,,A vorbi despre moarte este una din posibilităţile cele mai raţionale de a vorbi despre sensul vieţii." (-Andre Malraux-)

Evident, scopul vieţii nu este nici pe departe desfiinţarea, dar oare nu gândul sfarşitului te face sa pretuiesti mai mult viata, şi să lupţi pentru obţinerea şi păstrarea unei fericiri veşnice, promise de Dumnezeu?

Ateul ala daca i s-ar putea dovedi ca exista a doua viata sigur ca ar vrea, dar el se multumeste cu cea se stie sigur ca exista nu traieste din basme, eu unu nu vad viata fara moarte

Sunt foarte multe momente de-a lungul vietii care ne fac cu adevarat constienti de valoare ei, dar ele se sting usor si nu persista, apoi reapar in sufletele noastre si asta din diverse motive. Uneori o incercare grea la care ne supune viata ne duce la concluzia ca ea nu mai are niciun sens, dezvoltam chiar o repulsie asupra ei.
Dumnezeu este fericire vesnica, din toata inima pot sa sustin acest lucru. Trista este incapacitatea lumii in care traim de a intelege.

Deosebit aceasta intrebare, m-a surprins intr-un mod cu totul placut. Un subiect complex ce poate fi elaborat in nenumarate pagini. Multumesc!

Experientele unor oameni care erau pe punctul de asi pierde viata arata ca au inceput sa o pretuiasca mult mai mult si sa aprecieze intr-o masura mai mare lucrurile spirituale.

Multumesc pentru raspunsuri...

NU sunt de acord. Moartea este unul dintre aspectele metafizicii si nu cea mai importanta componenta. Nu sunt de acord nici cu sistemul acestui francez mecanicist.