am nevoie de un sfat, si fiindca n-am cu cine vorbi despre asta va scriu voua. Aseara am facut sex cu prietenul meu, el are 21 si eu 19, a fost pentru prima oara la ambii, a fost dureros cu toate ca el a fost ft atent, dar nu asta ma framanta: dupa ce am facut-o deodata m-am simtit vinovata, si azi toata ziua numai la asta si m-am gindit, ma simt vinovata in primul rand fata de Dumnezeu, ma siimt vinovata fata de parinti, de viitorul meu sot, indiferent cine va fi, fata de viitorii mei copii, fata de mine in cele din urma. Ma gandeam ca de abia am 19 dar la casatorie inca nu ma ginddesc...prietenul meu a vazut ca sunt ingandurata si isi face griji, eu desigur i-am zis ca totu e bine, ma iau si eu cu gandu ca toate prietenele mele demult au facut-o si traim intr-un secol unde asta e practic inevitabil...dar totusi asa e, nu sunt o fire credincioasa sa nu credeti, adica cred in Dumnezeu dar nu sunt genu care sa mearga zi de zi a biserica, si totusi imi dau seama ca am facut un mare pacat! Cum credeti ce ar trebui sa fac ca sa scap de starea asta?

" dar nu sunt genu care sa mearga zi de zi a biserica" Nici nu t eobliga nimeni. oricum, agloemratia, barfitul babelor, cearturile care izbucnesc de pe urma unor lucruri minuscule, comparatia intre Biserici de catre niste anumite babute sarace cu Duhul... nici nu-mi place sa mai ascult. De fapt, sa te duci la o manastire, unde nu exista deloc astfel de persoane, unde poti sa-i spui lui Dumnezeu ce poti sa ai pe suflet, la o manastire unde nu este construita pentru afacere, ci pentru credinta si mantuire. Ce sa faci? Cietste Psalmii lui David, Cantarea Cantarilor, Viata Maicii Domnului si Vietile Sfintilor

Evita pe mai departe acest lucru, pentru ca altfel iti vei distruge linistea familiei pe care ti/o doresti;


Ca dovada a efectelor pe care relatiile sexuale le au inainte de a fi casatorita, vei vedea o oarecare racire a relatiei pe care o ai cu actualul barbat. Asta face pacatul, asta e,, definitia,, lui for ever. De dorit este sa ramai cu el.
Bineinteles, intrebarea daca e sau nu potrivit pentru tine, trebuia deja pana acum sa fie o prioritate;
Maturizarea pentru relatie (inclusiv prin castitate) urma sa fie o altă prioritate...

E trist. Trist ca te-ai luat dupa altele. Ele ca tine nu mai puteau sa fie, tu insa ca ele, esti acum, dar erai diferita de ele. Si era frumos. Si e trist inca o data pentru ca te-ai daruit cuiva cu care nu ai cine site ce relatie, daca nu vezi in el pe viitorul tau sot, daca nu ai avut curajul sa ii spui ce te framinta. Asta inseamna ca intre voi e o relatie destul de superficiala.
De vina asta nu mai scapi, nu mai ai cum sa scapi de starea asta. Te vei obisnui cu ea. Daca iti vei cere iertare lui Dumnezeu, El te poate ierta, credinciosii simt iertarea si eliberarea de vina zi de zi, dar asta presupune umblarea cu Dumnezeu zi de zi prin lume, deci inseamna sa fii credincios practicant. Urmarile ramin insa. Nu vei mai fi niciodata ce ai fost. Nu vei mai putea darui sotului tau tot ce ai. Vei intelege mereu ca nu a meritat acele citeva minute de placere maxima in comparatie cu ce ai pierdut.
Poti face insa ceva. A fost doar o data. Ramii doar aici. Promite-ti, si respecta-ti promisiunea, de a nu o mai face deloc, pina in noaptea nuntii. Nu va fi usor, insa iti va ameliora starea. Va fi greu pentru ca va trebui sa il "infrunti" pe prietenul tau, si sa ii explici ce simti, si ce vrei, si nu e sigur ca va mai ramine linga tine, insa daca te iubeste cu adevarat, va ramine, si vei putea avea o relatie frumoasa, si dincolo de sex. Daca nu va ramine, e clar ca in mintea lui, totul s-a bazat pe relatia fizica, i-a placut cum arati, si asta a contat cel mai mult, si nu e bine sa fie asa.
Si sa stii ca, chiar de cei din jur si toata lumea pune presiune pe asta, nu sunt de acord ca e practic inevitabil. Eu m-am casatorit la 37 de ani, sotia mea a avut la fel. Nu pot descrie fericirea ce a urmat asteptarii - am facut-o pentru prima oara cu ea, si ea la fel cu mine. In ziua nuntii, dupa cununia la biserica, pe drumul de aprox. 1 km de la biserica pina in Cismigiu, unde am mers sa facem poze, au fost 3 persoane necunoscute care ne-au fotografiat mergind pe drum. E adevarat ca mie imi vine bine la costum, ca costumul era ca turnat, ca sotia mea era o bijuterie in rochia ei de mireasa (desi nu se fardase, nu se rujase, nu se aranjase prea mult!), insa nu cred ca era doar asta. Daca iti arat pozele de la nunta, poti intelege si tu - se vede ca intre noi s-a stabilit ceva special, si asta s-a vazut foarte bine si de altii care nu ne-au cunoscut, si sunt sigur ca toti acei ani de asteptare au dus la asta. Daca nu o asteptam, ar fi fost o nunta ca oricare alta.

Religia ti-a bagat in cap de-a lungul vietii tale ca placerea e pacat. Si aici intra si sexul. Dar nu este deloc adevarat. Nu ai gresit cu nimic si nu ai de ce sa te simti vinovata. Ai facut ceva firesc, ceva normal, ceva ce orice om are dreptul s-o faca. E un drept natural, e un instinct. Eu nu cred in d-zeu, dar sa zicem ca exista. De ce sa te simti vinovata ca ai facut ceva ce tine de felul in care el ne-a creat? El ar vrea ca noi sa facem lucrurile astea, ca de aia ne-a creat in acest mod.

In primul rand incearca sa te trezesti la realitate, sa fii rationala, nu ai facut nimic in neregula nu ai omorat, violat sau furat de la cineva deci n ai de ce sa ti faci griji....http://www.tpu.ro/......utube-com/

Trist esti tu, da trist rau de tot, intelegi?

Teologic vorbind, sexul nu este pacat, exceptand cazul in care nu esti casatorita, deci in cazul tau este pacat. Tin sa subliniez ca raspunsul este dat din prespectiva teologica.


Poti discuta cu un psiholog, pentru reducerea starii de anxietate.
Daca vrei sa scapi de starea asta ai doua variante:
Prima este sa-ti adormi instinctul, lucru imposibil, biologic vorbind.
Cea de a 2-a este sa-ti modifici perspectiva pe care o ai asupra moralitatii. Pur si simplu sa accepti ca ceea ce ai facut nu este imoral.
Freud spunea ca stare de vinovatie se datoreaza discordantei dintre "sine" si "supra eu" (notiuni ce desemneaza niveluri de constienta psihica, sinele reprezentand aici partea instinctuala, generata de creierul reptilian, iar supra eul partea constienta)
Cand partea constienta identifica instinctul ca ceva nociv si imoral apar stari de anxietate ce implica vinovatia.
Nu vorbim de Zei ce provoaca stari de culpabilitate pentru a te readuce pe calea cea dreapta, ci de fenomene psihice.

Pai in primul rand sa mergi la preotul de care aparti si sa te spovedesti! Dumnezeu nu are de pierdut pe nimeni! Si daca preotul iti va da un Canon. sa nu te speri si sa crezi ca nu stiu ce pedeapsa ti-a dat! Este dat pentru binele tau! Dar important este sa ai curajul sa mergi la preot si sa ii marturisesti pacatul. Pentru ca preotul este doar martor al lui Hristos. Prin intermediul lui, Hristos iti iarta pacatul! Important este sa ne ridicam din ceea ce am facut! Doamne ajuta! numai bine

Adam și Eva și-au tras-o fără să fie căsătoriți, deci care e problema?

Spovedeste-te.

Religia naște monștri și vinovație stupidă, dar stupidă rău! Tu știi ce e aia?
De ce te-ai simți vinovată? Cu ce crezi ele că-s mai câștigate dacă s-au abținut de la o plăcere complet aiurea?
Mai bine cunoști partenerul cât mai bine înainte să faci acel pas pentru ca apoi să nu regreți.
Ești femeie, nu ești proprietatea unui singur bărbat care să facă orice vrea din tine, dacă te vei despărți odată și odată, care e păcatul? Mai bine să te tot căsătorești aiurea pentru fiecare?
Mai ales, îți dai seama că nu are niciun sens legea asta creștinească? Doar pentru că așa spune Dumnezeul vostru?

Si uite cum se simte un om vinovat cand de fapt nu e deloc asa si nu ar trebui sa fie asa...

Nimeni nu te crede vinovata. Nu exista ideal, nu exista barbatul pe care sa-l astepti o viata si apoi cand hotarasti sa fii doar a lui realizezi ca nu e asa cum sperai sa fie el. Intelegi ce vreau sa spun.
Traieste viata. Cunoaste persoane. Doar asa ne putem da seama cine este pentru noi.
Dar cunoaste-le in alt mod, nu cel descris de tine. Si nu lasa sa se intample repede si inainte sa tii la acea persoana. Se duce totul de rapa.

--Inceteaza sa te consideri vinovata.Nu altii traiesc viata ta si alegerile tale.Nu te raporta la altii si la viziunea pe care ei o au despre un anumit lucru.
Tu esti diferita si vezi lucrurile in alt mod si nu ca ei,indiferent cine sunt ei,familie,prieteni,rude etc.

Dumnezeu,daca exista, aceasta fiinta superioara si suprema, nu judeca, nu il simti ca fiind asupritor si razbunator.Nu are motive sa fie.
---Si tu NU ai motive sa te simti pe tine insati vinovata de ceva.
Asta e sentimentul pentru ca a fost prima data.Da-ti seama de asta.
Va trece si cand te vei uita in urma vei realiza cat de naiva ai fost sa te consideri vinovata pentru ceva ce ai facut pentru ca asa ai simtit si ti-ai dorit.
Nu e nimic rau in asta. Intelege.

Te pup si stai linistita, te rog. Nu ai de ce iti face atatea probleme. Iti dau sfatul din toata inima.

Cristi ...esti om in toata firea.
Spune-mi de ce o faci sa se simta vinovata si pui paie pe foc?
Nu sunt de acord cu reactia ta.

E alegerea ei, nu a dat in cap, nu a omorat.
De ce vedeti totul atat de tragic pentru ceva pe care a facut si pe care toate fiintele il fac si care este ceva natural?
Doamne!

Nu sunt trist, sunt fericit. In privinta asta, a faptului ca m-am pastrat doar pentru sotia mea, nimeni si nimic nu imi poate lua fericirea. Senzatia asta tu nu o poti avea, care ai "circulat" probabil pina acum din floare in floare.

E aiurea sa dai la o parte vina, cind de fapt ea are ceva in spate, e un motiv serios de a se simti vinovata. E o realitate ceea ce simte ea, ca a facut un pacat grav. A, ca tu sau altii nu simtiti ca e pacat, asta e altceva. Mortii nu simt nimic, si cind esti mort spiritual, tot asa, nu simti nimic in legatura cu pacatul, pacatuiesti, si ti se pare totul OK. Poate sunt dur, dar Biblia spune ca "voi ati fost morti in pacatele voastre, dar ati fost facuti vii in Hristos", vorbind de cei credinciosi. Asa ca, nu ma mira ca tu nu simti nimic, trebuie sa revii la adevarata viata pentru a simti!
Si, da, e alegerea ei, insa ce a daruit acum, nu va mai putea face niciodata. Se va casatori, si ce apartinea de drept sotului ei, ea a dat altuia. Si asta se va simti in casnicia ei, nu va mai putea sa se daruiasca niciodata pe deplin sotului ei.

Dap asa e nu stiu ce mare senzatie e,nu stiu cine ti a zis tie ca am umblat din floare in floare, nu stiu ce e in neregula cu a face dragoste cu o persoana la care tii, sunt curios ce o sa mai zici daca o sa divortezi, nu ti doresc asta dar imi pari penibil si pueril, iar dogmele astea tampite alre religiilor aproape au distrus lumea
Daca sunt oameni care nu vor sa se casatoreasca sau nu au sansa asta intr o viata, ar trebui sa moare virgini?-))
Nu cred ca o semnatura pe un act si o vizita la biserica te face pe tine special fata de altii...

In Biblie nu scrie ca asa ceva ar fi pacat, iar casatoria in forma actuala a fost inventata in Evul Mediu de Biserica Catolica.

Cristi, de la tine parcă nu mă aşteptam.

?!

"...e un motiv serios de a se simti vinovata."

"Senzatia asta tu nu o poti avea, care ai "circulat" probabil pina acum din floare in floare."

"A, ca tu sau altii nu simtiti ca e pacat, asta e altceva. Mortii nu simt nimic, si cind esti mort spiritual, tot asa..."

"...nu ma mira ca tu nu simti nimic, trebuie sa revii la adevarata viata pentru a simti!"

"De vina asta nu mai scapi, nu mai ai cum sa scapi de starea asta."

"Daca iti vei cere iertare lui Dumnezeu, El te poate ierta, credinciosii simt iertarea si eliberarea de vina zi de zi, dar asta presupune umblarea cu Dumnezeu zi de zi prin lume, deci inseamna sa fii credincios practicant. Urmarile ramin insa. Nu vei mai fi niciodata ce ai fost."

?!

Ce facem? 1. judecăm, 2. jignim, 3. intimidăm, 4. inducem vinovăţii, 5. ameninţăm, 6. momim, 7. convertim?

Contaminăm cu o boală imaginară, inventată pentru a vinde un leac imaginar?

Mereu săriţi la gâtul oamenilor când ei sunt mai vulnerabili, profitând de instabilitatea lor psihică şi slăbiciunea de moment.

Zău că nu înţeleg la ce îţi foloseşte s-o încarci pe fata cu vinovăţii închipuite, să-i induci stări de rău, s-o înjoseşti...
Îmi pari maliţios acum şi uşor frustrat (pentru că unii gustă din plăcerile vieţii din plin, iar tu ai aşteptat până la 37 de ani până să-ţi permiţi una dintre elementarele bucurii ale vieţii; ceilalţi ce vină au că ţi-ai ales această soartă? tu ai alegerea ta, ei au alegerea lor!).

Nu impune prejudecăţile tale şi viziunile înguste celorlalţi. Nu sunt toţi obligaţi să vadă lumea prin ochii tăi şi să se tortureze inutil. Nu sunt toţi atât masochişti.

Dacă bine nu poţi să faci, poate ar fi mai ok dacă te-ai abţine de la a răspunde la astfel de întrebări. Doar răneşti inutil.
(No offense.)

Casatoria este "inventata" de Dumnezeu inca de la prima pereche. Dumnezeu i-a facut lui Adam o "pereche", un ajutor, un insotitor.

Orice greseala se iarta, din nefericire daca nu vei face o pereche OFICIALA cu prietenul tau, ORICE legatura ulterioara se v-a "lovi" de acest episod pana la "sfarsit". Acesta este realitatea pe care vei construi in continuare, noi SUPORTAM consecintele faptelor si alegerilor noastre DAR poti trai si asa, totusi in decursul anilor amintirea se estompeaza, raman doar consecintele. Iertare, dar raspunsul este putin cam "brutal" insa viata nu tine sema de sentimente ci de actiuni. Sfatul Biblic ca o fata sa aiba "legaturi" doar cu sotul sau este BINE doar pentru ea si nu pentru altii, este un sfat bun dar cate sfaturi bune nu incalcam noi zilnic? Linisteste-te caci orice pacat se iarta.

Cristi, fiecare va suporta consecintele alegerilor. Ei nu pot sa inteleaga ce sentimente curate si inaltatoare au cei care se pastreaza pentru jumatatea lor. Esti rasplatit, apreciat si binecuvantat!

Dupa cum gindesti se vede ca pentru tine a fi intr-o singura relatie nu e ceva care sa fie OK, si atunci, daca e permis, de ce sa nu ai si altele? In general, baietii schimba citeva fete pina la casatorie, iar unii chiar o fac ca ciorapii, stiu asta de cind am mers la sala la culturism, si ii auzeam pe baieti vorbind de a fi cu fetele (si nu numai acolo). In proportie destul de mare se umbla din floare in floare, pentru ca e mai super asa, gindesc ei, si pentru ei e normal, ajung sa cucuereasca o fata, si mai apoi, cu ce se aleg daca i-au luat totul dintr-odata? Au nevoie de o noua cucerire, pe care sa o faca sa dea totul. Nu e insa asa in cazul celor ce cred ca doar cu un singur om pot avea o relatie care sa tina toata viata. Aceia asteapta, si asteptarea le este rasplatita intotdeauna.
Nu stiu daca o sa divortez vreodata. Desi din familie am asta, se zica ca daca parintii tai au divortat, ai predispozitia asta. Insa, in cei 5 ani de casnicie, am trecut deja prin prea multe incit sa fie ceva care sa ne mai desparta. Am avut un apartament, cu care ma bazam ca imi voi face casa mea, pe care l-am pierdut datorita "grijii" unei mame care se gindeste doar la ea, am fost mintiti si inselati de mai multe ori de ea, am trecut printr-un incendiu care a ars toate lucrurile noastre si casa in care stateam in doar o jumatate de ora, am avut parte de o boala care pentru suficient timp m-a facut incapabil de orice, insa in toate astea, am trecut cu bine prin casnicia mea, sotia mea mi-a fost alaturi. Cind o faci asa cum vrea Dumnezeu, ai parte de binecuvintarea lui Dumnezeu, si asta se vede din plin in viata mea si a sotiei mele, chiar de am avut probleme mari, am trecut cu bine impreuna prin toate.
Si, da, nu o semnatura a unui act, si o vizita la biserica te face special, insa o relatie unica, da. Vezi tu, ceea ce nu inteleg oamenii e ca sexul e ca si sampania. Odata deschisa sticla, sarit dopul, si revarsata spuma, nu o mai poti inchide la loc, si sa fie la fel ca la inceput. Cum ar fi ca de Revelion sa faci sa bubuie dopul unei sticle de sampanie care a mai fost folosita? Cam asta se incearca de fiecare data la nunta celor ce au m-ai facut dragoste si inainte. Si de aceea virginitatea e atit de pretioasa. De aceea idealul e sa te pastrezi pentru unul singur. Si fetele au asta in ele mai puternic decit noi baietii, pentru o fata e mai greu sa fie si cu altii decit pentru un baiat, baietii accepta mai usor asta. Si de aici si sentimentul de vina la Irina777

Cu ultima fraza m-ai spart. Incepi cu " In primul rand fata de Dumnezeu..." si minunile continua...

Asa cum ai zis, era inevitabil si ai ajuns la o varsta la care astfel de relatii ar trebui sa fie normale. De ce te consideri viovata cand alte persoane fac astfel de lucruri de la 16 ani?
Daca nu s-a "schimbat" ceva intre voi, (si sper ca stii ma ce ma refer), nu ar trebui sa ai pretentii fata de viitorul tau sot. Parintii tai ar trebui sa intelega ca tu esti mare si ei nu mai pot avea control asupra ta.
Daca pomenesti faptul ca "crezi in Dumnezeu" e clar ca ai indoieli aspura acestui lucru si nu inteleg de ce te ascunzi.Dar deja acest lucru prinde o tema religioasa si voi incheia totul aici.
Mult noroc!

"...e un motiv serios de a se simti vinovata."
Vrei sa spui ca nu e asa? Ce argumente ai? Eu am unul: experienta crestina. Psihologia incearca doar sa rezolva problema vinovatiei, fara a reusi insa. Crestinii fac insa asta de 2000 de ani. Crestinismul incepe cu iertarea lui Dumnezeu pe care El o da. Si ei chiar scapa de problema vinovatiei, pentru ca rezxolva cauza care a dus la vinovatie. Dar ca sa intelegi, ma vad nevoit sa incep sa fac ce ti-am promis, sa iti trimit continuarea acelei carti a carui inceput ti l-am dat deja. Si atunci vei intelege ca nu judec, ci doar observ ceva, o realitate cu care fata noastra se confrunta.
"Senzatia asta tu nu o poti avea, care ai "circulat" probabil pina acum din floare in floare."
Aici da, cred ca am mers prea departe, insa tot o realitate e, cunoscuta din experienta mea de viata. Foarte multi baieti, mai ales cei ce cred ca le e permis orice isi permit sa umble din floare in floare. Insa am fost totusi dur, recunosc.
"A, ca tu sau altii nu simtiti ca e pacat, asta e altceva. Mortii nu simt nimic, si cind esti mort spiritual, tot asa..." Cred ca cartea te va face sa intelegi de ce sunt atit de transant uneori
In rest, cred ca ti-am raspuns deja. Daca nu, vei afla curind raspunsul meu!
Ce i-am facut gresit fetei? Ca am ajutat-o sa inteleaga ca ce simte e real, e adevarat, si ca nu e doar ceva in mintea ei? Ea se simte vinovata, nu eu am facut-o vinovata, eu doar i-am spus ca e normal sa fie asa, si i-am zis si de ce a a ajuns asa! Cu ce am gresit ca i-am aratat doar unele lucruri?
Si cred ca nu ai citit bine raspunsurile mele, si nu e bine sa citesti printre rinduri. Nu sunt un frustrat. Nu imi pare deloc rau ca mi-am inceput viata sexuala la 37 de ani, altfel, de ar fi asa, nici nu pomeneam de asta, caci stiu ca cei mai multi cred ca e bine sa o incepi cit mai de tinar, si ca e rusinos sa te prinda virsta asta virgin. Dar nu e chiar asa. Un singur lucru pot sa ii imput sotiei mele pentru ca sunt cu ea: pierderea virginitatii. Cit am avut-o, sentimentul a fost extraodinar. Nu poti sa intelegi daca nu experimentezi. Sa te stii curat, sa stii ca te pastrezi doar pentru aleasa inimii tale, e ceva inaltator, la fel de inaltator ca si atunci cind faci dragoste. Poate ca in alte privinte mi-am "ratat" viata, si spun asta ca am 42 de ani si inca nu mi-am atins scopul vietii daruit de Dumnezeu, deci practic am trait degeaba, inca, desi ma lupt ca sa il ating de aproape 20 de ani, insa in privinta sexului, pot spune ca am facut ce trebuia cu viata mea, ca a fost si este frumos, fie ca am fost singur, fie ca am fost si sunt casatorit.

Sentimentul de vina pe care Irina il traieste e din cauza abuzurilor si indoctrinarilor prostesti de care a avut parte de la biserica, relgiile sunt o bataie de joc adusa speciei umane

""...e un motiv serios de a se simti vinovata."
Vrei sa spui ca nu e asa? Ce argumente ai? Eu am unul: experienta crestina. Psihologia incearca doar sa rezolva problema vinovatiei, fara a reusi insa. Crestinii fac insa asta de 2000 de ani."

Tocmai ce spuneam, religia, creştinismul în special, induce probleme şi vinovăţii imaginare, ca apoi tot el să încerce să le rezolve. Oamenii neîndoctrinaţi religios sau lecuiţi de îndoctrinare nu au aceste probleme. Ei nu sunt frământaţi de vinovăţii induse de religie şi nu au nevoie nici de psihologi, preoţi şi tratamente.

"Si ei chiar scapa de problema vinovatiei, pentru ca rezxolva cauza care a dus la vinovatie."
Greşit. Cauza e însăşi religia.

Cred că ar fi mult mai util dacă nu ai încerca să-i amplifici vinovăţiile copilăreşti şi, mai ales, dacă nu i-ai impune ce să facă cu viaţa ei: "A fost doar o data. Ramii doar aici. Promite-ti, si respecta-ti promisiunea, de a nu o mai face deloc, pina in noaptea nuntii".
?!
Este viaţa ei şi o priveşte doar pe ea. Nu ai niciun drept să te amesteci şi să-i impui părerile tale personale. Cred că ai foarte întrecut limita aici.
Fiecare cu drepturile şi libertăţile lui. Pe ale ei le-ai cam încălcat (fără să vrei poate).

Plus, nu te-ai întrebat?, ce se întâmplă dacă un om nu are de gând să se căsătorească (acest act nefăcând parte din priorităţile lui) sau nu întâlneşte persoana potrivită? Să rămână toată viaţa virgin?
Abstinenţa sexuală este nenaturală, o viaţă sexuală activă şi sănătoasă este ceva cât se poate de firesc şi uman.
http://i.imgur.com/VGS3jfE.png

Nemaivorbind de eventualele nepotriviri pe plan sexual, care cred că ar fi înţelept, prudent şi de preferat să se descopere înainte de căsătorie, nu după noaptea nunţii. Să se căsătorească şi să divorţeze peste câteva săptămâni/luni sau să se chinuie în nepotrivire întreaga sa viaţă mi se pare extrem de stupid.

Sunt multe lucruri raţionale, logice şi fireşti, legate de acest subiect (şi nu numai), pe care religia şi cei foarte îndoctrinaţi le sfidează.

Binele tău nu e musai să fie şi binele tuturor celorlalţi. Fiecare cu gândirea lui şi fiecare are dreptul de a alege (liberul arbitru, nu?). Aşa că ar fi de bun simţ din partea ta să-i respecţi acest drept.

Eu zic că Irina, fiind majoră, nu a greşit cu nimic în alegerea ei şi nu are de ce să se simtă vinovată. Iar ea ne cerea să o ajutăm să scape de vinovăţie ("Cum credeti ce ar trebui sa fac ca sa scap de starea asta?"), nu să o judecăm şi să i-o adâncim şi mai mult. Aşa că răspunsurile tale la această întrebare le găsesc inoportune şi uşor malefice. (Nimic personal.)

*** yp1 cap. 24 pag. 175 Va ţine mai mult la mine dacă vom avea relaţii sexuale? ***
În adâncul sufletului, multe fete îşi doresc să fie ocrotite, nu folosite. Şi mulţi băieţi recunosc că nu mai sunt atât de atraşi de o fată care a cedat avansurilor lor.
De asemenea, mulţi băieţi au spus că nu s-ar căsători niciodată cu o fată cu care au avut relaţii sexuale. De ce? Pentru că preferă o fată castă!
Dacă eşti fată, te surprinde sau poate chiar te înfurie acest lucru? Atunci nu uita: În privinţa relaţiilor sexuale preconjugale, lucrurile nu stau nici pe departe aşa cum sunt prezentate în filme şi în emisiunile TV. Industria divertismentelor idealizează relaţiile sexuale dintre adolescenţi şi le prezintă ca pe o distracţie inofensivă sau o dovadă a iubirii adevărate. Dar nu fi naivă! Cei ce încearcă să te convingă să ai relaţii sexuale înainte de căsătorie îşi caută doar propriile interese (1 Corinteni 13:4, 5). La urma urmei, ţi-ar periclita cineva care te iubeşte cu adevărat bunăstarea fizică şi afectivă? (Proverbele 5:3, 4) Sau te-ar pune cineva care ţine cu adevărat la tine în situaţia de a-ţi compromite prietenia cu Dumnezeu? (Evrei 13:4)

*** w11 1/11 pag. 8-9 De ce să trăim potrivit normelor Bibliei? ***
Dar cum stau lucrurile în cazul în care nu trăiţi potrivit normelor morale ale Bibliei? Puteţi să vă schimbaţi stilul de viaţă? Vă va reproşa Dumnezeu conduita din trecut?
Gândiţi-vă la următorul aspect: Unii membri ai congregaţiei creştine din secolul I au fost cândva fornicatori, adulteri şi homosexuali. Ei au ales să-şi schimbe stilul de viaţă şi s-au bucurat de mari binecuvântări (1 Corinteni 6:9–11). Şi în prezent, pe tot pământul există mii de oameni care au făcut o alegere asemănătoare. Ei şi-au abandonat stilul de viaţă imoral şi se bucură de binecuvântări deoarece au făcut schimbări pentru a avea o conduită în armonie cu normele Bibliei.

Felicitari! Ma bucur ca mai sunt oameni care gandesc ca tine!

Felicitarile mele! Domnul sa va binecuvinteze.