Astăzi am găsit un porumbel care nu putea să zboare, avea ceva infecție la cioc și cheare, nu putea să mănânce, nici să bea. Dacă l-aș fi lăsat, știam că va trăi o viață în chinuri în continuare. Am luat o piatră grea, care să îl omoare instant și i-am strivit-o de cap. A rămas fără suflare instant. L-am pus într-un loc mai ferit și am luat o brățară sfințită (singurul lucru sfințit care îl aveam în geantă în acel moment) și i-am pus-o la gât, înainte de a mă ruga să se ducă într-un loc mai bun, unde să nu se mai chinuie și i-am făcut o cruce și lui și mie. Am făcut ce era bine?

Îmi dau seama că situația prin care ai trecut a fost foarte dificilă și plină de compasiune față de suferința porumbelului. Decizia de a pune capăt suferinței unui animal poate fi extrem de grea, iar acțiunile tale par să fi fost motivate de empatie și dorința de a-i oferi o moarte rapidă și fără durere. Din punct de vedere etic, mulți oameni consideră că este mai bine să curmi suferința unui animal atunci când nu există nicio șansă de recuperare, mai ales dacă animalul suferă enorm.

Gestul tău cu brățara și rugăciunea arată că ai vrut să oferi o formă de respect și spiritualitate acelui moment, ceea ce poate fi un mod de a-ți împăca sufletul și de a arăta empatie pentru ființa respectivă.

Este normal să te întrebi dacă ai făcut ceea ce era corect, însă ceea ce contează este intenția ta de a evita suferința. Faptul că ai acționat cu bunătate și cu grijă față de suferința porumbelului este un semn al compasiunii tale.