Mărturisește,-ti păcatele doar lui Dumnezeu prin rugăciune în Odaia ta sa nu audă nimeni. Doar Isus este mijlocitor între Om și Dumnezeu nu preotul. Este o urâciune sa crezi că un om îți poate ierta păcatele.
Rușinea de păcatele tale este față de tine însuți. Dacă nu reușești să le spui la spovedanie, nu vei scăpa de povara lor. Trebuie să pornești de la încrederea că ești în fața lui Dumnezeu și Lui i te mărturisești, iar preotul este doar un intermediar. Dacă ai încredre în preotul acela, că nu te va judeca, ci te va îndruma pe calea cea bună, atunci dispare rușinea.
Nu trebuie să-ți fie rușine absolut de nimic, pentru că omul e doar o viețuitoare efemeră, ipocrită și mincinoasă și de aceea avem hoție, înșelătorie, tâlhărie și războaie. Omul la care te spovedești e un om pentru care adevărul nu contează. Minciuna e la putere. Față de un om mincinos de ce să-ți fie rușine? Față de un zeu inexistent care e o doar minciună de ce să-ți fie rușine și ce mai înseamnă că ai păcătuit? Apoi zeul imaginar are nevoie de intermediar? Zeul imaginar nu știe ce ai făcut? Trebuie să mai spui și unui individ îmbrăcat în negru ce ai făcut?
La mine a fost foarte simplu: am mers direct la Dumnezeu. Nu mi-a fost rușine de ce va crede, El oricum știa ce am făcut deja.
Spune-mi, te rog frumos, unde scrie în Biblie că trebuie să mărturisești ce păcate ai făcut altei persoane față de Isus Hristos pentru iertarea păcatelor de Dumnezeu?
Dacă pe tine te liniștește emoțional să spui ce păcate rușinoase ai făcut unui om străin, dăi bătăi. Dar dacă crezi cu adevărat în Dumnezeu vezi ce spune Cuvântul Său referitor mântuire și ce înseamnă pocăința.
Cât despre mărturisirea relevantă, uite ce spune Cuvântul Său: "Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire." 1Ioan 1:9
Cui să mărturisești? Tot Cuvântul Său ne spune: "Căci este un singur Dumnezeu și este un singur mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Isus Hristos" 1Tim. 2:5 și "când te rogi, intră în odăița ta, încuie-ți ușa și roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti." Matei 6:6
Cu alte cuvinte Biblia îți spune să te rogi DOAR lui Dumnezeu, dar dacă pe tine te liniștește să te deschizi unui om străin(sau nu)... fă cum dorești, dar pocăiește-te și roagă-te Cui contează.
"Daca un om a călcat pe bec, nu înseamnă că toți oamenii au făcut-o."
Sa fim seriosi, daca ai sti tu cu cati preoti am fost la tarfe, pe cati i-am adunat de pe sub mese de beti ce erau si cate altele... Ideea nu e ca altii nu fac, ci ca nu sunt prinsi. 99% dintre popi stiu foarte bine ca ce fac ei e o meserie ca oricare alta, si ca toate povestile cu spiridusi sunt imbecilitati, si o recunosc in particular. Doar 1% au dereglari psihice cauzate de misticism. De fapt care e diferenta dintre Tanase si Pomohaci inainte sa fie prins? Niciuna. Cu aceeasi evlavie ii pupau imbecilii poala si lui Pomohaci, ca si lui Tanase asta.
Nu ai nevoie de un preot ortodox sau de un alt duhovnic pentru a-ți mărturisi păcatele.
"Păcatele ascunse trebuie să fie mărturisite numai lui Dumnezeu. Păcate care i-au afectat şi pe alţii trebuie să fie mărturisite şi celor în cauză."
Deci dacă ai făcut rău unui om, te duci la omul acela și îți ceri iertare de la el. Alte păcate știute numai de tine trebuiesc mărturisite în mod direct lui Dumnezeu, în cuvintele tale, în gând sau cu voce tare, în singurătatea ta.
Păcatele noastre niciodată nu trebuiesc spune vreunui om, oricât de sfânt ar fi acel om.
După cum vezi s-au trezit neo-protestanții să dea sfaturi, deși ei sunt ignoranți în tot ce înseamnă teologie și Sfânta Tradiție.
Ți-a răspuns foarte bine Sadrian: trebuie să te gândești că lui Dumnezeu îi zici păcatele, nu preotului iar pe preot nici nu-l interesează (cel puțin așa e normal). Lui Dumnezeu i te spovedești, așa că spune toate păcatele căci dacă ascunzi intenționat un păcat la spovedanie atunci niciun păcat nu ți se va ierta, ci se vor face toate de zece ori mai grele.
"Deci dacă ai făcut rău unui om, te duci la omul acela și îți ceri iertare de la el. Alte păcate..."
De fapt multe asa zise "pacate" din astea inseamna ca ai facut bine cuiva, sau tie, nu rau, cum la fel de multe lucruri "crestinesti", daca le-ai face cuiva, s-au tie, de fapt i-ai/ti-ai face un rau.
"Doar 1% au dereglari psihice cauzate de misticism"
"Dar nu a zis nimeni ca-s nebuni, ci ca sunt oameni normali, care isi castiga banii din vanzarea de iluzii"
Bine. Atunci si tu ai niste dereglari psihice. Ca 99 % din oameni au, nu e unul cu mintea perfecta. Hai, nu sari ca ars ca am zis asta. Pentru tine e normalitate.
https://www.google.com/......ps?/search
Urmareste acest video scurt si vei intelege cui trebuie sa-i marturisesti pacatele. Lui Iisus, in rugaciune, este suficient daca esti nascut din nou, cum spune Biblia. Te rog, urmareste.
https://www.youtube.com/watch?v=tGncdJ1NOkM&t=2s&ab_channel=SiempreJesus
Orice păcat ținut din rușine nu poate fi dezlegat. Preotul nu este pus sa te judece, el chiar se bucura dacă spui tot, el încearcă se te ajute sa nu mai cazi în păcat.
Rușinea, frica, lașitate, sunt și ele păcate.
Omul prin credință capătă virtuți precum:curajul, iiertarea dușmanilor, patriotismul, si în final smerenie.
Rusinea pacatului vine din mandrie. Ti-ai construit in mintea ta un eu care nu este al tau, ci doar a imaginatiei tale, si iti e frica sa fii asa cum esti tu in fata celorlalti. In primul rand renunta la a te crede ceea ce esti, ci fii si traieste asa cum esti, cu bune si cu rele, dar incearca sa nu lasi rautatea sa te stapaneasca, lasa-le pe toate in grija Domnului atunci cand dai de greu. Si cu curaj si fara sa gandesti prea mult ia atitudine si fa asta in mod repetat si ai sa vezi ca din ce in ce mai mult o sa poti fi tu insuti si nu o sa te mai intereseze ce zic unii sau altii, incearca sa te impaci tu cu tine insuti si nu pune la suflet ce zic altii despre tine. Deci curaj, ca nu te mananca nimeni. Cu Dumnezeu inainte. Ca sa iti dau un pont: cand imi era frica si veneau ganduri peste mine faceam in felul urmator: vreo 30 de flotari sa pun sangele in miscare si ziceam in sinea mea cu curaj si tarie: Doamne fie ce o fi, cu tine merg pana la capat, si plecam un pic mai nervos pe starea si gandurile mele, dar cu Dumnezeu in minte si inima fara sa ma gandesc cum voi face si ce o sa fac, si sa stii ca nu a dat niciodata gres increderea in Dumnezeu. Facande de multe ori asa, am invins si frica si multe alte stari si ganduri care nu imi dadeau pace. Deci cu Dumnezeu inainte fara multe ganduri.
anonim_4396 întreabă: