As vrea sa ma pocaiesc, avand in vedere ca coronavirusul a cucerit aproape toata Romania, nu vreau in iad. Totusi, nu simt nimic ce m-ar mișca. Acum ceva timp, am avut gânduri de hula fara voia mea. Pe masura zilelor, incepeam sa imi pierd increderea. Apoi, într-o zi, l-am injurat pe Dumnezeu cu gura, intentionat. N-am avut nici o remuscare, din contra, mi-a placut. Acum regret acest lucru, as vrea sa ma pocaiesc, dar simt ca e degeaba, plus ca voi fi batjocorit la scoala sau pe strada, cu,, Huo, pocaitu! ", plus ca injur. Dar pacatele mele, am facut nispe pacate care acum ma gandesc... CE A FOST IN CAPUL MEU! Sunt vai si amar de mine. In orice caz, credeți ca ar merita sa ma pocaiesc? Totusi nu prea simt remuscari...

Cine il urmeaza cu adevarat pe Dumnezeu, nu o face din frica locului cel vesnic, ci din iubire.

Marturiseste-ti pacatele lui Iisus printr-o rugaciune si promite-i ca nu le vei mai face iar el te va ierta. Nu te rusina cu Dumnezeu caci el zice ca "cine se rusineaza de Mine, Ma rusinez si eu de el" Mergi inainte fara sa asculti ce zic altii, macar ca tu faci bine ce faci.

Nu-ti face probleme. Iata parerea mea: Dz e bun, iubitor atotstiutor si atotputernic. Are atata forta de nu-l vede nimeni, are atata bunatate si putere, de sunt pline spitalele de bolnavi pe care cu bunatatea si puterea lui ambele nemarginite ii lasa in suferninta. Concluzia mea e ca Dz e doar un personaj de poveste, la fel Iadul si Raiul, viata vesnica si alte fantezii de genul asta. Ai o singura viata, nu mai multe. Dupa moarte nu vei ajunge nici in Rai, nici in Iad. Vei muri si atat, nimic mai mult. Asta e parerea ma.

Inca nu au murit copii din cauza Coronavirusului, doar batrani si persoane cu grave probleme de sanatate.

Uite cum sta treaba...Aurul ca sa fie curatit de zgura trebuie sa treaca prin foc. Omul e plin de pacate si trebuie trecut prin foc ca sa ajunga la desavarsire. Doar la suferinta isi aduc unii aminte de Dumnezeu...Si oamenii au cam uitat de El, toti petrec in chef si bal si Il hulesc.

Suna bine, dar nici aurul nici zgura nu prea isi au corespondent in realitate in "lucrarea" lui Dz. Daca un om se imbolnaveste nu am sa-l consider zgura, daca un om e sanatos fizic, nu pot sa-l consider aur.

Pacatele sunt zgura, suferinta focul si omul aurul. Ca sa intelegi

Daca pacatele sunt zgura si omul aurul, atunci nu ar trebui aruncat omul ci zgura. Eu vad ca omul e aruncat, nu pacatele.

Omul sufera ca sa isi indeparteze pacatele
Aurul sufera sa isi indeparteze zgura

Inseamna ca copii mici care nici n-au invatat sa vorbeasca si n-au facut nimic fiind la inceputul vietii sufera ca sa-si indeparteze pacatele pe care nu le-au facut.

Nu, Dumnezeu pedepseste pana la al treilea neam. Poate a pacatuit vreun parinte sau bunic
"sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc"

Asta e exemplu de judecata stramba mafioto - terorista, asta e bunatatea lui Dz care nu se vede pe el care l-a facut pe om dupa chipul si asemanarea lui, un Dz care stia dinainte tot ce se va intampla si cu toate astea l-a facut pe om asa cum l-a facut, pacatos, ca mai apoi sa aiba pe cine sa se razbune pentru greselile pe care el insusi le-a facut intentionat. Deci suntem niste lucruri de nimic facute pentru amuzamentul unui Dz mistocar.

Nu, Dumnezeu ne-a lasat sa alegem dintre bine si rau. El stia ca unii o sa aleaga binele (pe el) si din acest motiv ne-a lasat sa existam in continuare, pentru ca i-a iubit pe cei buni!

Daca ar fi asa, dar vad ca nu suna bine, razbunare, gelozie, pedeapsa nedreapta, orice ai alege, pe el nu-l intereseaza. Copilul mic si pedepsit nici nu e lasat sa aleaga.

Un om traieste in general 70 de ani, poate pacatul lui e atat de mare incat nu il poate rascumpara intr-o viata si de asta pedeapsa prin copii. Nu stiu de ce, stiu ca nu e drept, dar asta e alegerea lui Dumnezeu. Nici cei buni nu scapa de suferinta pe Pamant, asta zice si Iisus.

Eu n-am vazut sa aiba oamenii "pedepsiti" pacate asa de mari. Am vazut in general oameni obisnuiti, modesti, care isi vad de viata lor. De asta zic ca Dz e un Dz imaginar, pe care omul il foloseste ca scuza, ca explicatie, ca speranta in viata de zi cu zi si fiind inventat cu sute sau mii de ani in urma, are printre "calitati" gelozia, razbunarea, pedeapsa unor familii intregi incluzand si urmasii, asa cum era la vremea aceea ideea de dreptate si de razbunare si in consecinta eu il consider pe Dz ca fiind imaginar. Nu putea un Dz real sa aiba atatea calitati bune laolalta cu atatea calitati negative si sa se puna la mintea unui muritor. Daca nici cei buni nu scapa de suferinta, e clar un Dz inutil si nedrept si daca exista ii urez sa aiba acelasi tratament de la superiorii lui, cu care isi trateaza si el "supusii". Pentru mine nu exista asa un Dz.

Asta fac asa zisii credinciosi.Se pocaiesc la necazDar, oricum, ori cu pocainta, orifara, tot aia e.

Parca barosanul era Dumneze, nu Iisus.

Vezi ca nu are logica ce zici tu cu 'Dumnezeu e Iisus si duhul sfant, si invers. Daca Dumnezeu era pe Pamant ca Iisus, atunci cine a mai zis 'Acesta e fiul meu''Evident ca erau doi.Ca nu mai zicea 'Acesta e fiul meu''. Logic.

Oricat as explica tu nu vrei sa intelegi deci nu mai are rost.

Eu vreau dovezi, nu povesti dintr-o carte.Asa sar si eu cu ''Harry Potter''.

Da bogatiile mari saracilor si urmeaza-l pe Iisus.

Sincer si eu am facut o gramada de pacate chiar mi-a parut rau pe moment si dupa ce m-am simtit mai bine iar l am dat la aproape si nu cred ca ma v a ierta vreodata sau nu trebuie sa mi pierd speranta dar si eu trebuie sa ma abtin. Pocainta nu inseamna sa te duci la alta religie ci se te comporti ca atare cum ar fi post, rugaciune, smerenie fapte bune

Bineînșeles că merită. Pocăința e o alegere, nu contează dacă simți că te mișcă ceva sau nu. Dumnezeu a îngăduit necazul acesta în speranța că măcar așa, de frica morții ne vom îndrepta gândurile spre El, ne vom cere iertare pentru păcatele noastre, ne vom dărui sufletul Lui, vom crede în jertfirea pentru păcatele noastre a Mântuitrului Hristos și vom vrea să ne înfieze. Ce contează cine râde la scoală de tine în comparație cu a petrece o eternitate alungat din prezența Creatorului nostru. Mai bine roagă=te să ți arate El ce îl întristează în viața ta, dăruiește=ți sufletul Lui și citește Noul testament și Psalmii rugându=L să=ți vorbească personal prin Cartea Lui.