Părerea mea o cunoști!
Ioan 1
1. La inceput era Cuvantul, si Cuvantul era cu Dumnezeu, si Cuvantul era Dumnezeu.
2. El era la inceput cu Dumnezeu.
3. Toate lucrurile au fost facute prin El; si nimic din ce a fost facut, n-a fost facut fara El.
4. In El era viata, si viata era lumina oamenilor.
5. Lumina lumineaza in intuneric, si intunericul n-a biruit-o.
Din evanghelia după Ioan, rezultă că este Dumnezeu de la începutul timpurilor!
Asta e ca si cum ai intreba daca Alba-ca-Zapada a trait cu adevarat sau daca Alice a intrat prin oglinda in Tara Minunilor.
Basmele sunt foarte frumoase dar, ca orice basme, merg citite si crezute pana la o anumita varsta, dupa care, fiecare om incepe sa gandeasca singur, sa analizeze fapte si adevaruri si renunta la a-l mai astepta pe Mos Craciun.
Eh...regrete eterne dar, se pare ca eu fac parte dintre celelalte cinci miliarde, intre care foarte multi am ales sa gandim si nu sa luam povesti de-a gata.
Cat despre calitatea de "expert", probabil ca mi se trage tocmai de la faptul ca imi folosesc neuronii si nu-i las sa moara ucisi de idei preconcepute.
Nu pot sa cred ca tocmai dvs, EmaS, ati putut pune semnul intrebarii dupa cele doua enunturi din intrebare.
Eu cred ca toata treaba asta cu religia este ca sa fie tinuta lumea sub control.
1 nu stiu daca a trait vreidata nu sunt dovezi concrete inclin spre un NU MARE de cam 99%
referitor la daca este fiul lui dumnezeu inlin spre un nu de 99% ca nu a fost zeu
Mântuitorul Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu Întrupat, egal şi "deofiinţă" cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt:
Coloseni 1, 16. Pentru că ÎNTRU EL (Dumnezeu Fiul - Hristos) AU FOST FĂCUTE TOATE, cele din ceruri şi cele de pe pământ, cele văzute, şi cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie începătorii, fie stăpânii. Toate s-au făcut prin El şi pentru El.
Coloseni 1, 17. EL ESTE MAI ÎNAINTE DECÂT TOATE şi TOATE PRIN EL SUNT AŞEZATE.
Ioan 1, 3: „Toate prin El (Dumnezeu Fiul - Hristos) s-au făcut; şi FĂRĂ EL NIMIC NU S-A FĂCUT DIN CE S-A FĂCUT."
Ioan 1, 4: „Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor."
Evrei 1, 1. După ce Dumnezeu odinioară, în multe rânduri şi în multe chipuri, a vorbit părinţilor noştri prin prooroci,
Evrei 1, 2. În zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor a toate şi PRIN CARE A FĂCUT ŞI VEACURILE;
Miheia 5, 1: „Şi tu, Betleeme Efrata, deşi eşti mic între miile lui Iuda, din tine va ieşi Stăpânitor peste Israel, iar OBÂRŞIA LUI ESTE DINTRU ÎNCEPUT, DIN ZILELE VEŞNICIEI."
Profetul Isaia Îl numeste pe Mesia (pe Mântuitorul Hristos) "Dumnezeu-Tare, Domn al pacii, PĂRINTE AL VEACULUI ce va sa vina’’
Daniel 7, 14: "Şi Lui (Fiului Omului- aşa cum singurul mai este numit în Noul Testament Cel care era Fiul lui Dumnezeu ÎNTRUPAT) I s-a dat stăpânirea, slava şi împărăţia, şi toate popoarele, neamurile şi limbile Îi slujeau Lui. STĂPÂNIREA LUI ESTE VEŞNICĂ, stăpânire care nu va trece, iar împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată."
Daniel 7, 27: "Iar regatul şi stăpânirea şi mărirea regilor de sub ceruri se vor da poporului sfinţilor Celui Preaînalt; ÎMPĂRĂŢIA LUI ESTE ÎMPĂRĂŢIE VEŞNICĂ şi toate stăpânirile Îi vor sluji Lui şi pe El Îl vor asculta".
Facere 1, 1: „La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul." In textul ebraic original, Dumnezeu este numit printr-un substantiv la plural, Elohim (intenţia de a exprima pluralul este foarte clară, evreii nu aveau pluralul ca formă de politeţe, în acelaşi timp gramatica foarte scrupuloasă a scrierii ebraice exclude orice greşeală sau omitere), dar verbul este întotdeauna la singular, Dumnezeu este unul singur!
etc...
O fi trăit dar cu siguranță că de moment ce a murit trădat chiar de " Poporul ales ", nu avea nimic dumnezeiesc.
Acest lucru facea parte din planul de mantuire a lui Dumnezeu pentru toti oamenii. Caci tocmai prin faptul ca a venit la ai Sai, si ai Sai nu L-au primit, harul a fost dat neamurilor. Si tuturor celor ce L-au primit le-a dat dreptul sa se numeasca copiii ai lui Dumnezeu.,, În ce priveşte Evanghelia, ei sunt vrăjmaşi, şi aceasta spre binele vostru; dar în ce priveşte alegerea, sunt iubiţi, din pricina părinţilor lor.
29 Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile şi de chemarea făcută.
30 După cum voi odinioară n-aţi ascultat de Dumnezeu, şi după cum, prin neascultarea lor, aţi căpătat îndurare acum,
31 tot aşa, ei acum n-au ascultat, pentru ca, prin îndurarea arătată vouă, să capete şi ei îndurare.
32 Fiindcă Dumnezeu a închis pe toţi oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toţi.
33 O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui şi cât de neînţelese sunt căile Lui!
Ei si tu, am facut un test de verificarea cunostintelor.
Sunt dovezi ca Domnul Isus a trait pe pamant. Sunt marturii scrise ale unor oameni mari care au scris despre viata si minunile Domnului Isus. Dumnezeu este Treimea. In acelasi timp, Dumnezeu ne intampina ca Unitatea in trei Persoane. Nu este vorba despre trei Dumnezei diferiti, ci cum dovedesc in multe locuri din Biblie despre un triplu acord de vointa, actiune si esenta a lui Dumnezeu. Despre acest Dumnezeu trinitar se vorbeste intr-un mod triplu, cu diferentieri personale: -Dumnezeu Tatal, Isus Hristos, -Fiul lui Dumnezeu si Duhul-Sfant.
Dar Domnul Isus a demonstrat ca este Fiul lui Dumnezeu facand semne si minuni, a murit si a treia zi a inviat! Sunt multe surse necrestine care Il mentioneaza pe Isus intr-un interval de 150 de ani de la vremea Lui cum ar fi Celsus, Tacit si Talmudul ebraic.Din ele aflam ca ele recunosc unele fapte in legatura cu crestinismul timpuriu care este surprinzator de congruent cu acela din Noul Testament. De pilda, descrierea unui ou prezinta neajunsul luate separat, atat coaja cat si albusul si galbenusul sunt toate parti ale oului. Tatal, Fiul si Duhul Sfant nu sunt parti ale lui Dumnezeu, ci fiecare este Dumnezeu. Exemplul apei este cumva mai apropiat insa tot incomplet pentru a descrie adecvat Trinitatea. Apa se gaseste in stare lichida, de vapori sau ca gheata. Insa Tatal, Fiul si Duhul Sfant nu sunt forme ale lui Dumnezeu, ci fiecare este Dumnezeu. Asadar, iata ca desi aceste exemple pot ncerca sa prezinte o idee despre Trinitate, totusi ele sunt departe de a prezenta exact acest concept. In loc sa ncerci sa intelegi Trinitatea, mai bine cauta sa vezi maretia si grandoarea lui Dumnezeu infinit superioare naturii noastre umane.
Stii, precum este o frunza cu 3 foi, asa este si Sfanta Treime( Dumnezeu sa ma ierte daca gresesc cumva).
Nu am înțeles nimic! Adică, să nu fie creștinii acuzați de credință in mai multe entități au inventat aberația asta cu 3 în 1. Una e să crezi intr-un Dumnezeu ca entitate și altceva e această aberație.
De ce Iisus pe cruce strigă la Dumnezeu, se striga tot pe el? De ce spuneți, voi crestinii că Dumnezeu și-a sacrificat unicul Fiu pentru Om; S-a sacrificat pe El?
Aberații...pentru copii de grădiniță!
Pa cum doamne iarta-ma?
ori is 3 ori 2 ori 1.
interesanta marturia lui stefan cand era batut cu pietre: "vad cerul deschis si dumnezeu si fiul omului" (citez din memorie, nu am biblia in fata) ideea ii ca vede 2 persoane. apoi cand david a pacatuit grav, in psalmul 51:11 el s-a rugat: "nu lua de la mine duhul tau sfant"
acum ma intreb: cum poate lua Dumnezeu o persoana din alta persoana?
si esti de-a dreptul ridicola: Isus spune: "Tatal este mai mare ca mine" si vii tu si zici ca sunt egali, nici inferiori nici superiori.
lasa-te de credinta asta... numa biblia nu o inveti! ce spune Isus in matei 6: IN ZADAR mi se inchina ei deoarece ii invata pe oameni doctrine care sunt porunci omenesti... esti la fel de "oarba" ca si pastorii tai, ca si cei ce te asculta, "iar cand un orb calauzeste un alt orb, vor cadea aman2 in gorapa"
"Şi îl băteau cu pietre pe Ştefan, care se ruga şi zicea: Doamne, Iisuse, primeşte duhul meu! Şi, îngenunchind, a strigat cu glas mare: Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta! Şi zicând acestea, a murit." Fapte 7, 59-60
,,Martorii" nu se roagă niciodată lui Iisus. Ei au fost învăţaţi că rugăciunile se adresează doar Tatălui. Dacă este auzit că se roagă lui Iisus, "marorul" va fi judecat de un comitet şi exclus, în cazul când nu se renunţă la acest lucru.
Dar Fapte 7, 59-60 îl arată pe Ştefan rugându-se Mântuitorului Iisus, Domnul Înviat!
Vorbele spuse de Ştefan în versetul 59 nu au unitate de timp şi spaţiu cu viziunea din versetul 56, de aceea nu putea fi vorba nici de dialog şi nici de viziune, ci de o rugăciune în toată puterea cuvântului. O rugăciune către Mântuitorul Hristos – prezentat ca Cel care putea să ierte ("nu le socoti lor păcatul acesta"). Dar noi ştim că numai Dumnezeu este Cel care poate să ierte, iar Mântuitorul este Dumnezeu!
Isus ii Dumnezeu!
asa afirmi.
parerea mea ii ca este de natura divina, este fiul lui dumnezeu, dar este inferior tatalui, este prima si singura fiinta creata direct de dumnezeu.
ioan 14:28; coloseni 1:15
Psalmi 50,12 "Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine". În vechiul Testament evreilor nu li s-a revelat în mod deschis învăţătura despre Sfânta Treime, motiv pentru care David în exprimarea Sa nu putea face diferenţa în mod desăvârşit. "Dumnezeu nu ia o persoana din alta persoana" cum se exprimă greşit "fllu". Poate fi vorba acolo de "principiul unităţii" din Sfânta Treime, de Unica Fiinţă sau Natură divină!
Sfânta Scriptură Îl prezintă pe Duhul Sfânt ca fiind PERSOANĂ, fără nici un echivoc. Iată doar o parte din aceste versete:
Matei 28, 19 – "Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh." (Enumerarea prezintă CLAR EGALITATEA cu Tatăl şi cu Fiul)
Evrei 3, 7 - "De aceea, precum ZICE Duhul Sfânt: "Dacă veţi auzi astăzi glasul Lui,"
Evrei 3, 8- "Nu vă învârtoşaţi inimile voastre, ca la răzvrătire în ziua ispitirii din pustie,"
Evrei 3, 9 – "Unde M-AU ISPITIT părinţii voştri, M-AU ÎNCERCAT, şi au văzut FAPTELE MELE, timp de patruzeci de ani."
Evrei 3, 10 – "De aceea M-AM MÂNIAT pe neamul acesta şi am zis: Pururea ei rătăcesc cu inima şi CĂILE MELE nu le-au cunoscut,"
Evrei 3, 11 – "Că M-AM JURAT în mânia Mea: "Nu vor intra întru ODIHNA MEA!"."
DUHUL SFÂNT ca Persoană este Cel care spune deci cuvintele: "M-AU ISPITIT PĂRINŢII VOŞTRI" şi "NU VOR INTRA ÎNTRU ODIHNA MEA"…
Alte versete care Îl prezintă pe Duhul Sfânt ca PERSOANĂ:
Ioan 15, 26. Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine.
Fapte 20, 28. Drept aceea, luaţi aminte de voi înşivă şi de toată turma, întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca să păstraţi Biserica lui Dumnezeu, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său.
Efeseni 4, 30 -"Să nu întristaţi Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu, întru Care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării."
Evrei 2, 4- " Împreună mărturisind şi Dumnezeu cu semne şi cu minuni şi cu multe feluri de puteri şi cu darurile Duhului Sfânt, împărţite după a Sa voinţă?"
Ioan 14, 16. Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac,
17. Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaşte; voi Îl cunoaşteţi, că rămâne la voi şi în voi va fi!
I Corinteni 2, 13 –"Pe care le şi grăim, dar nu în cuvinte învăţate din înţelepciunea omenească, ci în cuvinte învăţate de la Duhul Sfânt, lămurind lucruri duhovniceşti oamenilor duhovniceşti."
Evrei 9, 8 -"Prin aceasta, Duhul Sfânt ne lămureşte că drumul către Sfânta Sfintelor nu era să fie arătat, câtă vreme cortul întâi mai sta în picioare,"
Ioan 16, 13. Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul; căci nu va vorbi de la Sine, ci toate câte va auzi va vorbi şi cele viitoare vă va vesti.
I Corinteni 6, 19 - "Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri?"
I Corinteni -12, 8 "Că unuia i se dă prin Duhul Sfânt cuvânt de înţelepciune, iar altuia, după acelaşi Duh, cuvântul cunoştinţei.
I Corinteni - 12, 3 -"nu poate să zică: Domn este Iisus, - decât în Duhul Sfânt."
Fapte 15, 28 "Pentru că, părutu-s-a Duhului Sfânt şi nouă, să nu vi se pună nici o greutate în plus în afară de cele ce sunt necesare"
Una din situaţiile enumerării persoanelor Sfintei Treimi este:
"Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh" - Matei 28, 19
Există mai multe enumerări de acest fel, şi într-o ordine aproape diferită de fiecare dată, arătându-se astfel importanţa egală a celor trei Persoane divine: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh!
Isus a existat şi sunt multe dovezi în acest sens. Să dau doar un exemplu: învăţăturile lui care au influienţat omenirea până în prezent. (Matei 5-7)
Da el este Fiul Întâi-născut al lui Dumnezeu care a fost dispus să fie folosit de Tatăl său pentru a contribui la realizarea scopului Său cu privire la pământ şi omenire. (Filipeni 2:5-10)
Ce argumente te/au condus la aceasta concluzie?
"Argumentele de natura Biblica nu prezinta nici-o dovada peremptorie din punct de vedere istoric".
Luca 3:1: ") În al cincisprezecelea an al domniei lui Tiberiu Cezar, pe când Ponţiu Pilat era guvernator al Iudeii şi Irod, tetrarh al Galileii, pe când Filip, fratele lui, era tetrarh al ţinutului Ituriei şi al Trahonitei, iar Lisania, tetrarh al Abilenei".
Biblia pune în legătură aceste informaţii cu activitatea lui Iaon Botezătorul şi al lui Isus.
Cum se poate de zis că Biblia nu prezintă nimic precis din punct de vedere istoric?
Iisus a fost un om intelept si bun, care a fost zeificat in Consiliul de la Niceea din anul 325.
In concluzie, nu este fiul lui Dumnezeu.
Sigur ca nu! Noul Testament conţine mii de referinţe la Iisus Hristos. Unele dintre acestea sunt datate din perioada scrierii Evangheliilor, în cel de-al doilea secol după Hristos, adică la ceva mai mult de 100 de ani după moartea lui Iisus. Chiar dacă aceasta este situaţia (pentru care există încă dispute), în termeni de dovezi istorice din antichitate, scrierile realizate la mai puţin de 200 de ani după desfăşurarea evenimentelor în sine sunt considerate ca dovezi foarte credibile. Mai mult, marea majoritate a specialiştilor în domeniu (creştini şi necreştini) vor garanta că Epistolele lui Pavel (cel puţin unele dintre ele) au fost scrise în fapt la mijlocul primului secol după Hristos, adică la mai puţin de 40 de ani de la moartea lui Hristos. Din punct de vedere al dovezilor antice de tip manuscris, aceasta este o probă extraordinar de puternică în favoarea existenţei unui on numit Iisus în Israelul primului secol al erei noastre.
Este de asemenea foarte important să recunoaştem că în anul 70 d.Hr., romanii au invadat şi distrus Ierusalimul, măcelarind locuitorii acestuia. Oraşe întregi au fost efectiv rase de pe faţa pământului! Nu ar trebui, astfel, să fim surprinşi dacă multe dintre dovezile existenţei lui Iisus au fost distruse. Mulţi dintre martorii oculari ai lui Iisus au fost ucişi. Este foarte probabil că aceste evenimente au limitat păstrarea dovezilor scrise ale martorilor oculari ai lui Iisus Hristos.
Având în vedere faptul că lucrarea lui Iisus s-a desfăşurat într-o zona relativ neimportantă dintr-un colţ al Imperiului Roman, a rămas totuşi o cantitate surprinzător de mare de informaţii despre Iisus care poate fi regăsită în sursele istorice laice. Iată unele dintre cele mai importante dovezi istorice ale existenţei lui Iisus:
Tacitus, scriitor roman din primul secol, considerat unul dintre cei mai exacţi istorici ai lumii antice, a făcut menţiuni legate de creştini "superstiţioşi" ("numiţi după Christus", care este numele latin al lui Hristos), care au avut de suferit în timpul regimului lui Pontius Pilat sub domnia lui Tiberius. Suetonius, secretarul şef al împăratului Hadrian, a scris că a existat un om numit Chrestus (sau Hristos) care a trăit în timpul primului secol (Analele 15.44 ).
Flavius Iosefus este unul dintre cei mai renumiţi istorici evrei. În lucrările sale intitulate Antichităţile, el face referire la Iacov ca "fratele lui Iisus, care era numit Hristos". Există un pasaj controversat în lucrarea sa (18:3) care spune: "În acea vreme exista Iisus, un om înţelept, dacă am putea să îl numim om. Pentru că el a fost unul care a făcut lucruri neobişnuite, suprinzătoare... El a fost Hristosul... El s-a arătat viu din nou a treia zi, după cum au prevestit profeţii sfinţi şi după cum zece mii de alte lucruri mărturisesc despre El". O altă traducere a acestui pasaj este: "A existat în acea vreme un om înţelept numit Iisus. Comportamentul Său a fost bun şi a fost vestit prin virtuţile Sale. Şi mulţi oameni dintre evrei şi dintre alte naţiuni au devenit discipolii Săi. Pilat L-a condamnat să fie omorât prin crucificare. Însă cei care au devenit discipolii Săi nu au abandonat învăţăurile Sale. Au spus că El s-a arătat acestora a treia zi după crucificarea Sa şi că El era viu; astfel, probabil că El era Mesia, despre care profeţii au povestit înainte deja minunile Sale."
Iulius Africanus îl citează pe istoricul Tallus într-o discuţie legată de întunericul care a urmat crucificării lui Hristos (Scrierile Extant, 18).
Plinius cel Tânăr, în Scrisorile 10:96, a surprins practicile de închinare ale primilor creştini, inclusiv faptul că ei se închinau lui Iisus ca Dumnezeu şi erau persoane cu o etică înaltă, încluzând de asemenea şi referinţe legate de Cina Domnului.
Talmudul babilonian (Sanhedrinul 43a) face referire la crucificarea lui Iisus în ajunul Paştelui, ca şi la acuzaţiile formulate lui Hristos în ceea priveşte practicarea vrăjitoriei şi încurajarea apostaziei evreilor.
Lucian din Samosata a fost un scriitor grec din secolul al doilea care a admis că lui Iisus I se închinau creştinii, ca El a introdus noi învăţături religioase şi ca El a fost crucificat pentru ei. El spunea că învăţăturile lui Iisus includ frăţietatea credincioşilor, importanţa convertirii şi a respingerii celorlalţi zei. Creştinii au trăit conform legilor lui Iisus, s-au considerat mântuiţi şi au fost caracterizaţi printr-o atitudine de indiferenţă privind moartea, dedicare voluntară şi renunţarea la bunurile materiale în favoarea celorlalţi.
Mara Bar-Serapion confirmă faptul că Iisus a fost considerat un om înţelept şi plin de virtuţi, considerat de mulţi ca rege al Israelului însă dat la moarte de evrei şi sursă a învăţăturilor urmate de discipolii Săi.
Apoi avem toate scrierile gnosticilor (Evanghelia adevărului, Apocrifa lui Ioan, Evanghelia lui Toma, Tratat asupra Învierii etc.), toate acestea avându-L în centrul atenţiei pe Iisus.
În fapt, am putea chiar să reconstruim evanghelia numai din sursele non-creştine timpurii: Iisus a fost numit Hristosul (Iosefus), a făcut "minuni", a condus Israelul în noi învăţături, a fost omorât înaintea Paştelui pentru ei (Talmudul babilonian) în Iudeea (Tacitus), însă a pretins a fi Dumnezeu şi că se va întoarce (Eliazar), lucru în care au crezut cei care L-au urmat – închinându-se Lui ca Dumnezeu (Plinius cel Tânăr).
În concluzie, noi credem că există dovezi zdrobitoare ale existenţei lui Iisus Hristos, atât din istoria laică cât şi din cea biblică. Poate că cea mai mare dovadă că Iisus a existat este faptul că mii de creştini din primul secol, inclusiv cei 12 apostoli, au fost dispuşi să îşi dea vieţile lor ca martiri ai lui Iisus Hristos. Oamenii sunt dispuşi să moară pentru ceea ce ei cred că este adevărat, însă nimeni nu este dispus să moară pentru ceva ce ştie că ar fi o minciună. http://www.gotquestions.org/Romana/existat-Iisus.html
Ema,uiti ca in anumite momente, pot vedea dincolo de mintea umana? Mare parte din scrierile de care vorbesti, au fost distruse cu buna stiinta.Comentariile,sunt de prisos.
Nu se stie daca a trait cu adevarat, dar ca nu e fiul lui Dumnezeu asta se stie sigur.
Asta pe scurt, fara sa intram la teorii.
Dumnezeu nu are nevoie de alt Dumnezeu care sa l concureze.Nici de ajutor nu are nevoie, sedescurca singur si inca foarte bine.
Draga Man, tu esti asemenea fariseilor care desi erau tari in Scripturi (Tora), au pierdut din vedere pe Isus Hristos personajul principal al Bibliei.Isus le-a spus:,, Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.,, Lor le-a scapat cerinta centrala si esenta Scripturilor:Isus Insusi. Disputa pe care a avut-o Isus cu evreii nu a fost legata de conceptia lor despre Scriptura, ci de folosirea acesteia. Ei acceptau provenienta ei divina, dar intelegeau gresit scopul ei. Scopul Bibliei este sa ne duca la Hristos.
Si eu sint fiul lui Dumnezeu, iar tu poti fi fica lui, adica sora mea.
Cu anumite mici conditii.
O fi trăit unul Isus, dar cum Dumnezeu nu există, a doua întrebare nu are niciun răspuns valid.
In Biblie inca din vechiul testament se vorbea despre venirea Lui in Isaia capitolul 53.