Pentru ca am cautat si am gasit.Eu am cautat fericirea in lumea aceasta, dar nu am gasit-o. Am cautat fericirea in posesiunile materiale si bani, dar am ramas dezamagita, ele nu mi-au adus fericirea, doar o oarecare satisfactie. Religia mea nu mi-a adus fericirea, insa a venit un moment in viata mea in care L-am intalnit pe Domnul Isus acela care este dragoste, care si-a dat viata de dragul meu pentru a fi rascumparata din felul meu desert de vietuire, am o relatie personala cu El, Il iubesc si El ma iubeste. Imi da bucurie si fericire, imi poarta de grija, si nu as renunta la El pentru nimic din lumea aceasta.
Of, draga Ema, cum vrei tu sa imi arati ca nu stapanesti cuvintele. Hai sa facem o mica clarificare de termeni. Prin faptul ca amandoi credem in Hristos, amandoi suntem CRESTINI. Asadar, nu sunt ATEU. Fiindca tu crezi in adevarul literal al Bibliei, asta te face crestina FUNDAMENTALISTA. Deoarece eu sunt sceptic si mai liber in gandire, sunt crestin AGNOSTIC. Daca cumva eu cred ca evolutia este posibila sau reala, asta ma face EVOLUTIONIST TEIST. Biserica Catolica incurajeaza aceasta practica. Daca tu nu stii ce este evolutionismul dar il contrazici ex officio, asta te face PROFANA, adica o nepriceputa, o persoana care nu e in masura sa se pronunte. Si daca tu esti neoprotestanta, si eu sunt ortodox, asta te face ERETICA, schismatica.
Concluzia: doar fiindca o ERETICA FUNDAMENTALISTA si PROFANA iti spune ca esti ATEU, asta nu inseamna ca nu esti CRESTIN, chiar daca AGNOSTIC si EVOLUTIONIST TEIST.
Noi trebuie sa murim pentru ca ne drogam, pentru ca fumam, si din astea pentru ca mancam chipsuri lays, chio...
Of, draga Dane cum ma mai crezi tu pe mine o eretica! Domnul Isus m-ar numi credinciosa pentru ca eu cred ceea ce scrie in Cuvantul Sau. Nu poti sa spui ca esti un bun crestin dar in acelasi timp tu crezi ca aceasta viata nu vine de la Dumnezeu prin creatie ci totul este rezultatul unei oarbe intamplari adica viata a aparut de la o simpla celula si a evoluat pana la complexitatea creierului.
Draga mea Ema, nu te cred eretica, Biserica mea te catalogheaza astfel. La fel cum tu ma cataloghezi ca fiind necrestin. Cred ca aceasta viata vine de la un creator, nu cred in abiogeneza, in intamplare. In acelasi timp, nu consider ca Biblia imi spune exact, in mod literal, cum s-a intamplat, ci in mod simbolic. Cosidera-ma fratele tau mai visator, dar nu ma lasa sa-ti par pagan.
Bine, o sa te consider fratele meu mai mic care mai are inca de invatat din ale religiei!(Ma abtin sa iti spun care este parerea majoritatii despre Biserica ta!)
Uite eu am invatat la studiu biblic despre cuvantul tradus prin ''tesut ''din limba ebraica inseamna ''brodat''.Eu cred din toata inima, am toata certitudinea ca Dumnezeu este Creatorul nostru si al intregului Univers. Psalmul 139 ne spune:,, Tu mi-ai intocmit rinichii, Tu m-ai tesut in pantecele mamei mele:
Te laud ca sunt o faptura asa de minunata. Minunate sunt lucrarile Tale, si ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!
Trupul meu nu era ascuns de Tine, cand am fost facut intr-un loc tainic, tesut in chip ciudat, ca in adancimile pamantului.
Cand nu eram decat un plod fara chip, ochii Tai ma vedeau; si in cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau randuite, mai inainte de a fi fost vreuna din ele.,, In limba ebraica, cuvantul tradus prin tesut inseamna brodat. El a tesut o broderie aleasa. Asemeni unui tesator care brodeaza un model frumos in mai multe culori, Dumnezeu ti-a intocmit venele, muschii, nervii, fiecare cuta care te face sa fii unic si special. Tot El ti-a creat personalitatea si ti-a intocmit planul vietii tale.http://www.youtube.com/watch?v=xOwMQzNGDx4
"La martirii şi misticii de care am vorbit, durerea este nu numai refulată, dar cauza însăşi a răului devine o sursă de beatitudine. Carnea este sfâşiata, sângele curge, iar ideea de sacrificiu, acceptat şi oferit, umple conştiinţa de fericire."
A se observa "ideea de sacrificiu" (acceptat si oferit), asta e autosugestie. Nu trebuie sa iti zici "sunt ok. sunt ok. sunt ok. sunt ok." ca sa fii ok si sa zici ca e autosugestia, trebuie sa crezi ca esti ok, fara sa iti zici. Apa sfintita, de exemplu, te face sa te simti mai bine, daca esti credincios, dar daca iti dau apa de la robinet si zic ca e sfintita, doar ideea ca e sfintita o sa te faca sa te simti bine.
"Acel minim pe care tu il aproximezi e in afara sferei tale de expertiza." Da, ai dreptate. Nu pot face o expertiza clara cu privire la ceea ce am zis, la ceea ce s-a intimplat, dar nci nu e nevoie de asa ceva, dupa cum nu nevoie sa intelegi ca intre Pamint si Soare e o distanta foarte mare, care nu poate fi facuta cu masina. Exact, aceasta distanta e de vreo 149 de milioane de km, dar nu asta ma intereseaza pe mine, ci faptul ca e atit de mare, fie ca mi se pare mie mai mica, fie ca mi se pare mie mai mare, si ca nu o pot face cu masina aceasta distanta. Nu imi trebuie o expertiza pentru asta, e la mintea cocosului. La fel e si cu complexitatea omului. Distanta dintre om si celula primordiala e atit de mare incit nu poti sa o parcurgi cu pasii evolutiei in timpul limitat de cind exista viata. In acest caz, tu trebuie sa tii cont absolut de fiecare schimbare, cit de mica, intervenita. Acum, despre celula primara, amoeba, poate eu ca om pot sa invat totul despre ea, toate functiile, genetica, etc, insa despre om, sa luam doar neurologia, un singur nerv e atit de complex, sau sa luam neuronul, despre care inca se stie atit de putin, imi va trebui o viata sa devin specialist neurolog, si totusi voi avea inca multe, multe necunoscute cu privire la neurologie. Si e doar o functie a organismului uman! Chiar nu pricepi complexitatea omului, nu intelegi cit de multe schimbari au intervenit, daca e sa luam evolutia ca fiind valabila? Si ca aceste schimbari nu au timpul suficient de cind exista viata pe pamint sa se intimple toate, si incet de-a lungul timpului?
Inteleg foarte bine complexitatea fiintei umane, somatica si mai ales psihica. Ce spun insa evolutionistii e ca evolutia nu e liniara. Procesele au loc concomitent, neexistand un singur canal care poate fi ocupat la un moment dat de un singur proces. Mai multe nu pot sa zic, imi cunosc limitele, si nu sunt capabil nici sa desfintez, nici sa sustin evolutionismul. Si nici nu ma simt dator sa aleg una din variante, pe baza unor motivatii religioase sau antireligioase, cum fac poate cei mai multi.
Cauza însăşi a răului devine o sursă de beatitudine. Carnea este sfâşiata, sângele curge, iar ideea de sacrificiu, acceptat şi oferit, umple conştiinţa de fericire." Sti ce vrei sa zici prin asta? Ca martirii si misticii sunt de fapt sadici, ca isi gasesc placerea in suferinta. Insa nu e asa. Noi nu ne gasim palcerea in suferinta sau moarte, ci avem puterea sa o acceptam si sa ii facem fata. Atita tot. Insa asta e cu totul altceva. O femeie, necredincioasa, ce si-a pierdut fata, singura fata intr-un accident, si-a pierdut si mintile, o alta femeie, credincioasa, si-a pierdut intreaga familie, trei copii si sotul, a facut fata pierderii, nu cu placere, desigur, ci cu greu, dar a avut puterea sa infrunte necazul teribil ce a lovit-o. Despre asta vorbeam, si nu e vorba de sadism aici, de placerea de a suferi, de a-ti gasi fericirea in suferinta.
"Apa sfintita, de exemplu, te face sa te simti mai bine, daca esti credincios, dar daca iti dau apa de la robinet si zic ca e sfintita, doar ideea ca e sfintita o sa te faca sa te simti bine." Posibil, e adevarat! Dar faza asta tine doar la cei slabi psihic, sau la cei labili. Un tip puternic nu va fi influentat de ce zici tu.
Si mai e ceva, demn de luat in calcul, pentru ca eu, si altii desigur, ca crestin consider ca atesta cel mai bine realitatea lucrurilor spirituale: faptele, intimplarile, imprejurarile. Sotia mea are o sticla (de plastic) cu apa sfintita de vreo 5 ani, a scris chiar data pe ea de cind a luat-o de la biserica. Acum, e la mintea cocosului ca apa, daca sta, se strica, dupa citeva saptamini intr-un bidon, nu mai e buna de baut, iar dupa citeva luni, se schimba si la culoare, nu mai e transparenta, ci devine tulbure. Incearca experimentul asta, daca nu crezi. Interesant e ca, desi au trecut 5 ani, apa era ca in ziua in care a luat-o - limpede, si mi-a dat sa gust, si era la fel de buna ca o apa proaspata. Hai, te rog, nu spune ca a fost autosugestie si in cazul asta, ca mi s-a parut doar mie si sotiei mele! As vrea totusi sa stiu ce explicatie gasesti acestui fapt. Care nu are legatura cu nimic psihic. E un fapt - apa sfintita nu se strica. Am dovada, pe care nici eu nu o credeam cindva. Si pot oricind sa iti arat aceasta dovada.
Cine a pomenit ceva de sadism? Fapta lor e asemanatoare cu a unei mame care indura foamea ca sa dea copiilor mancarea, unele ajung sa n-o mai simta + ca martirii vad moartea ca o eliberare, ideea ca o sa ajunga in rai (autosugestie) ii elibereaza de suferinta, ei se departeaza de realitate, gandul lor paraseste trupul si trupul doare, chiar daca durerea tot de la creier vine. Sunt oameni credinciosi care se pierd cu firea cand pierd persoane dragi, asa ca exemplul asta nu e bun, sa nu mai zic ca e tot autosugestie.
Apa care nu se strica, sincer, nu stiu explicatia si n-are rost sa caut pe net, nu stiu ce proprietati are busuiocul, stiu ca se foloseste asa ceva, sau daca se mai foloseste ceva.
Apa vs n autosugestii, n cantareste mai mult.
DeProfundis99 întreabă: