Am o întrebare de ceva timp, la care nu am reușit să-mi răspund satisfăcător. Să nu se înțeleagă greșit - nu încerc să influențez pe nimeni, respect convingerile fiecăruia - este doar o curiozitate.
Dacă oricând te-ai pocăi, Dumnezeu, în caz dacă există, oricum te-ar ierta imediat și în mod absolut, pentru că se admite faptul că Isus a plătit deja pentru păcatele tale, atunci de ce să nu-ți trăiești viața liber, fără frică, așa cum îți spune propriul tău bun simț și conștiința, iar spre sfârșitul vieții, dacă simți nevoie, dacă există o chemare, să nu te pocăiești/mântuiești (și, eventual, să adopți o religie)? De ce atâta grabă și presiune, parcă am fi la maraton? Ce importanță are dacă te pocăiești acum sau peste o lună, un an, zece?
În afară de faptul că nu se știe când poți să mori, există și alte motive (pentru voi)?
Rog seriozitate! Și fără ironizări și bătaie de joc. Chiar vreau să aflu logica după care se ghidează fiecare dintre voi.
Mulțumesc anticipat.

Si pentru ca apare intr-o scrisoare nu este de luat in considerare?

98%, google it

Daca iertarea lui Dumnezeu m-ar ajuta sa scap de probleme m-as pocai maine.

Moana Pozzi, o vedeta porno italiana, l-a citit pe Augustin pe patul de moarte, s-a pocait si a murit la 33 de ani, iar asta i-a facut pe unii sa o propuna pentru sanctificare.

Mai întâi aş vrea să lămurim ce înseamnă "pocăinţa".
Pocăinţa - este o trăire, în fiecare zi avem nevoie de ea, pocăinţa înseamnă înnoirea minţii, faptelor, schimbarea vieţii, regret faţă de păcat şi întoarcere la Dumnezeu.

"de ce să nu-ți trăieșţi viața liber, fără frică, așa cum îți spune propriul tău bun simț și conștiința" conştiinţa mea tocmai asta îmi spune,să mă pocăiesc.
Dumnezeu a pus în fiecare gândul veşniciei,e imposibil ca un om,măcar odată în viaţă să nu se fi gândit la "ce se întâmpla după moarte? unde ne vom duce?"
Pocăinţa trebuie să vină din interiorul nostru,dacă tu nu vrei sau nu simţi că ai nevoie de pocăinţă,atunci poţi rămâne aşa ducând în continuare viaţa pe care o duci...
Însă eu,personal, aşa mă simt liberă,aşa mă simt bine,aşa mă simt în siguranţă!

"Ce importanță are dacă te pocăieșţi acum sau peste o lună, un an, zece?"
Pocăinţa este un proces,dacă tu cu gura ta il mărturiseşti pe Isus Hristos ca şi Domn,te pocăieşti de faptele tale,regreţi dar nu se produce acest proces în viaţa ta, pentru că nu ai timpul necesar ca să urmezi acest proces, cu siguranţă nu poţi ajunge în cer.
Prin urmare,dacă în clipa următoare vei muri, nu vei avea timp pentru a urma acest proces.
Poate un om într-o clipită să urmeze un proces?

Este important să te pocăieşti pentru a avea siguranţa zilei de mâine, pentru a ajunge în Cer,ce motiv mai mare decât acesta doreşti?
Omul crede că odată ce a murit nu mai vede,nu mai simte, nu mai aude,dar el va simţi,va auzi,va vedea.
Iadul este ca o văpăie într-o clădire închisă fără uşi,fără ferestre,fără posibilitate de a ieşi, în care predomină suferinţa, în care omul se va topi din cauza focului şi nu va putea muri psihic (adică să nu mai vadă/audă/simtă).
Şi nu numai atâta, dar va suferi şi din cauză că Dumnezeu îi va aminti toate lucrurile pe care omul le-a făcut, toate chemările pe care omul le-a primit, toată respingerea pe care a oferit-o Domnului şi ceea ce a pierdut, practic va rămâne cu mustrarea conştiinţei o eternitate!

"Dumnezeu este un adevar universal." - Albert Einstein
"Dumnezeu nu joaca zaruri cu Universul." - Albert Einstein
"Coincidenta este felul lui Dumnezeu de a ramane anonim." - Albert Einstein
"Atunci cand solutia este simpla, Dumnezeu iti raspunde." - Albert Einstein
"Vreau sa cunosc gandurile lui Dumnezeu, restul sunt detalii." - Albert Einstein
"Dumnezeu este subtil, dar nu rau intentionat." - Albert Einstein

Una din foarte multele dovezi ale existenţei lui Dumnezeu...

- Unul dintre argumentele existenţei lui Dumnezeu a fost oferit de un mare om de ştiinţă, Erwin Schrödinger, laureat al premiului Nobel pentru fizică cuantică, care afirmă că volumul maxim al unei gene (particulă a materialului ereditar) poate fi cuprins într-un cub cu mărimea laturii de maxim 100 distanţe atomice – însumând astfel un număr de atomi cuprins între o mie şi un milion – în funcţie de tipul şi de mărimea atomilor). ----------------------------
Tot el afirmă că este practic imposibil ca acest număr limitat să poată explica un comportament ordonat, să formeze o structură organizată, să posede un,, program" de autoreproducere completă, de redare a unui caracter, funcţie sau organ în organismul dezvoltat ulterior, un,, program" de coordonare cu celelalte gene, de gestionare a unui metabolism propriu etc…

- Concluzia acestei realităţi este că existenţa şi manifestarea unei gene, şi prin translaţie – a vieţii în general, constituie, în faţa oricărei tehnologii avansate, o enigmă, un mister de neînţeles, o manifestare minunată a Sacrului, o dovadă sublimă a existenţei lui Dumnezeu.

Draga Ahava, o să fac momentan abstracție de răspunsul în sine (la întrebarea mea) și o să te întreb doar de ultima parte, care mi-a atras atenția în mod deosebit:

"...în care omul se va topi din cauza focului şi nu va putea muri psihic (nu mai vedea/auzi/simţi).
Şi nu numai atâta, dar va suferi şi din cauză că Dumnezeu îi va aminti toate lucrurile pe care omul le-a făcut, toate chemările pe care omul le-a primit, toată respingerea pe care a oferit-o Domnului şi ceea ce a pierdut, practic va rămâne cu mustrarea conştiinţei o eternitate!".

Tu chiar crezi în asta? Cu adevărat?...că Dumnezeu va sta deasupra cuiva care arde și o eternitate îi va reaminti ce păcate a avut și îi va reproșa faptul că nu a crezut în el sau că nu a vrut să se alăture unui anumit grup religios? Și dacă chiar crezi asta, de ce te-ai supune cuiva care este capabil să fie atât de crud, răzbunător și să producă atâta suferință? Sincer.

Cred că și dacă există Dumnezeu, mult mai logic ar fi să fie bun și iertător (cu toți, nu preferențial).

După părerea mea, mai degrabă respingi oamenii cu astfel de afirmații, decât să-i atragi (sperând probabil să-i sperii și să-i convertești, ceea ce mă îndoiesc că se întâmplă). Ți-o spun prietenește.

Foarte bine ai spus:" DUMNEZEU vrea să vadă dacă noi suntem cu adevărat buni chiar şi departe de el, într-o lume rea ca asta şi plină de ispite e lumea perfectă pentru un test spiritual în care mulţi cedează."

Lumea în care trăim este contextul în care orice mică abatere de la "recomandările" lui Dumnezeu, atrage după sine tot felul de consecinţe negative, asupra propriei persoane dar şi asupra celorlalţi. Orice patimă şi orice viciu, nu reprezintă doar o manifestare într-un spaţiu al libertăţii, ci, o manifestare într-un spaţiu al libertăţii
În care putem face bine sau putem face rău, putem fi o cauză a binelui sau cauză a răului din jurul nostru. Nu există viciu care să nu conducă la abuzuri, la reificarea semenilor (sau după caz, motiv de gelozie şi dezechilibru in familie, cu consecinţe pe moment sau "cu efect întârziat", peste ani şi ani), la suferinţă directă sau indirectă asupra celorlalţi...

În privinţa modalităţii pe care Dumnezeu a ales-o pentru a constata fidelitatea omului, independenţa şi "păstrarea distanţei", se pot adăuga câteva lucruri:
- Datorită diferenţei imense dintre om şi Dumnezeu, Acesta, în relaţie cu omul, pentru evitarea lezmajestăţii inutile, dintr-un fel de precauţie, păstrează o oarecare distanţă (dar nu totală în privinţa dovezilor) pentru a lăsa suficient spaţiu libertăţii omului, care astfel poate singur şi sincer, să caute pe "Dăruitorul" vieţii sale pentru a-şi arăta minima recunoştinţă, sau, să găsească o justificare eficientă pentru a nu fi nevoit să facă acest lucru (chiar dacă nu este un lucru greu).

- Într-un alt scenariu posibil, prezenţa directă a divinităţii lângă om, îi poate influenţa deciziile, care astfel nu vor mai avea relevanţă în privinţa fidelităţii şi sincerităţii. Ori, ştim din experienţele noastre că fidelitatea şi sinceritatea sunt cel puţin la fel de importante ca şi dreptatea (cel puţin asta tindem să credem). Din acest motiv, şi pentru Dumnezeu (care S-a autodefinit a fi Iubire), fidelitatea şi sinceritatea răspunsului, este esenţială...

- Prezenţa Sa absolut directă, pentru a-i confirma omului totul, ar fi fost concepută ca suspendare a libertăţii umane de a alege singură răspunsul, fidelizarea sau refuzul. Ştim delicateţea naturii create, pentru a intui şi delicateţea lui Dumnezeu care nu se doreşte a fi prea. insistent.

Una din foarte multele dovezi ale existenţei lui Dumnezeu...

- Unul dintre argumentele existenţei lui Dumnezeu a fost oferit de un mare om de ştiinţă, Erwin Schrödinger, laureat al premiului Nobel pentru fizică cuantică, care afirmă că volumul maxim al unei gene (particulă a materialului ereditar) poate fi cuprins într-un cub cu mărimea laturii de maxim 100 distanţe atomice – însumând astfel un număr de atomi cuprins între o mie şi un milion – în funcţie de tipul şi de mărimea atomilor). ----------------------------
Tot el afirmă că este practic imposibil ca acest număr limitat să poată explica un comportament ordonat, să formeze o structură organizată, să posede un,, program" de autoreproducere completă, de redare a unui caracter, funcţie sau organ în organismul dezvoltat ulterior, un,, program" de coordonare cu celelalte gene, de gestionare a unui metabolism propriu etc…

- Concluzia acestei realităţi este că existenţa şi manifestarea unei gene, şi prin translaţie – a vieţii în general, constituie, în faţa oricărei tehnologii avansate, o enigmă, un mister de neînţeles, o manifestare minunată a Sacrului, o dovadă sublimă a existenţei lui Dumnezeu.

Daca nu stim cum functioneaza un lucru, nu trebuie sa sarim direct la explicatii supranaturale.
Nu stim explicatia INCA

Este ca şi cum ai spune că deocamdată, din o mie de "piese de puzzle" (atomi) nu putem construi un o entitate vie şi inteligentă care să se şi înmulţească (şi care să mai facă alte o mie de lucruri) dar mai încercăm...

Îmi place să fiu directă,să spun lucrurilor pe nume, nu îmi place să o dau pe ocolite când în joc este viaţa unui om,chiar cu riscul de a se interpreta că vreau să convertesc pe cineva.
Dumnezeu nu cheamă oamenii la o anumită confesiune religioasă,ci îi cheamă la El,îi cheamă la a avea o relaţie personală cu El.

Dumnezeu nu vrea ca omul să ajungă în iad, lucrul acesta l-a dovedit dând pe Unicul Său Fiu ca şi Jertfă pentru noi. Prin asta ne-a arătat cât de mult ne iubeşte şi cât de mult ţine la noi,însă trebuie să luăm în calcul că Dumnezeu este Sfânt!
Iar tu ca şi om păcătos,care ai trăit în plăcerile de o clipă ale acestei lumi,nu vei putea sta în Prezenţa Sa dacă nu ai fost spălat în Sângele lui Isus Hristos.
Aşa cum întunericul nu poate sta în acelaşi loc cu lumina, aşa nici Sfinţenia nu poate sta în acelaşi loc cu păcatul.

Să zicem că ai o casă impecabilă, curată, strălucind de curăţenie şi ar veni la uşa ta un om foarte murdar, l-ai lăsa să intre aşa în casa ta sau l-ai invita să se spele şi să se schimbe de hainele murdare, dându-i la schimb altele curate?
Orice om cu conştiinţă l-ar învita prima dată să se spele şi să îşi schimbe hainele, cam aşa e şi cu Împărăţia lui Dumnezeu.
Pentru a ajunge acolo, trebuie prima dată să te laşi curăţat, spălat de păcate...pentru că acel loc este un loc Sfânt!

Iar in al doilea rând, din moment ce tu nu vrei să crezi în El şi nu vrei să îl accepţi în viaţa ta pe Pământ, il respingi, de ce să te oblige Dumnezeu să stai lângă El o eternitate când ţi-a lăsat să alegi unde vrei să îţi petreci veşnicia?
Nu ţi se pare logic şi corect să te lase să mergi acolo unde vrei?
Şi un ultim aspect, nu Dumnezeu te trimite în iad, ci faptele tale te duc acolo.
El îţi pune în faţă viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul, tu alegi!

Lucrurile acestea nu se spun pe internet, dar dacă tot ai fost aşa curioasă...am zis să îţi răspund curiozităţii deşi ştiu că omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte.

Pentru obiectivitatea răspunsului, trebuie să ţinem cont de faptul că Einstein era evreu şi astfel, nu avea nici un interes să susţină în general credinţa... Au evreii în acest sens o tendinţă clară în privinţa ne-evreilor, care este bine conturată şi în Talmud.

Oamenii ajung in acelasi loc, dar in straturi diferite.Fiecare strat reprezinta calitatea umana.In stratul de jos, cel pe care se sprijina toata chestia asta ciclica, se afla scursura.In stratul de sus, si cel mai onorific, sunt cei care fac fapte bune.Toti au fost iertati,(pentru ca toti suntem egali in fata lui D-zeu)cat? mai e de discutat.
Ei bine,catul asta reprezinta calitatea umana.Ce faci pe lumea asta,iti corespunde pe lumea cealalta.
Ciclul asta ciclic trebuie sa fie marginit de fapte bune, ca pe lumea cealalta sa ai parte de un loc mai putin innabusitor, decat cel de la subsol.
Logica asta vine din alte filosofii, care, culmea, sunt bazate in reincarnari.

offtopic-traiesti nu pentru a fi iertat, traiesti pentru a face fapte bune! Cu cat mai mult traiesti, facand fapte bune, cu atat iti asiguri un loc mai comod in straturile superioare!

Mulțumesc, Zazu.
Dar tot nu am primit un răspuns la întrebare. Sau poate a fost prea subtil și nu l-am sesizat.

De ce atâta grabă, când poți să faci fapte bune și fără să aparții unei religii (că doar suntem oameni educați și nu trăim în junglă), iar spre final, dacă chiar simți nevoia, poți să adopți una?

De ce să trăiești toată viața sub o asemenea presiune, constrâns de atâtea reguli (unele ușor ilogice sau prea exagerate) și prejudecăți, când oricând ai alege să te pocăiești, dacă ai alege, vei fi iertat (indiferent de ce ai face)?

De ce de mic copil (când nici nu judeci) sau din tinerețe, când practic nu e nici o grabă?

Asta nu prea reușesc să înțeleg.

Și da, off-topic-ul tău are logică și așa ar fi normal, însă știi bine, religioșii te-ar contrazice. Ți-ar spune că pentru Dumnezeu nu contează câte fapte bune ai făcut și că ai fost un om exemplar toată viața. El vrea neapărat să te și pocăiești. Dacă te pocăiești, poți să fii și criminal în serie și ultimul jeg de pe pământ, el tot te iartă.

Deci, teoretic, poți masacra popoare întregi și să fii un om de nimic toată viața, iar pe patul de moarte să te mântuiești și să ajungi în rai.

Iar copiii nou-născuți, care poate nu au ajuns să trăiască nici câteva ore, cu atât mai puțin să păcătuiască, doar pentru că nu au fost botezați, ajung să ardă o eternitate în iad. Asta din spusele unora, bineînțeles.
Ciudată logică, dar...

Sall! Religia condamna acest tip de credinta. Dar, toti vor sa se incarce spiritual. Prin acest mod, considera ca ei sunt mai aproape de intreg. Asa cred! Pa!

In primul rand, se presupune ca persoanele religioase aleg sa isi traiasca viata conform poruncilor lui Dumnezeu, din iubire pentru acesta, nu din teama pentru viata de apoi sau pentru a primi recompense.

In al doilea rand, se presupune ca se simt liberi in aceasta alegere ( pentru ei pacatele nu sunt acte de libertinaj, ci o forma de inrobire).

In al treilea rand, cica au trairi spirituale inalte : pace launtrica, se dezvolta dorinta de a face cat mai mult bine, cresc in intelepciune, se dezlipesc de lumea materiala, au nevoie de apropiere catre divinitate si fac totul pentru a obtine asta.

Sper ca am reusit sa raspund cat mai obiectiv si concis ( nu sunt o persoana religioasa).

Eclesiastul 11:9 -> "Bucură-te, tinere, în tinereţea ta şi să ţi se înveselească inima în zilele tinereţii tale; umblă pe căile inimii tale şi în lucrurile pe care le văd ochii tăi. Dar să ştii că pentru toate acestea adevăratul Dumnezeu te va aduce la judecată."
Dumnezeu nu vrea sa nu te distrezi, dar pentru tine ce inseamna a te distra? Traieste-ti viata asa cum vrei ca oricum Dumnezeu te iarta? Crezi ca este asa de usor? Este adevarat ca Isus a fost jertfit pentru oameni, insa pentru aceia care se caiesc de pacatele lor. Daca mori maine si tu inca nu te-ai impacat cu Dumnezeu mai are vreun rost viata pe care ai dus-o dupa voia inimii tale?
Mai este un verset, insa nu-mi amintesc exact care unde se spune "cel care stie ce este bine si nu face este mai rau decat un necredincios".
Atunci, daca stii ce este bine de ce nu faci? Dumnezeu ne-a creeat nu ca sa facem ce vrem noi cu viata noastra.In Biblie ne spune ce doreste de la noi si cum sa ne traim viata.Ca sa nu va alarmati cu totii, Dumnezeu mai este numit in Biblie si "fericitul Dumnezeu"!
El vrea ca orice om sa se bucure, sa fie fericit, insa nu pe o perioada scurta de timp ci pe vecie! Deci, sa-ti traiesti viata asa cum vrea Dumnezeu si te poti distra, insa nu in chefuri si in betii, ci asociidu-te cu persoane "sanatoase"!
"Cine umba cu inteleptii devine intelept, dar cine umbla cu cei fara minte o duce rau"!

Mulțumesc, Himera.
Primul răspuns care îmi răspunde la întrebare...și anume: "există și alte motive?". Începeam deja să cred că nu sunt...

Sunt însă curioasă mai mult de ce atâta grabă și presiune din partea celor care încearcă să-i convertească pe ceilalți. Dar probabil este tot din cauza acestor convingeri și impresiei că fac un bine.

Aroganța unora însă este deranjantă, faptul că se cred perfecți, mai presus, deși de multe ori nu sunt nici pe departe. Dar...trufia e umană...

Mulțumesc. O zi frumoasă.

Citește, te rog, ceea ce i-am scris lui Nsalion.

http://www.tpu.ro/......incerc-sa/

Ai impresia că toți nereligioșii sunt niște "nesănătoși fără minte", iar tu, Beastisthebest (ce nickname interesant), le ești superioară, ceea ce este greșit și probabil deja păcat în sine.

Nu e frumos să-i desconsideri pe ceilalți și să generalizezi, etichetându-i pe oameni doar în funcție de preferințele lor religioase și hotărând cine e bun și cine e rău, doar în funcție de acest aspect (apropo, nu văd nimic bun într-o astfel de atitudine).

Dar înțeleg că predominant ai citat (deci nu e doar vina ta) și probabil nu ai avut intenția de a jigni pe cineva, ai făcut-o inconștient.
Mulțumesc pentru răspuns.
O zi frumoasă.

Pocainta e un dar, nicidecum un merit personal si nici nu-l primeste oricine ci mai ales cei cu inima calda, care nu sunt nepasatori la suferintele altora. Celor cu inima impietrita, Dumnezeu le sta impotriva si-i lasa netulburati pe calea pierzarii, cum zice in Matei (cap.13): "Cu urechile veţi auzi, dar nu veţi înţelege, şi cu ochii veţi privi, dar nu veţi vedea." "Căci inima acestui popor s-a învârtoşat şi cu urechile aude greu şi ochii lui s-au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii şi să audă cu urechile şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă, şi Eu să-i tămăduiesc pe ei."

Dezlegarea pacatelor nu aduce automat mantuirea, caci Hristos pana si lui Iuda i-a spalat picioarele - ba chiar l-a impartasit - dar spre osanda, caci n-a avut pocainta, nici nu si-a indreptat viata sau faptele ticaloase! Cand omul se pocaieste abia pe patul de moarte, el nu mai are cand sa implineasca si canonul de curatire pe care-l primim toti la spovada, deci isi va face canonul in iad. Pedeapsa nu e inca vesnica: daca indura chinurile de acolo pana la Judecata de Apoi va fi izbavit. Dar nu se compara acele chinuri cu un Canon dat pe pamant (rugaciuni, milostenii, post sau metanii) iar cei care se gandesc ca fenteaza examenul in ultimele minute ale vietii vor suferi o crunta dezamagire. Dumnezeu (Tatal) e milostiv si de aceea nu El va judeca lumea, ci toata judecata a dat-o lui Hristos, care e Drept! (si multe are de platit celor care s-au gasit sa-L batjocoreasca...) Mare grija la partea asta! O data a venit Hristos ca un miel la junghiere, a doua oara insa va veni cu putere si ingrozire ca un Stapan sa faca Infricosata Judecata, la care se vor vedea nu numai faptele si gandurile noastre, ci si consecintele lor pana la punctul terminus al Universului (Sfarsitul lumii).

Sufletul omului simte in adancul lui teama de Judecata, de aceea are frica de moarte. Numai cei foarte curati la suflet, mucenicii si sfintii, merg fericiti si fara teama la moarte... Cei cazuti in pacate grele nu simt acut frica de judecata din cauza betiei patimilor si a orbirii in care se afla, exact ca un nevazator care se indreapta senin spre prapastie sau ca un hot care opereaza fericit in timp ce camera video il filmeaza...

Viata omului incepe din momentul conceptiei (din pantecele mamei) si chiar daca pana la nastere libertatea de actiune ne este mult limitata, gandurile si sentimentele pe care le generam in acea perioada ne determina alcatuirea trupului si existenta pe pamant. Langa Hristos au fost rastigniti doi talhari, nici unul nu mai putea face ceva pironit pe cruce, dar gandurile si atitudinea lor in acea situatie au facut toata diferenta: unul l-a batjocorit pe Dumnezeu, in schimb celalalt si-a recunoscut din toata inima pacatele, marturisindu-l pe Hristos cu inima plina de dragoste. Amandoi talharii si-au implinit prin rastignire canonul si ar fi putut intra in rai curati, dar unul din ei s-a inecat la mal si a facut prin hula adusa lui Hristos un pacat mai mare decat toate crimele sale de pana atunci.

Buna NoName!
Va spun povestea bunicului meu (tatal mamei mele) : a facut 8 copii, pe mama si inca 7, in speranta ca ii va supune si ii vor face munca campului, il va ajuta in tot ce tine de munca intr-o gospodarie! la masa, nu ii lasa sa scoata nici un sunet, se auzea doar atingerea inoxului de farfurie, spunandu-le "musca sa se auda", au fost cazuri cand i-a si lovit cand se enerva pe cate unul (dintre fratii amei, inclusiv pe ea). Tin minte foarte bine, cand ii faceam vizite la tara, cand eu aveam deja 6-7-8-etc ani, dupa 2 minute lua biblia in mana si incepea sa citeasca cu voce tare, fie ca vroiai sau nu, il auzeai, doar erai la el in casa! Apoi cu inaintarea in varsta, tot mai putini din copiii lui l-au vizitat si tot mai rar! posibil ca in acest punct de singuratate (dupa ce a murit bunica) sa fii realizat greselile care le-a facut in tinerete si s-a pocait! a continuat sa umble din casa in casa, cu bicicleta in satele vecine, la peste 70 de ani, a avut doua accidente, lovindu-l masinile umbland asa, a cazut o poarta pe el, etc, fracturi, spitale, a ajuns in ultimii 2 ani de viata aproape imobilizat la pat, mergand doar pana la toaleta si ridicandu-se cand manca. Nici unul din cei 8 frati nu au vrut sa-l ingrijeasca, unii fiind plecati in strainatate, altii pur si simplu nu au vrut sa se complice. Doar mama mea l-a adus la noi in apartament, si l-a hranit, ingrijit, etc! intamplarile astea m-au facut pe mine de mic sa ma indeparteze de religie, nu se poate sa iti bage cineva ceve cu forta in cap, vine un moment, cand poti judea, poate chiar si la 7 ani, sa iti pui niste semne de intrebare, si sa o iei pe celea care nu se intersecteaza cu religia! asta nu inseamna ca faci doar rau, ca te droghezi, ca urmezi calea satanista! NU, pur si simplu mergi prin viata putin paralel cu religia! am terminat o facultate, nu am dat in cap la nimeni si sunt vazut bine de ceilalti!
Acuma NoName va spune ca tot nu i-am raspuns la intrebare! sorry, atat am avut de zis! multumesc tuturor care au citit povestea!

Grozavă poveste. Foarte moralizatoare. Mi-a plăcut enorm.

Sunt de acord cu ceea ce ai spus. Poți fi paralel cu religia (nu "dacă nu ești cu mine, ești împotriva mea", cum percep unii) și un om de admirat: corect, bun, tolerant, cu principii...sau un religios, dar un om de cea mai joasă speță.
E o treabă individuală și nu se poate generaliza.

Mulțumesc, RS4. Frumos răspuns și foarte înțelept.

Deja ti-ai raspuns singura la intrebare : " Dar probabil este tot din cauza acestor convingeri și impresiei că fac un bine. " "faptul că se cred perfecți, mai presus, deși de multe ori nu sunt nici pe departe. Dar...trufia e umană..."
Varianta mea: sunt satui de ei si viata lor si incearca sa faca ceva prin care sa se simta utili, sa se convinga singuri ca fac un bine, ca salveaza suflete ratacite pe calea pierzaniei.
P.S. Piosii care ti-au raspuns aici, nu sunt nici macar un sfert din ceea ce au ei impresia ca sunt.

O zi buna si tie.

Tu sustii 93, eu sustin 98. Si nu s-a crezut niciodata ca am evoluat fix din maimuta in om, ci ca avem un stramos comun vechi de 8.000.000 de ani.

Câte lucrări științifice ai citit până ai ajuns la această concluzie?

Să stabilim in prealabil:
In ce constă, din punctul tău de vedere,,, a te pocăi/mântui''?

Pentru că de asta depinde...totul.

Nu ai de unde să știi ce cred. A fost doar o întrebare.
Însă din moment ce îți permiți să afirmi cu atâta certitudine că "Nici o vietuitoare nu a evoluat din ceva! Toate fiintele sunt asa de la inceput!", țin să cred că nu ai citit ceea ce trebuia sau dacă ai citit, nu ai înțeles (pe deplin).
Până și o scurtă plimbare pe wikipedia http://ro.wikipedia.org/wiki/Evolu%C8%9Bie (există zeci de articole) te-ar putea lămuri foarte ușor, că ceea ce ai afirmat contravine realității și logicii.
Ți-aș recomanda o documentare mai aprofundată, dacă îmi permiți.
O zi însorită și ție.