Ar putea exista o comunitate unde oamenii sa isi iubeasca aproapele ca pe ei insusi sa fie egali intre ei? Si sa nu mai iubeasca lumea materiala?

Se numește kibutz, este un fel de comunism în Israel, comunități mici. Pentru că indivizii renunță să aibă propietate privată personală, se poate spune că nu iubesc partea materială a vieții sociale.

Dacă spiritul lui Hristos va locui în noi, atunci vom aduce raiul pe pământ.
Pentru că dragostea este strâns legată de Dumnezeu, noi nu putem să ajungem să fim egali și să ne iubim fără ca El să locuiască în inimile noastre.
Fără Dumnezeu am fi atât de răi, că pana nu o poate descrie.

Crestinilor aveti 4000 de culte si va urati intre voi si imi vb de spirite

Este imposibil ce spui tu. Isus a spus ca a venit sa aduca sabia ceea ce si s-a intamplat.

Cei ce se urasc intre ei nu sunt ai lui Hristos.
"Ei au iesit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai nostri. Caci, daca ar fi fost dintre ai nostri, ar fi ramas cu noi; ci au iesit, ca sa se arate ca nu toti sunt dintre ai nostri." (1Ioan.2:19)

Auroville este un oras unde nu exista bani, politica si religie.Chestiile astea distrug bunatatea din oameni.

Uite.In India nu prea sunt certuri despre religie.Dar ei au ceva cu pakistanezii.

Ce se urasc islamistii, crestinii si evreii, dar au un moment in care se aduna la 'zidul plangerii' Fiecare fiu isi uraste mama, si fiecare fiu il uraste pe celelalt, la fel si mama isi uraste fiii.

Tu nu urasti pe nimeni

Ba da. Urasc pacatul, urasc nelegiuriea, nedreptatea, lipsa de dragoste, si latele de felul acesta.
Cat despre oameni, imi pare rau ca nu sunt ca mine. Nu-mi plac oamenii care imediat ce sunt "calcati pe coada" uita ca sunt oameni si-si dau frau liber cuvintelor si pornirilor animalice. Macar ca unora le pare rau dupa aceea; dar sunt unii carora nu le pare rau.
Dar datoria noastra nu este sa privim la defectele oamenilor. Niciodata nu mi-a placut sa vad defectele lor, chiar daca ma lovesc destul de des de caracterul lor aspru.
De cand eram adolescent -si nici nu cunosteam pe Dumnezeu- eram un copil extrem de cuminte in comparatie cu majoritata copiilor. De atunci si pana astazi ma lupt cu intrebarea aceasta: "Daca eu pot sa fiu cuminte, de ce nu pot sa fie ei?" Raspunsul: "Nu vor!" nu ma multumeste.
Dar daca stau sa ma uit la oameni cat sunt de rai, o iau razna.
Cand un om ajunge sa traiasca in ascultare de Dumnezeu devine foarte sensibil la lucrurile acestea, si orice mic rau este foarte mare pentru el si se simte afectat. Pe deasupra, credinciosia il face si mai vulnerabil: nici nu poate si nici nu vrea, sa raspunda cu rau pentru rau sau sa razbune intr-un fel.
Pe de alta parte, vrajmasul nostru si al lui Dumnezeu cauta sa alunge pacea si linistea din inima celui credincios; intotdeauna exista posbilitatea ca si un crestin sa cada in neascultare de Dumnezeu. Dar la ce folos? De luptat cu totii luptam zilnic: fie impotriva binelui, fie impotriva raului. De aceea am ales sa lupt impotriva raului: pentru ca imi pastrez si pacea, iar la final ma voi bucura de o rasplata. Am siguranta ca nu am trait in zadar pe pamantul acesta plin de suferinta. Toti putem sa traim asa. Toti.

Si automat faci crime?

Crimă este și atunci când aruncăm cuvinte și priviri urâte cuiva.

Serios?

Da.

Nu este crima asemenea lucru.

Este. Statul nu o pedepsește, dar Legea lui Dumnezeu da.

Glumesti acum.

Incercati sa nu faceti spam, personal eu nu cred in asa ceva, omul are o natura a lui diabolica, lacoma, invidioasa vrea mereu sa aiba mai mult

Da, ai punctat foarte frumos faptul ca oamenii ce intr-adevar urmeaza Cuvantul lui Dumnezeu pot aduce raiul pe pamant. Ce pacat ca unt atat de putini si rasfirati!