Am si eu o nelamurire. Care e treaba cu botezul la baptisti si cu pocaitul de tot? Intreb deoarece iubitul meu este baptist (eu, ortodoxa ) si urmeaza sa se boteze si a zis ca nu mai poate continua relatia, din cauza religiei. cum vine asta? Va rog, ajutati-ma!
Se presupune ca a te pocai inseamma a te lepada de pacatele savarsite pana atunci. Asta inseamna ca relatia era un pacat, sau cum? Funda, e urgent.

Cei care au primit Evanghelia nu au fost nişte iresponsabili care să fi uitat specificul inconfundabil (cu instituirea Bisericii şi apreoţiei...) al învăţăturii, aşa de la o generaţie la alta... În primele secole, creştinismul s-a răspândit, şi a răspândit peste tot aceeaşi învăţătură unitară.
Ar însemna să-L desconsiderăm la total pe Dumnezeu dacă putem să ne imaginăm că El le-a lăsat oamenilor învăţătura (spunând:,, Căci adevărat zic vouă: Înainte de a trece cerul şi pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate." (Matei 5, 18)) iar aceştia sa o fi dat oare instantaneu uitării, intrând în confuzie? Departe de noi un astfel de gand insultator si batjocoritor la adresa Celui care a spus ca a venit "la plinirea vremii", adica atunci cand omenirea era pregatita sa primeasca, sa inteleaga si sa pastreze Biserica Sa.

Ştiţi ce se spune, dacă elevul nu a înţeles, mai vinovat este profesorul, iar metodele sale sunt nepotrivite. Dar noi nu putem să ne imaginăm aşa ceva despre Dumnezeu... Dar asa ceva NU s-a intamplat!

Acuzatiile impotriva profetiilor Mantuitorului (Care a confirmat Biserica Sa) vin doar de la cei ce au pierdut ce avea mai de pret Biserica: HARUL lăsat de Fiul lui Dumnezeu.
Biserica a rămas neschimbată şi în primul secol si in al doilea şi culmea, cărţile din acele două secole noi le păstrăm şi ilustrează de fapt fără modificare Biserica lui Hristos de astăzi.

Această Biserică (cu icoane, botez, cinstirea trupurilor sfintilor) nu s-a clădit pe nisip, ci pe continuarea practicării NESCHIMBATE creştinismului primelor comunităţi creştine, a învăţăturilor APOSTOLICE NEALTERATE.

Acele învăţături se regăsesc şi în primul secol creştin, în al doilea secol creştin, şi în mod neschimbat în cei 2000 de ani de istorie a Bisericii...

Ar însemna să-L desconsiderăm la maxim pe Dumnezeu dacă putem să ne imaginăm că El le-a lăsat oamenilor învăţătura (spunând:,, Căci adevărat zic vouă: Înainte de a trece cerul şi pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate." (Matei 5, 18)) iar aceştia au dat-o instantaneu uitării, intrând în confuzie. Ştiţi ce se spune, dacă elevul nu a înţeles, mai vinovat este profesorul, iar metodele sale sunt nepotrivite. Dar noi nu putem să ne imaginăm aşa ceva despre Dumnezeu.

... În această ordine de idei, ar fi o aberaţie şi o erezie să spunem deci, că „unitatea" învăţăturilor Sale nu s-a putut transmite mai departe în mod clar, fără confuzie! Nu putem spune că nu a priceput nimeni şi că nu a înţeles nimeni mesajul lui Dumnezeu, pentru care El S-a răstignit pe cruce(!)... Ar fi mai mult decât absurd.

Sau poate religia mîna in mîna cu ignoranta mai face victime. Nu-ti vine sa crezi ca traiesti in 2014.

Am o nelamurire referitor la cele scrise:
"Ar însemna să-L desconsiderăm la maxim pe Dumnezeu dacă putem să ne imaginăm că El le-a lăsat oamenilor învăţătura (spunând:,, Căci adevărat zic vouă: Înainte de a trece cerul şi pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate." (Matei 5, 18))"
In ce mod le-a lasat oamenilor invatatura, ca vorbim de niste tomuri intregi si cind, cam cu cite mii de ani in urma? E de presupus ca nu stiau sa scrie si sa citeasca, cum le-a bagat in cap 1000 de pagini?
Ca sa o "dea uitarii" cum ziceti, trebuiau intîi sa o memoreze (eventual sa o si inteleaga). Cum au putut face asta niste amariti de oameni in urma cu mii de ani cind - cu mina pe inima - citi reusesc astazi sa reproduca macar o pagina!?
Cred ca in asta consta aberatia, in a aprecia total eronat capacitatea unor indivizi semisalbatici de a intelege, memora si transmite mai departe.
Eu nu discut aici existenta lui Dumnezeu ci ce dovada avem ca acele scrieri sint de la el? Unde este orginalul scris? Il ai dumneata?

Paragraful citit intefral era:
"Ar însemna să-L desconsiderăm la maxim pe Dumnezeu dacă putem să ne imaginăm că El le-a lăsat oamenilor învăţătura (spunând:,, Căci adevărat zic vouă: Înainte de a trece cerul şi pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate." (Matei 5, 18)) iar acestia ar fi dat-o instantaneu uitării, intrând în confuzie. Dar NU s-a intamplat asta...
Ştiţi ce se spune, dacă elevul nu a înţeles, mai vinovat este profesorul, iar metodele sale sunt nepotrivite. Dar noi nu putem să ne imaginăm aşa ceva despre Dumnezeu."

Biblia spune clar ca Botezul este marturia unui cuget curat.
"Cine crede si SE boteaza va fi mantuit. Dar cine NU VA CREDE va fi osandit." Vezi ordinea. Cine crede si se boteaza. Si ce am accentuat cu litere mari. Oricum botezul fara credinta nu are efect. Nici nu se pune problema unui botez fortat. Nu conteaza ce spun Sfintii Parinti mai mult decat ce spune Biblia.

Marcu 16,16 "Cine va crede şi se va boteaza se va mântui. Iar cine nu, va fi osândit".

La început, în procesul "răspândirii Evangheliei", când lumea nu era creştină, era normal ca iniţierea în creştinism să vizeze ÎN PRIMUL RÂND convingerea oamenilor maturi (dar nu doar pe ei!), botezarea lor MAI ÎNTÂI! 

Cu ei a început totul, era normal. Când apostolii vizitau o comunitate pâgână, nu începeau pur şi simplu să le boteze pruncii şi apoi să le dea bună ziua. La început au fost vizaţi părinţii, şi mai apoi copiii –nu există nici o interdicţie în acest sens! 

În Marcu 16, 16, apostolul nu se referă la modul obişnuit în care familiile să-şi boteze sau să nu-şi boteze copiii. Prioritatea era LA ÎNCEPUT, răspândirea creştinismului. Şi această răspândire ÎNCEPEA bineînţeles cu cineva, cu cei maturi. Cei maturi erau „vectorul" răspândirii creştinismului, nu copiii. De la cei maturi, creştinismul era împărtăşit imediat şi restului falmilie, copiilor. Invers, pornind de la copii, nu se putea! 

În mod LOGIC, Doar în acest CONTEXT trebuie înţeles citatul Marcu 16, 16. Astfel, se înţelege de ce nu există nici o interdicţie în privinţa copiilor! 

La acest fel de botez misionar se referă evanghelistul. La botezul care urma SĂ ASIGURE RĂSPÂNDIREA CREŞTINISMULUI (era atunci o situaţie cu totul şi cu totul excepţională)! La început când nu exista nici o comunitate creştină, apostolii nu îndrăzneau să se gândească la vremuri în care familiile să fie deja creştine. Marcu 16, 16 nu se referă la modul în care, în mod normal se botează creştinii! El se referă NUMAI la RĂSPÂNDIREA creştinismului, la problematica acceptării crestinismului (cu PREMISA mântui- pentru ca nimeni nu iti umple pieptul de medalii doar pentru simplul fapt ca te-ai inscris in "scoala militara") sau neacceptării lui (se va "osândi" - lipsa de cunoastere a lui Dumnezeu, indepartarea de mesajul Sau revelat).

Vreau să îți spun sincer că el prin ideea sa că el va obține acel botez atunci se gândește că tu îl iubești și ca relația să țină tu o să renunți la religia ta. Nu mi se pare corectă această idee plină de ipocrizie. Scuza-ți, dar ce am ajuns noi? Să ne călcăm în picioare unii pe alții pentru această concepție : Nu ai aceeași religie ca mine, nu putem fi împreună." Nu mi se pare corect un om ar trebui să se căsătorească fără a renunța la religie, a avea o relație fără a fi judecat! Aș vrea să adaug că unii care printre comentariile lor au făcut câteva greșeli elementare nu se scrie Isus, ce se scrie Iisus cu doi de „i". Nu se scrie ortodocxi, ce se scrie ortodocși.