Eu unul ma bucur ca am avut sansa sa fiu crestin intr-o lume unde exista atata incrancenare impotriva.
Adevarul nu poate fi relativ. Noi, oamenii, suntem subiectivi in raport cu adevarul, ceea ce e altceva decat a spune ca adevarul ar fi subiectiv. Fiindca adevarul nu sta intre urechile noastre, ci in afara noastra.
Prin urmare, daca este adevarat ca Biblia contine adevarul transmis de Dumnezeu oamenilor, el este independent de noi. Pe de alta parte, noi il putem deforma.
Biblia m-a ivatat sa traiesc drept in viata, sa indrept ce e stramb, si sa inteleg si sa iert prostia, tampenia.si celelalte mult mai mari si rele pe care voi le numiti normale, si pe care biblia le numeste anormale firii omului, si sa incerc sa nu le practic si sa repar ce se poate.
In intreaga lume sunt peste 1 miliard de persoane fara religie. Ei pot fi morali. De ce? Crezi ca ca ei sunt mai speciali? Nu sunt, doar ca ei nu au fost indoctrinati, gandirea lor nu a fost influentata de prejudecati. Daca omul a adoptat prejudecati, gandirea lui e conditionata de ele, asfel ea este limitata in a intelege unele lucruri, realitatea.
Acea "majoritatea" care sunt morali doar din cauza religiei, sunt asa deoarece ei au fost impinsi de la spate sa fie morali, ei mai mult au adoptatat moralitatea decat a au inteles-o. Adica ei de mici au fost obisnuiti sa respecte reguli pentru ca asa vrea "el", asfel au subapreciat intelegerea lui. Asa s-a format caracterul lor, acum ei respecta doar daca sunt impinsi de la spate, mai mult din cauza pedeapsei si a rasplatei.
Persoanele care nu inteleg moralitate, nu vor intelege nici ceea ce indica Biblia, nici ceea ce ii spune promovatorii religiei lui. Daca nu intelege o persoana moralitatea, cum va sti ea daca procedeaza bine sau nu? Binele si raul are foarte multe nuante. In plus, nu stiu cum ai dedus tu ca Biblia ar fi un model moral necesar de urmat.
"Am intalnit foarte multi care mergeau pe urmatoarea idee : Cum sa nu existe Dumnezeu? Daca nu ar exista noi ne-am omora, fura si insela intre noi, viata nu ar avea sens."
Si daca ei spun sau cred asta, asa si este? Astea sunt copilarii, naivitate.
Si daca noi deformam acel adevar, care este rostul lui? Doar realitatea ne poate duce la acel adevar, alte indicii nu avem. In cazul asta ce rost are acel adevar preconceput? El(biblia) imi spune ce este bine si ce este rau, dar tot in functie de realitate se stabileste valoarea lui. Realitatea il poate atat sustine cat si desfiinta. Pana realitatea nu-mi ofera indiciile necesare pentru intelege adevarul in cel mai profund sens, eu acel adevar biblic il voi deforma. Realitatea pune punctul, ea apreciaza. Degeaba exista adevarul daca omul il intelege gresit.
Dar noi nu suntem cu nimic mai speciali decat ei! Doar ca noi nu am fost infectati de prejudecati. Noi ne-am obtinut valorile(adevarul) din realitate, obiectiv, ei au adoptat unul preconceput(subiectiv). Noi ne-am forjat ratiunea, am gandit pentru a intelege moralitatea, noi am gandit concretul, realitatea cu tot ce implica ea, ei in schimb, au adoptat si s-au limitat, au luat totul de-a gata, dar fara garantia de a intelege. O porunca nu presupune intelegerea ei. Daca nu ar fi fost indoctrinati cu prejudecati, ratiunea nu le-ar mai fi fost conditionata... atunci si ei ar fi fost nevoiti sa-si extraga morala din realitatea obiectiva, sa inteleaga in functie de ceea ce vad si experimenteaza. Automat ar fi gandit altfel.
Religia nu poate fi un tipar moral, morala biblica este cu mult in urma moralei dobandite de noi actual. Plus ca, ea este aberanta, incompleta si contradictorie in unele pasaje, ceea ce provoaca confuzie, subiectivism si superstitie. Biblia sau religia nu este deloc un tipar moral, ele sunt subiectivism.
Si ce treaba are potentialul cu religia sau biblia? Aici este vorba de educatie si gene. Sunt destui credinciosi cu frica de "Domnul" prin puscarii, de zece ori mai multi(cel putin) decat nereligiosi.
Inspirand frica nu obtii nimic bun, nu obtii calitati, nu educi, obtii eventual doar ipocrizie. Probabil imblanzesti omul pe moment, dar boala tot acolo ramane, iar cand se dezlantuie face dezastru. Ipocritul, omul rau, va interpreta totul cum ii convine lui, adica "Dumnezeu" il va ierta, il va intelege(la fel cum ai zis tu de tigan). Subiectivismul da nastere la subiectivism, insa pericolul nu este inlaturat.
Sunt legi, ele sunt pedepse concrete, de ele le este frica la oamenii cu inclinatii nasoale, nu de "Dumnezeu".
Cred ca tu te supraapreciezi, iar asta din faptul ca tu ai scapat de influenta religioasa, iar altul nu. Au fost si sunt destui oameni credinciosi cu IQ ridicat, dar ei nu au adoptat credinta din lipsa de potential, ci pentru ca le-a fost indusa de mici copii, cand ei inca erau naivi.
Intr-adevar poate pare generalizare, dar nu asta am vrut sa scot in evidenta. Sunt atat printre atei cat si printre religiosi atat persoane tampe cat si inteligente. Nu potentialul hotaraste, ci educatia din copilarie, cand omul este naiv si ignorant. Cand copilul este naiv si ignorant degeaba are potential, el nu are destula informatie(experimentata de el) pentru a analiza ceea ce i se induce. Diferenta este prea mare intre credinciosi si necredinciosi - este si asta un motiv pentru care nu pot accepta ceea ce zici tu.
Prostia(in acest caz)? Are si ea cel putin o cauza, pe care tu, deocamdata, nu o poti vedea. Intr-adevar nu ajungem niciunde.
DeProfundis99 întreabă: