Am intrat într-o problemă...

Am stat cu un grup de persoane (prieteni), de vorbă. Au deschis un subiect sensibil la care, întâmplător, o cunoștință a tras cu urechea. Vorbeau despre religie, despre religia din care face parte fiecare, cine este catolic, cine este ortodox, cine este protestant sau cine-i ateu. Ideea e că, fără să realizez că altcineva stă la pândă și ascultă ce vorbim noi in grup, mi-am împărtășit faptul că sunt ateu și așa este, eu nu cred Dumnezeu sau Dumnezei sau zei și toți omologii lor. Nu cred în ceva imperceptibil, nu cred în SF-uri sau basme precum Biblia. Am citit foarte multe basme, Biblia este o prea vastă istorisire reinterpretată de către mai mari înțelepți ai vremii care, din punctul lor de vedere, au transmis cuvântul unei entități atotputernice însă, pe care, nimeni n-a demonstrat-o nici până azi. Am argumentat foarte bine felul în care "apreciez" îndoctrinarea primită de la părinți, care și ei au fost îndoctrinați de părinții lor, părinții lor fiind îndoctrinați de părinții părinților lor s-a.m.d. Adică, nimeni n-a judecat niciodată adevărul din spatele acestei mascarade, doar pentru a manipula populația în masă și de-a face bani pe spatele lor, adică pe naivitatea lor.

Bun, mai târziu ai mei s-au "răcit" considerabil, nu mai discută cu mine, nici măcar la salut nu-mi mai răspund, sunt ignoranți și coboară privirea în jos in loc să mă privească în ochi. Totul era bine până să scap papagalul și să audă o rudă, probabil o fi sunat sau i-a înștiințat pe ai mei, mi se pare absurd. Oricum, totul a fost bine până la momentul discuției despre care am vorbit. Nu știu, poate sunt ai mei atât de "proști", "bătuți în cap" încât să nu realizeze că fiecare își alege drumul în viață și locul în care se regăsește dpdv al credinței. Am dreptul să cred sau să nu cred, nu-mi poate îngrădi nimeni dreptul de-a alege. Mă și bufnea râsul când o auzeam pe maică-mea cum ne povestea cum se lupta ea cu "demonii" și cum a trăit ea în altă viață, cum a traversat ea prin altă viață, peripețiile ei cu tot felul de creaturi pe care le auzea în fața blocului și o speriau, cum a surprins ea într-un pelerinaj o persoană pe care o considera posedată datorită formei ochilor-privirii (se cheamă deficit senzorial sau pupilă dilatată datorită picăturilor de umezire a globului ocular sau, de ce nu, lentile de contact custom made-au diverse forme, culori), vai de zilele noastre...
Imaginație, subconștient, un film horror vizionat cu mult timp in urmă, o poveste de groază, un coșmar, toate astea te pot marca și-ți pot crea senzația că vezi sau auzi lucruri, când de fapt ele nu au existat niciodată în realitate, au fost doar in mintea ta, a fost rodul imaginației. Încerc să elimin cât se poate de mult prostiile acestea pentru că îmbolnăvim creierul cu informații eronate, de care n-are nevoie, ne înecăm singuri într-o confuzie toată viața și începem să personificăm lucrurile pentru că atât se poate.

Acum că am aruncat "piatra" asta de pe inima, revin la întrebare. Cum pot să-i fac pe ai mei să se trezească la realitate?

Religia si cedinta lor in Dumnzeu le da liniste, pace si fericire, pe care tu nu ai dreptul sa le zdruncini sau sa incerci sa le muti gandul credintei religioase, pentru ca asta ar insemna sa-i amarasti si sa le distrugi bucuria din mintea si sufletul lor.

Familia nu ne-o alegem, ci o mostenim!
Fii blanda cu ei si evita subiectul religiei daca aveti pareri opuse, pentru a evita sa-i necajesti, sunt oameni simpli cu frica lui Dumnezeu, care mai bine de atat nu stiu si nici nu vor sa se schimbe. Da-le pace, daca ei sunt fericiti asa, respecta-i si iubeste-i asa cum sunt, fiindca sunt ai tai si sunt suflete de oameni buni si dragi.

Intr-adevar, fiecare are dreptul sa aleaga ce doreste in viata lui, de la stilul de viata, pana la religie, orientare sexuala, colt de lume unde traieste sams.
Tu fa-ti viata ta asa cum iti doresti, fara sa incerci sa impui cuiva ce vrei tu, sau sa-l convingi ca-i gresit.
Locuiesc in occident de foarte multi ani si am invatat sa respect decizia fiecaruia, sa accept ca exista sute de dumnezei sau cum se numesc ei in fiecare religie si credinta (alah, buda, samd), caa au orientari sexuale ciudate, care multora ni s-ar parea ne-naturale samd.
Dar in final, cine suntem noi sa judecam sis a ne impunem punctul de vedere?
Niste simpli oameni cu mentalitate diferita de a altora.

Hai sa-ti spun de ce sa nu te certi cu parintii tai, pentru ca eu regret enorm chiar si putinele dati cand i-am necajit cu maruntisuri, pentru ca ai mei erau batrani si uneori se comportau prosteste ca niste copii, mancand ce nu trebuiau si le era rau dupa aceea.
Dupa ce i-am pierdut defintiv, am avut remuscari si parere de rau, i-am iubit asa cum au fost ei, pentru ca au fost niste oameni extraordinari, care mi-au daruit totul: educatie, casa, masa, ajutor neconditionat toata viata, mi-au iubit sotul si copii la fel de mult cum m-au iubit pe mine si pe fratii mei si sincer, in foarte putinele ocazii cand i-am certat, am regretat si plans ca am fost dura cu ei.
Calca-ti pe inima si nu discuta subiectul asta delicat cu ei, fiindca le vei rupe sufletul. Au tot dreptul sa creada in ce vor ei si atat vreme cat nu fac ceva interzis sau ilegal, da-le pace, ca sunt in siguranta.
Patreaza o relatie de respect si dragoste cu ei si ofera-le recunsotinta, fiindca nu te-au crescut gresit, dimpotriva, odata ce azi estei capabil sa gandesti sis a decizi pentru tine, chiar daca parerile voastre sunt diferite.

Https://www.the-sun.com/......ol-q-anon/

Https://www.libertatea.ro/......ni-3688402

Un om poate fi mintit si inselat, daca e nestiutor (nu cunoaste adevarul, realitatea), daca e credul si naiv si accepta ca adevar orice minciuna oricat de absurda ar fi fara dovezi. Cei care propaga minciuna si inseala oamenii se folosesc de puterea exemplului fals care se propaga in avalansa. E un efect de turma.

Prin stiinta ne apropiem de adevar, iar prin credinta ne apropiem de minciuna.

Daca omul e invatat sa gandeasca stramb, sa ignore realitatea si sa atribuie calitatea de adevar credintei si unor povesti primitive, fanteziste, puerile si absurde ajunge sa traiasca o viata in minciuna si sa pretuiasca acea minciuna mai mult decat adevarul.

E destul de greu sa aduci la realitate un om inselat si mintit o viata intreaga, un om pentru care minciuna repetata a capatat valoare de adevar.

In timp, prin exemple clare care demonteaza minciuna si inselaciunea se poate anula efectul negativ al minciunii si inselatoriei.

Cum pot să-i fac pe ai mei să se trezească la realitate?
Simplu.
Definește realitatea, iar apoi o să poți.
Iar dacă nici atunci nu o să poți, du-te la farmacie și ia praf de putut.

Nu poți, fiindcă suferi de o boală care te face impotent.
Crezi în realitate și în starea de veghe, cea trează, pe când cei din jurul tău sunt scufundați în somnul cel de moarte.

Raportat la întrebare, ce treabă are "impotența" în răspunsul dat de tine? Când încerci să argumentezi ceva și să te dai deștept, încearcă s-o faci cu cap, adică să gândești înainte dacă ai cu ce, nu să arunci un răspuns la caterincă, pentru că, tocmai asta ai făcut. Ai două persoane mai sus care au oferit răspunsuri argumentate. Mă interesează să readuc prietenia dintre mine și ai mei acum, nu vreau altceva.

Recomand să-l ignori, eu un pensionar cu prea mult timp liber. Doar răspunsuri eronate. E versiunea Jasmine dar bărbat.

înțeleg, dar ce-aș putea face să-i fac să-mi vorbească măcar, că nici astăzi nu întorc deloc privirea sau îmi răspund în silă... parcă am ucis pe cineva, nici atunci nu se uitau așa

Te porti normal si frumos, ca si cand nu s-a intamplat nimic si in timp le trece, iar cand vor avea nevoie de ajutor "divin" le propui solutii reale si se vor convinge ce e bine si ce e rau. Nu ai ce sa faci altceva.

Gândește-te că Galileo a fost acuzat de erezie pentru un adevăr științific, nu pentru o credință. Lumii îi trebuie timp ca să se obișnuiască cu anumite idei. Mama ta pare că are anumite probleme adânc înrădăcinate. N-ai ce face.

De obicei acest comportament se manifesta la martorii lui Iehova. Cumva parintii tai sunt martori?

Întrebarea corecta ar fi cum sa faca ai tai sa te trezeasca la realitate

Si mai spui de atei ca se baga peste convingerile religiosilor cand tu acelasi lucru faci. Din tot ce a narat el, descriind si cat de dementa e maica-sa de viseaza numai demoni reliosi, tu n-ai gasit decat sa te afli in treaba ca e el ateu si vezi domne trebuie el trezit la realitate, nu ma-sa care e rupta de realitate.

Trebuie sa cauti calea de miljoc.
Tu te-ai trezit mai devreme da-le timp si celorlalti sa o faca si intre timp trateaza-i cu dragoste si incredere.

Sa se trezeasca din ce?
Dumnezeu exista. Sau cel putin exista o sansa buna sa existe.
Asta ma face un incult care nu stie de el?
Mie cate zile-mi dai pana sa ma trezesc?

"Sau cel putin exista o sansa buna sa existe." - asta poate doar in capul tau.

.i.

Timpul este relativ.Te poti trezi in viata asta sau peste 100.

Welcome to reality, this is the cold truth, sadly.
Nu ai cum sa faci pe cineva sa se "trezeasca la realitate" daca pentru ei acea realitate este cea cu Dumnezeu. Fiecare traieste in propria lui "realitate". Pentru tine realitatea e cea in care Dumnezeu nu exista, iar pentru ei e cea in care Dumnezeu exista.
Tu nu vrei sa-i trezesti la realitate, tu vrei sa-i aduci pe ei in realitatea ta.
Ce ma bucur ca parintii mei nu au reactionat asa naspa cand au aflat (nu de la mine ci de la o vecina care si-a bagat nasul unde nu trebuie, ceva gen ce ti s-a intamplat si tie) ca sunt ateu. Spre deosebire de tine, ai mei m-au luat de-o parte si mi-au pus intrebari, iar eu le-am explicat si ei mi-au respectat decizia. Nu erau incantati bineinteles, dar nici nu puteau sa ma forteze sa fac ceva ce nu doream. La inceput a fost greu pentru toata lumea, pentru ca ei (mai ales mama) incerca sa ma faca sa revin la religie, desi eu continuam sa imi mentin punctul de vedere, si pana la urma a realizat ca nu poate sa faca nimic in privinta asta asa ca m-a lasat in pace. Nu pot sa spun acelasi lucru si despre bunica mea, care dupa 6 ani, tot incearca sa ma faca sa particip la licruri religioase, cu toate ca eu refuz de absolut fiecare data.
Totusi, nu imi place sa imi pun eticheta de ateu, ci pur si simplu spun ca sunt ireligios, ca nu am nici o religie. Cu toate ca modul in care vad eu viata e oarecum asemanatoare cu modul in care ateii o vad, eu am anumite chestii in care cred (nu lucruri religioase bineinteles).
Eu zic, ca cel mai bine e sa iti mentii punctul de vedere si sa continui sa te comporti cu parintii tai asa cum o faceai si inainte. Nu incerca sa ii eviti si sa nu iti fie rusine pentru ca ti-ai ales peopria cale in viata si ai decis sa-ti folosesti creierul.
Dupa cum se vede prin Romania, a nu-ti folosi creierul e trendy, dar noi hai sa incercam sa ne opunem acestui trend si sa ne facem propria viata mai buna prin a lua propriile noastre decizii si a nu-i lasa pe altii sa le ia pentru noi.

Din păcate nu poți face prea multe, trebuie să le lași posibilitatea de a crede în ce vor ei. Cum fiecare individ e unic, așa e și nivelul de evoluție al acestuia. Unii preferă să se mintă singuri și să creadă în povești, preferă să ignore realitatea, dar asta nu înseamnă neapărat că nu vor vedea minciuna din spatele credinței într-o zi. Fiecare om are propriul drum în viață, propriile alegeri, și acest lucru trebuie respectat și nu trebuie împiedicat sub nici o formă.
Tot ce poți să faci e să te comporți ca și până acum, să le dai de înțeles că tot fiica lor ești chiar dacă ai ales altă cale de a trăi decât ei.

Dacă aș da numai răspunsuri eronate, nu aș fi fost votat userul anului.

Da, și Dragnea a fost votat de 45% din oamenii prezenți la vot. Asta inseamna ca e bun?

Da, dovadă că era bun, l-au băgat la închisoare, ca să nu le încurce socotelile.

Bahahahahahahahaha

Desigur, și mă-sa e ruptă de realitate, dar orb pe orb nu se pot călăuzi.
Citeam acum recent viața unui sfânt contemporan. Și chiar vorbea despre "religiozitatea" unor oameni care n-are nicio legătură cu esența creștinismului.

Te-a informat cineva prezent la aparitia unversului ca nu era picior de Creator implicat pe- acolo? De unde stii absolut sigur ca nu exusta un Creator si ca e abssolut sigur ca cei care cred ca un Creator e cauza universului sigur se inseala, ca aceasta e realutatea la care ai vrea sa se trezeasca parintii tai? Daca totusi exista si tu te afli in eroare?

Dacă ar fi existat, n-ar fi fost atât de lacom. Dacă el e considerat atotputernic, unde-s minunile sale? De ce trebuie să stau și să văd cum nimeni nu face nimic, niciodată? Dumnezeu ăsta n-a făcut niciodată nimic, niciun miracol care să salveze omul de la suferință. E suficient să văd cum copii internați într-un spital ard de vii pentru că personalul medical doarme, inevitabilul s-a produs... și ce face Dumnezeu? Ce vină au acei copii, cu ce au greșit ei în viață de merită o asemenea soartă? Dacă Dumnezeu își iubește creația, de ce nu și-o apără? Pentru că nu există... Vă tot fofilați degeaba în Dumnezeu, sperând că el ascultă rugăminți și vindecă omu' aflat la ananghie, prin credință, dar el n-a făcut nimic niciodată, nu l-a văzut nimeni niciodată și ce e mai rău? Cum poți tu, ca simplu om, să-ți închipui un chip pe care nu l-ai văzut niciodată și să convingi lumea că aceea e imaginea lui Dumnezeu? De unde știți voi cum arată Dumnezeu, cu atâta precizie .
Poate voi n-ați învățat că realitatea bate filmul, niciun plan fictiv nu se poate desprinde din realitate.

Care realitate? Cum definești realitatea. Dar te rog, dă o definiție.

Niciun plan fictiv nu se poate desprinde din realitate.
Oi, oi, oi, din realitate se desprind numai planuri fictive.