 5:14
Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Dând un nou înțeles legii mozaice. Galateni cap 3. Căci toţi câţi sunt din faptele Legii sub blestem sunt, că scris este: "Blestemat este oricine nu stăruie întru toate cele scrise în cartea Legii, ca să le facă".11.Iar acum că, prin Lege, nu se îndreptează nimeni înaintea lui Dumnezeu este lucru lămurit, deoarece "dreptul din credinţă va fi viu".12. Legea însă nu este din credinţă, dar cel care va face acestea, va fi viu prin ele.13.Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se pentru noi blestem; pentru că scris este: "Blestemat este tot cel spânzurat pe lemn".
Cel mai realist o spune în Galateni 5"Ascultaţi! Eu, Pavel, vă spun că, dacă voi veţi fi circumcişi, Cristos nu vă va mai fi de nici un folos. 3 Depun mărturie din nou, pentru orice om care se lasă circumcis: el trebuie să asculte de întreaga Lege. 4 Voi, care vreţi să fiţi îndreptăţiţi prin Lege, v-aţi înstrăinat de Cristos, aţi căzut din har. 5 Căci noi aşteptăm prin Duhul, prin credinţă, dreptatea la care nădăjduim, 6 întrucât, în Cristos Isus, nici circumcizia, nici necircumcizia nu au nici o valoare, ci numai credinţa care lucrează prin dragoste..aici arata clar erezia protestanta, care țin zeciuiala dar nu circumcizia împreună cu toată Legea. Țin ce le convine. Dragostea în Hristos, se dobândește prin smerenie și milostenie. Milostenia a luat locul zeciuielii, ca este o fapta buna izvorâtă din credinta și iubire. Zeciuiala este un automatism. Așadar, Pavel când se refera la "fapte" o face din perspectiva tinerii legii vechi.
Să nu datoraţi ni nimic, decît să vă iubiţi unii pe alţii: căci cine iubeşte pe alţii, a împlinit Legea. De fapt: „Să nu preacurveşti, să nu furi, să nu faci nici o mărturisire mincinoasă, să nu pofteşti", şi orice altă poruncă mai poate fi, se cuprind în porunca aceasta: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi." Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea deci este împlinirea Legii".Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău." „Aceasta este cea dintîi, şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi." În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii." (Matei 22:35-40). Se observa ca nu doar Pavel vorbește despre legea veche care trebuie reformata. În Romani cap.2 se arata clar ca Pavel nu pune credinta înaintea faptelor, ele conlucra in împreună. Pavel vrea doar sa arate ca faptele făcute cu CREDINȚA ÎN HRISTOS sunt diferite de faptele izvorâte din legea veche, care prin Hristos duc la moarte acele fapte. În Hristos, cand legea este desăvârșită, a arunca cu pietre ori a lovi cu aceeași moneda pe vrăjmaș nu aduc mântuirea. Eu am citit Biblia acum câțiva ani, trăgând niște concluzii cu care voi rămâne, și o voi reciti pentru împrospătarea informației.
Eu sunt Ortodox și din motivul ca Biserica Apostolică Primara trebuie sa fie cea adevărata prin necesitate, iar acest argument m-a făcut sa caut argumente pro Infaliabilitate a Bisericii Primare, și le-am găsit.Argumentele nu țin doar de dogma, care este distorsionata în ii de interpretări venite di ln rândul celor care au Rupt. Pt ca mai puțin important pentru mântuire este faptul ca Adventiștii spun ca Arhanghelul Mihail este de fapt Iisus, chiar de ar fi adevărat nu are treaba cu mântuirea mea, cu toate ca este o născocire fără temei în Scriptură..Pentru mine sfintele Taine săvârșite cu ajutorul Duhului Sfânt sunt esența, flacăra Bisericii... O alta mărturie a lui Pavel despre fapte o găsim in Efeseni 2:10

Căci noi suntem lucrarea Lui, creați în Cristos Isus pentru faptele bune pe care le‑a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele... Omul trebuie sa umble în fapte bune. Ce spuitu, ca prin credință facem fapte bune, este adevărat, doar ca doctrina mântuirii prin fapte, atunci când s-a produs ruptura protestanta, avea alta definiție, voi ați realiniat-o cu realitatea.

E adevărat ce zici tu, dar nu complet. De ce nu aduci in discutie TOT ce zice Romani?!? Sau Biblia.

Eu am sa las Biblia sa vorbească.

Romani 3:21 - 4:9,

Caci nimeni nu va fi socotit neprihanit inaintea Lui prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunostinta deplina a pacatului. Dar acum s-a aratat o neprihanire pe care o da Dumnezeu, fara lege - despre ea marturisesc Legea si Prorocii - si anume, neprihanirea data de Dumnezeu, care vine prin credinta in Isus Hristos, pentru toti si peste toti cei ce cred in El. Nu este nicio deosebire. Caci toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu. Si sunt socotiti neprihaniti, fara plata, prin harul Sau, prin rascumpararea care este in Hristos Isus. Pe El, Dumnezeu L-a randuit mai dinainte sa fie, prin credinta in sangele Lui, o jertfa de ispasire, ca sa-Si arate neprihanirea Lui; caci trecuse cu vederea pacatele dinainte, in vremea indelungii rabdari a lui Dumnezeu; pentru ca, in vremea de acum, sa-Si arate neprihanirea Lui in asa fel, incat sa fie neprihanit, si totusi sa socoteasca neprihanit pe cel ce crede in Isus. Unde este, dar, pricina de lauda? S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu; ci prin legea credintei. Pentru ca noi credem ca omul este socotit neprihanit prin credinta, fara faptele Legii. Sau, poate, Dumnezeu este numai Dumnezeul iudeilor? Nu este si al Neamurilor? Da, este si al Neamurilor; deoarece Dumnezeu este Unul singur, si El va socoti neprihaniti, prin credinta, pe cei taiati imprejur, si tot prin credinta si pe cei netaiati imprejur. Deci prin credinta desfiintam noi Legea? Nicidecum. Dimpotriva, noi intarim Legea. Ce vom zice, dar, ca a capatat, prin puterea lui, stramosul nostru Avraam? Daca Avraam a fost socotit neprihanit prin fapte, are cu ce sa se laude, dar nu inaintea lui Dumnezeu. Caci ce zice Scriptura? "Avraam a crezut pe Dumnezeu, si aceasta i s-a socotit ca neprihanire." Insa, celui ce lucreaza, plata cuvenita lui i se socoteste nu ca un har, ci ca ceva datorat; pe cand, celui ce nu lucreaza, ci crede in Cel ce socoteste pe pacatos neprihanit, credinta pe care o are el ii este socotita ca neprihanire. Tot astfel, si David numeste fericit pe omul acela pe care Dumnezeu, fara fapte, il socoteste neprihanit. "Ferice", zice el, "de aceia ale caror faradelegi sunt iertate si ale caror pacate sunt acoperite! Ferice de omul caruia nu-i tine Domnul in seama pacatul!" Fericirea aceasta este numai pentru cei taiati imprejur sau si pentru cei netaiati imprejur? Caci zicem ca lui Avraam credinta "i-a fost socotita ca neprihanire."

5:1-2

Deci fiindca suntem socotiti neprihaniti, prin credinta, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. Lui Ii datoram faptul ca, prin credinta, am intrat in aceasta stare de har in care suntem; si ne bucuram in nadejdea slavei lui Dumnezeu.

5:15-16

Dar cu darul fara plata nu este ca si cu greseala; caci, daca prin greseala unuia singur, cei multi au fost loviti cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu si darul pe care ni l-a facut harul acesta intr-un singur Om, adica in Isus Hristos, s-au dat din belsug celor multi. Si darul fara plata nu vine ca prin acel unul care a pacatuit; caci judecata venita de la unul a adus osanda; dar darul fara plata, venit in urma multor greseli, a adus o hotarare de iertare.

5:20-21

Ba inca si Legea a venit pentru ca sa se inmulteasca greseala; dar unde s-a inmultit pacatul, acolo harul s-a inmultit si mai mult; pentru ca, dupa cum pacatul a stapanit dand moartea, tot asa si harul sa stapaneasca dand neprihanirea, ca sa dea viata vesnica, prin Isus Hristos, Domnul nostru.

Romani 14:2-6
Latura practica a credinței
Poate aici îmi spui cum stau lucrurile cu zilele de post de miercuri și vineri (și cele de 40 de zile și celelalte) impuse în ortodoxie, sau zilele de sărbătoare, tot impuse.

Unul crede ca poate sa manance de toate; pe cand altul, care este slab, nu mananca decat verdeturi. Cine mananca sa nu dispretuiasca pe cine nu mananca; si cine nu mananca sa nu judece pe cine mananca, fiindca Dumnezeu l-a primit. Cine esti tu, care judeci pe robul altuia? Daca sta in picioare sau cade, este treaba stapanului sau; totusi va sta in picioare, caci Domnul are putere sa-l intareasca pentru ca sa stea. Unul socoteste o zi mai presus decat alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare sa fie deplin incredintat in mintea lui. Cine face deosebire intre zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire intre zile, pentru Domnul n-o face. Cine mananca, pentru Domnul mananca; pentru ca aduce multumiri lui Dumnezeu. Cine nu mananca, pentru Domnul nu mananca; si aduce si el multumiri lui Dumnezeu.

Galateni 2:16, 21

Totusi, fiindca stim ca omul nu este socotit neprihanit prin faptele Legii, ci NUMAI prin credinta in Isus Hristos, am crezut si noi in Hristos Isus, ca sa fim socotiti neprihaniti prin credinta in Hristos, iar nu prin faptele Legii; pentru ca nimeni nu va fi socotit neprihanit prin faptele Legii.

Nu vreau sa fac zadarnic harul lui Dumnezeu; caci, daca neprihanirea se capata prin Lege, degeaba a murit Hristos

Galateni 3:1-2, 5-12, 23-26

O, galateni nechibzuiti! Cine v-a fermecat pe voi, inaintea ochilor carora a fost zugravit Isus Hristos ca rastignit? Iata numai ce voiesc sa stiu de la voi: prin faptele Legii ati primit voi Duhul ori prin auzirea credintei?

Cel ce va da Duhul si face minuni printre voi le face oare prin faptele Legii sau prin auzirea credintei?
6. Tot asa si "Avraam a crezut pe Dumnezeu, si credinta aceasta i-a fost socotita ca neprihanire."
7. Intelegeti si voi, dar, ca fii ai lui Avraam sunt cei ce au credinta.
8. Scriptura, de asemenea, fiindca prevedea ca Dumnezeu va socoti neprihanite pe Neamuri, prin credinta, a vestit mai dinainte lui Avraam aceasta veste buna: "Toate neamurile vor fi binecuvantate in tine."
9. Asa ca cei ce se bizuie pe credinta sunt binecuvantati impreuna cu Avraam cel credincios.
10. Caci toti cei ce se bizuie pe faptele Legii sunt sub blestem; pentru ca este scris: "Blestemat este oricine nu staruie in toate lucrurile scrise in cartea Legii, ca sa le faca." Si ca nimeni nu este socotit neprihanit inaintea lui Dumnezeu, prin Lege, este invederat, caci "cel neprihanit prin credinta va trai." Insa Legea nu se intemeiaza pe credinta; ci ea zice: "Cine va face aceste lucruri va trai prin ele."

Atunci pentru ce este Legea? Ea a fost adaugata din pricina calcarilor de lege, pana cand avea sa vina "Samanta" careia Ii fusese facuta fagaduinta; si a fost data prin ingeri, prin mana unui mijlocitor. Dar mijlocitorul nu este mijlocitorul unei singure parti, pe cand Dumnezeu este unul singur. Atunci oare Legea este impotriva fagaduintelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Daca s-ar fi dat o Lege care sa poata da viata, intr-adevar, neprihanirea ar veni din Lege. Dar Scriptura a inchis totul sub pacat, pentru ca fagaduinta sa fie data celor ce cred prin credinta in Isus Hristos. Inainte de venirea credintei, noi eram sub paza Legii, inchisi pentru credinta care trebuia sa fie descoperita. Astfel, Legea ne-a fost un indrumator spre Hristos, ca sa fim socotiti neprihaniti prin credinta. Dupa ce a venit credinta, nu mai suntem sub indrumatorul acesta. Caci toti sunteti fii ai lui Dumnezeu, PRIN credinta in Hristos Isus.

Galateni 5:4-6

Voi, care voiti sa fiti socotiti neprihaniti prin Lege, v-ati despartit de Hristos; ati cazut din har. Caci noi, prin Duhul, asteptam prin credinta nadejdea neprihanirii. Caci, in Isus Hristos, nici taierea imprejur, nici netaierea imprejur n-au vreun pret, ci credinta care lucreaza prin dragoste.

Și, vișina de pe tort:
Efeseni 2:8-9

Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.
Nu prin fapte, ca sa nu se laude nimeni

Concluzie: ce ai spus tu, și ce am zis eu arata întreaga realitate. Nu poți exclude credința, după cum nu poți exclude nici faptele ce vin ca urmare a credinței. Dar baza e credința, ea generează faptele. Trebuie însă să recunoști că în ortodoxie e cam invers, faci fapte, și crezi că într-o zi Dumnezeu te va mîntui. Noi credem diferit, că prin credință suntem deja mintuiti (vezi Efeseni: "ați fost mintuiti"), și avem certificarea acestui lucru prin faptele ce facem, atunci cînd sunt bune.

Eu ti-am dat frînturi, e mult prea mult sa fii dat totul. Dar tu poți citi incit sa înțelegi mai bine, căci ce nu am pus eu e dezvoltarea a ce am pus.

La Efeseni 2:8, 9, lipsește și 10. "pentru ca a lui făptură suntem, zidiți în Hristos Iisus spre FAPTE BINE. Fără punctul 10 riscam sa credem ca Pavel se contrazice singur prin Romani cap. 2. 6Care va răsplăti fiecăruia după faptele lui: și Efeseni 2:8, 9.Asa cum am mai spus, Pavel când spune "nu prin fapte", se refera la faptele legii vechi, deoarrce legea nu era desăvârșită. Ori prin legea iubirii data de Isus, care cuprinde toată Legea veche și o desăvârșește în acelasi timp, omul aduna comori în cer prin faptele bune pe care le face. IIsus a subliniat de multe ori, ca o fapta buna este contorizata în ce. Când facem milostenie sau dam de pomana săracilor, lui isus ii dam. Acestea nu sunt fapte.
Iacov o spune mai direct, ca faptele și credința merg mana în mana, și una fără alta nu aduc mântuire. Deoarece credința fără fapte bune, nu mai Este credință în Iisus, întrucât Hristos ne cere sa facem milostenie, sa ajutam săracii și sa iubim aproapele.
Referitor la post.
"Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul. Acolo a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; la urmă a flămânzit. Matei 4:1-2.
Putem trage limpede concluzia, ca postul se practica încă de pe acea vreme. Noi îl avem reper pe Hristos, care ne îndeamnă să-l urmam.

postim miercurea căci în această zi au făcut sfat cărturarii ca să-L prindă pe Mântuitorul Hristos, iar Iuda a vândut pe Mântuitorul Hristos pentru 30 de arginți, tot în această zi. Renunțând la mâncărurile de dulce din această zi, Îi arătăm Preabunului nostru Mântuitor că ne desolidarizăm de „vânzătorul" şi că iubim mai mult hrana duhovnicească, părtășia cu Dumnezeu, în defavoarea bunurilor lumești trecătoare şi fragile pe care ţi le oferă plăcerile acestei lumi simbolizate în cazul de față prin mâncărurile de dulce. Postim vinerea căci este ziua în care Hristos Dumnezeu, a îndurat sfintele pătimiri cele mântuitoare: scuipările peste față, batjocura, biciuirile, lovirile, răstignirea pe Cruce şi moartea pentru noi şi pentru a noastră mântuire, așa după cum mărturisim în Simbolul de credință. Postim vinerea ca să ne arătăm recunoștința față de Mântuitorul nostru, pentru că ne-a redeschis Raiul, făcându-ne părtași la viața Sfintei Treimi.
Argumentele lui Pavel în legătură cu mâncarea, are temei în indemnul Lui Hristos care spune ca nu ceea ce bacam în gura mantuie pe om, ci ceea ce scoatem.
Dar tot pe Iisus îl avem ca și model de postire. Cum împăcăm lucrurile, Simplu.
Prin post, noi Creștini, nu capatam daruri în cer, dar ne întărim sufleteste, ne apropriem mai mult de starea Spirituala pentru a putea face fata mai usor ispitelor. De fapt, în post nu este vorba numai de mâncare. Tot Pavel, spune ca a iubi mâncare, poate fi idolatrie. De fapt pântecele nostru este noua idolatrie moderna, si orice lucru pe care îl iubim mai mult decât pe Dumnezeu. Viciile, pântecele neinfranate, sunt idolatrie, deoarece face pe om sa cada în patimi, ajungând sa le iubească mai mult decât pe Dumnezeu.
Mulți fumători spun ca ei se pot lăsa oricând de țigări, dar realitatea este alta, ei doar se amăgesc cu aceste vorbe, continuand sa fumeze.
Și Ilie a fost un mare postitor.

Efeseni 2:10 ți l-am lăsat ție, tu completezi cu faptele bune
La Romani 2:6, uită-te la context, vorbește celor fără Hristos, de sub Lege. De aceea zice, in vers 21 și 22: "DAR ACUM s-a aratat o neprihanire pe care o da Dumnezeu, fara lege - despre ea marturisesc Legea si Prorocii - si anume, neprihanirea data de Dumnezeu, care vine prin credinta". Acel "dar acum" arata că nu se contrazice, că ce a spus în vers 6 e pentru cei de dinainte de Hristos, și că credința e pentru acum. Citește tot Romani, și ai să înțelegi.

Da, faptele merg mina in mina cu credință, dar faptele izvorasc din credința. Credința e baza. Apoi, daca e autentica, urmează faptele. Nu sunt fapte, nu e o credința veritabila.

Isus a postit 40 de zile, asta e clar. Dar a făcut-o înainte de Paste? Înainte de Crăciun nu avea cum să o facă Înțelegi unde bat? Știu neoprotestanti care au postit și ei 40 de zile, fără mîncare, ca și Isus. Dar nu în postul Paștelui. Pentru ortodoxie, asta e erezie. Ca și postul sa zicem joia. E ok cum îl țin ortodocșii, miercurea și vinerea, mi-ai dat motivele, dar asta e încredințarea lor. Și nu au dreptul să judece pe alții care nu fac la fel. Asta spune Romani 14. Eu pot posti joia, daca aia e încredințarea mea. Nu e greșit. Totul e sa postesc. Cînd o fac, am libertate deplina. Sa zic eu că ortodocsii sunt eretici doar că postesc miercurea și vinerea e la fel, cît se poate de greșit.

In rest, ai foarte mare dreptate.

Eu nu am spus ca este erezie a posti Joia în loc de vineri, atata timp cât acea zi o inchinam Domnului și nu unei cauze wellness.Noi postim în general în zilele care au legătură cu Mântuitorul.
Nici măcar doctrina Credinței fara fapte nu este o erezie. Treaba cu credința este doar un joc de cuvinte pana la urma. Din punctul meu de vedere,a spune ca faptele bune sunt urmarea credinței, ori cum spunem noi ca faptele bune merg mana în mana cu credința conduc la acelasi numitor comun, atâta timp cât nu desființa complet faptele bune, deoarece o credință autentică în Hristos naște obligatoriu fapte bune. Doctrina inițială care a rupt Protestanismul de catolici, a mântuirii doar prin credință, fără fapte o consider nerealista. Credință fără faptele legii este altceva, aici este eroarea. Acel "dar acum", cu sigur nat se refera la noi,cei în Hristos, dar nu desființează faptele bune, ci doar faptele legi vechi, aici au făcut confuzie cei care au inventat doctrina mântuirii fără fapte. Atât t iacov, cât și Pavel arata clar ca faptele bune sunt rodul credinței autentice în Hristos, iar faptele legii sunt moarte, referindu-se la faptele săvârșite înainte de Hristos când legea nu era desăvârșită. Legea era făcută pentru omul căzut în păcat, omul adamic. Omul născut în Hristos, nu mai are nevoie de faptele legii vechi, ci de faptele legii într-u Hristos, la asta se referea Pavel, iar Iacov o spune pur și simplu pe înțelesul tuturor. Pavel îmbracă sub alta forma mesajul.
Erezia, ca si definiție, înseamnă doctrină sau credință religioasă care ia naștere în sânul unei biserici, abătându-se de la dogmele consacrate, și care este condamnată de biserica respectivă.
Iar esența dogmei Bisericii Primare o constituie Tainele, în principal spovedania și împărtășirea. "Adevărat grăiesc vouă: Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer." Aici este taina Spovedaniei, carea fost transmisa de Apostoli ucenicilor, și mai departe preotilor.
"Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului.
15. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica, şi de va fi făcut păcate se vor ierta lui. iacov 5, 14 aici este taina Sf Maslu.

Postul
Marcu 9,29:"El le-a zis: Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu post"

În Vechiul Testament și în Noul Testament, există multe exemple de post. Isus a postit frecvent. Conform tradiției, postul este încurajat mai ales în vremuri de mare ispită sau încercări severe. Anumiți diavoli „nu pot fi alungați în alt mod decât prin rugăciune și post", a spus Isus.

în 7 Octombrie | AVAAVA explică (pentru calutulfericit):

- Iacov 5:14/15.Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului.15.Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica, şi de va fi făcut păcate se vor ierta lui.
aici este Taina Sf Maslu.>.>.>.>.>.>.>.>.>.>.>.>.>.>.>.>.>.>.>. Gresit! Traducerea originalã este PRESBITERI, nu preoti, si se referã la credincioșii bãtrani. Pentru cuvântul PREOT se folosea alt termen în greacã, nu PRESBITER.
P.S. Cum sã cheme preoții, cand tocmai preoții îi prigoneau și le doreau moartea.,?!

- 2 Timotei 1 cu 6:"Pavel, apostolul lui Hristos Iisus, prin voia lui Dumnezeu, după făgăduinţa vieţii care este în Hristos Iisus, 2.Lui Timotei, 1cu 6:" Din această pricină, îţi amintesc să aprinzi şi mai mult din nou harul lui Dumnezeu, care este în tine, prin punerea mâinilor mele" asistam aici la harul Hirotonirii pe linie Apostolică prin punerea mâinii.>.>.>.>. >.>.>.>.>.>.>>.>.>.>.>. Ritualurile pentru instituirea preotilor sunt cele din Vechiul Testament, deci nu are nici-o legatura punerea mainilor cu preotia.

- Isus dă preoților puterea de a ierta păcate. Citim aceasta clar în Ioan capitolul 20.
Ioan 20:21-23- "Atunci, Isus le-a zis din nou: Pace vouă. Așa cum m-a trimis Tatăl, așa vă trimit și eu pe voi. Și, spunând aceasta, a suflat asupra lor și le-a zis: Primiți pe Duhul Sfânt. Cărora le veți ierta păcatele, vor fi iertate; cărora le veți ține, vor fi ținute."
Isus spune: cărora le veți ierta păcatele, vor fi iertate; cărora le veți ține (nu le veți ierta), vor fi ținute (nu vor fi iertate). Este cât se poate de clar. Apostolii ar putea determina care păcate să le ierte și care să le țină doar dacă aud o mărturisire a păcatelor. Acest pasaj dovedește că Isus a instituit spovada făcută la preoți.
1 Ioan 1:9 – "Dacă ne mărturisim păcatele, El este fidel și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nedreptate." >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> Gresit! Nu face nici-o referire la preoti, ci la Apostoli. Cum sa ierte preotii pacatele, cand ei Ii prigoneau si le doreau moartea?!

- FILIPENI 1:1-6 .’’ Pavel şi Timotei, robi ai lui Hristos Iisus, tuturor sfinţilor întru Hristos Iisus, celor ce sunt în Filipi, împreună cu Episcopii şi Diaconii:har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Iisus Hristos. Mulţumesc Dumnezeului Meu, ori de câte ori îmi amintesc de voi, căci întotdeauna, în toate rugăciunile mele, mă rog pentru voi toţi, cu bucurie, pentru Împărtăşirea voastră intru Evanghelie, din ziua dintâi până acum. Sunt încredinţat de această, că cel ce a început în voi lucrul cel bun îl va duce la capăt, până în ziua ‘lui Hristos Iisus.’’  dacă episcopii şi preoţii slujeau încă cu apostolii din ziua dintâi şi până acum, de ce ne mai îndoim de religia Ortodoxă? >.>.>.>. >.>. >.>.>. >.>.>. >.>. >.>.>. Episcopii si diaconii nu reprezentau functii preotesti. Acestea (functiile preotesti), se regasesec in Vechiu Testament.

- Fapte 6.3, 4-.’’Drept aceia căutaţi 7 bărbaţi dintre voi. Cu nume bun şi plini de Duh Sfânt şi de înțelepciune, pe care noi să-i rânduim la această slujbă. Iar noi vom stărui în rugăciune şi în slujirea cuvântului.
Şi a plăcut cuvantul înaintea întregii mulțimi, Iar mulţimea au ales pe: Ştefan bărbat plin de credinta şi de Duh Sfânt, pe Filip, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena, şi pe Nicolae prozelit din Antiohia.Pe care i-au pus înaintea apostolilor, si ei, rugandu-se, si-au pus mainile peste ei.’’ Deci prin Hirotonie şi prin punerea mâinilor au primit dar şi har toţi preoţii. >.>.>.>.>.> >.>.>.>. Ritualurile pentru instituirea preotilor sunt cele din Vechiul Testament, deci nu are nici-o legatura punerea mainilor cu preotia.

- Dar si preotilor le spune.
‘MATEI 23:2-6‘’Carturarii şi fariseii au şezut în scaunul lui Moise.Deci toate câte vă vor zice vouă faceți-le si paziți-le dar dupa fatptele lor nu faceți, căci ei.,.,.  
.>.>.>.>.>.> Care preoți, ca el se adresa atunci Apostolilor si ucenicilor.,.,?!
- Sau MARCU 12:39-40.,.,.,.>>>>>.>.>.>Aici ai dreptate, cã-ci tocmai preoților li s-a adresat acea pildã, de aceea reacția lor a fost ca și în alte dãți : "Şi căutau să-L prindă, dar se temeau de popor. Căci înţeleseseră că împotriva lor zisese pilda aceasta. Şi lăsându-L, s-au dus".