Pai poate asta a si fost planul lui Dumnezeu. Poate el se joaca cu noi precum cu niste marionete sau poate Dumnezeu e nebun, cine stie?
Întrebarea sugerează în același timp puncte de plecare și concluzii greșite și Îl pune pe Dumnezeu într-o lumină falsă.
Adam și Eva au fost creați maturi, dovadă că au fost și declarați soț și soție și urmau să populeze planeta cu ființe umane. Cu siguranță cunoșteau binele atât în teorie cât și experiență.
Nu cunoșteau răul din experiență, dar cu siguranță cunoșteau despre existența răului, pentru că grădina Eden le-a fost dată nu doar să o lucreze, ci să o și păzească. (vezi Geneza 2:15) În condițiile în care toate lucrurile create erau foarte bune, singurul intrus posibil era diavolul și păcatul.
Cerința de a nu mânca din pomul cunoștinței binelui și răului împreună cu consecințele ce urmau au fost pe deplin transmise primilor părinți. Vezi Geneza 2:17. Așa încât Eva a putut să redea situația în discuția cu șarpele.
Satan i-a mințit. Nu au ajuns ca Dumnezeu, au ajuns ca el: să cunoască răul și consecințele lui din experiență.
Deși, plata pentru păcat era moartea „în ziua când vei mânca din" fruct, Dumnezeu a pus în aplicare planul de mântuire. Un Înlocuitor urma să moară în locul primei perechi și a oricărui păcătos care urma să trăiască pe pământ.
În timp ce omul și șarpele făcuseră un pact de asociere în rebeliune și erau vrednici de aceeași condamnare, Dumnezeu a promis că va exista o vrăjmășie între om și Satan: Geneza 3:15.
Fără intervenția divină omul ar fi devenit suferit pierderea liberului arbitru, ar fi devenit un rob irecuperabil al lui Satan și ca rezultat final ar fi avut moartea veșnică, care rezultă din despărțirea de Dumnezeu - sursa vieții.
Prin intervenția salvatoare a lui Dumnezeu numai cei care refuză viața veșnică vor fi la final pedepsiți / pierduți.
Parca le-a spus Dumnezeu sa nu se atinga de pomul acela. Trebuia doar sa asculte, nu sa stie nimic.
Omul aia erau ca niste copii de gradinita, nu stiau nimic