Buna …as vrea sa îmi schimb religia. Menționez ca sunt ortodoxa, cum as putea sa o schimb …? Dacă ma puteți ajuta as fi recunoscătoare (fără răspunsuri răutăcioase va rog).

E simplu, citești Biblia apoi cauți o biserică care îndeplinește criteriile biblice te duci in acea biserică, cu timpul daca ramai acolo te botezi și automat ai primit statutul acelei biserici, nu trebuie sa dai explicații nimănui!

Lasa-mi o adresa de email sa putem vb in privat, sau trimite mesaj la adresa de email budarucristian7979@gmail.com

Te duci la alta biserica, respecti alte ritualuri si aia e. Ca nu te controleaza nimeni.

Nu exista religii reale pe lumea asta, toate sunt falsuri.

Exista totuși un fapt real și ala se numeste reincarnarea.

As vrea sa îmi schimb religia. Ce motiv ai? Nota bene, așa zișii pocăiți sunt tot creștini și ei! Mai poți să devii musulmană sau budistă. Și de ce nu, să aderi la cargo cult din insule! Așa că din nou, ce motiv ai?

Sectantii vor merge in iad cu Biblia in mana – Pr. Arsenie Boca

Dacă un preot a zis un lucru, nu înseamnă că e neapărat adevărat. Nimeni nu poate da verdictul unde ajunge un om și unde nu. Poate ca sunt ortodocși care ajung în rai, dar și care ajung în iad, Dumnezeu decide. Noi nu știm cum o sa decurgă viata unei persoane pana la moartea ei ca să știm dinainte unde o sa ajungă. Sigur ca eu cred ca sunt și "pocăiți" care o sa ajungă în iad, ptc nu toți sunt ceea ce le spune numele ca sunt. Asa ca nu ne putem lua după niște citate din astea, ptc preoții nu sunt Dumnezeu, poate era numai părerea lui?‍♀️. Cert este ca noi nu putem pune etichete pe oameni și sa zicem ca o religie ajunge în iad, alta în rai. Nu decidem noi.

In primul și in primul rand biserica ortodoxa e a lui Dumnezeu în ea sa scris renascentismul a treia parte a bibliei care au participat poeți, pictori, preoti, toți au fost inspirați divin

Romania este numita tara lui Dumnezeu în ea scris renascentismul cu 16000 de biserica ortodoxe

Aceasta poezie face parte din renascetism nu știu dacă vei înțelege ceva pace face referire.
Mihai Eminescu
Împărat şi proletar

Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă,
Unde pătrunde ziua printre fereşti murdare,
Pe lângă mese lunge, stătea posomorâtă,
Cu feţe-ntunecoase, o ceată pribegită,
Copii săraci şi sceptici ai plebei proletare.

Ah! - zise unul - spuneţi că-i omul o lumină
Pe lumea asta plină de-amaruri şi de chin?
Nici o scânteie-ntr-însul nu-i candidă şi plină,
Murdară este raza-i ca globul cel de tină,
Asupra cărui dânsul domneşte pe deplin.

Spuneţi-mi ce-i dreptatea? - Cei tari se îngrădiră
Cu-averea şi mărirea în cercul lor de legi;
Prin bunuri ce furară, în veci vezi cum conspiră
Contra celor ce dânşii la lucru-i osândiră
Şi le subjugă munca vieţii lor întregi.

Unii plini de plăcere petrec a lor viaţă,
Trec zilele voioase şi orele surâd.
În cupe vin de ambră - iarna grădini, verdeaţă,
Vara petreceri, Alpii cu frunţile de gheaţă -
Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid.

Virtutea pentru dânşii ea nu există. Însă
V-o predică, căci trebui să fie braţe tari,
A statelor greoaie care trebuie-mpinse
Şi trebuiesc luptate războaiele aprinse,
Căci voi murind în sânge, ei pot să fie mari.

Şi flotele puternice ş-armatele făloase,
Coroanele ce regii le pun pe fruntea lor,
Ş-acele milioane, ce în grămezi luxoase
Sunt strânse la bogatul, pe cel sărac apasă,
Şi-s supte din sudoarea prostitului popor.

Religia - o frază de dânşii inventată
Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug,
Căci de-ar lipsi din inimi speranţa de răsplată,
După ce-amar muncirăţi mizeri viaţa toată,
Aţi mai purta osânda ca vita de la plug?

Cu umbre, care nu sunt, v-a-ntunecat vederea
Şi v-a făcut să credeţi că veţi fi răsplătiţi...
Nu! moartea cu viaţa a stins toată plăcerea -
Cel ce în astă lume a dus numai durerea
Nimic n-are dincolo, căci morţi sunt cei muriţi.

Minciuni şi fraze-i totul ce statele susţine,
Nu-i ordinea firească ce ei a fi susţin;
Averea să le aperi, mărirea ş-a lor bine,
Ei braţul tău înarmă ca să loveşti în tine,
Şi pe voi contra voastră la luptă ei vă mân'.

De ce să fiţi voi sclavii milioanelor nefaste,
Voi, ce din munca voastră abia puteţi trăi?
De ce boala şi moartea să fie partea voastră,
Când ei în bogăţia cea splendidă şi vastă
Petrec ca şi în ceruri, n-au timp nici de-a muri?

De ce uitaţi că-n voi e şi număr şi putere?
Când vreţi, puteţi prea lesne pământul să-mpărţiţi.
Nu le mai faceţi ziduri unde să-nchid-avere,
Pe voi unde să-nchidă, când împinşi de durere
Veţi crede c-aveţi dreptul şi voi ca să trăiţi.

Ei îngrădiţi de lege, plăcerilor se lasă,
Şi sucul cel mai dulce pământului i-l sug;
Ei cheamă-n voluptatea orgiei zgomotoase
De instrumente oarbe a voastre fiici frumoase:
Frumseţile-ne tineri bătrânii lor distrug.

Şi de-ntrebaţi atuncea, vouă ce vă rămâne?
Munca, din care dânşii se-mbată în plăceri,
Robia viaţa toată, lacrimi pe-o neagră pâine,
Copilelor pătate mizeria-n ruşine...
Ei tot şi voi nimic; ei cerul, voi dureri!

De lege n-au nevoie - virtutea e uşoară
Când ai ce-ţi trebuieşte... Iar legi sunt pentru voi,
Vouă vă pune lege, pedepse vă măsoară
Când mâna v-o întindeţi la bunuri zâmbitoare,
Căci nu-i iertat nici braţul teribilei nevoi.

Zdrobiţi orânduiala cea crudă şi nedreaptă,
Ce lumea o împarte în mizeri şi bogaţi!
Atunci când după moarte răsplată nu v-aşteaptă,
Faceţi ca-n astă lume să aibă parte dreaptă,
Egală fiecare, şi să trăim ca fraţi!

Sfărmaţi statuia goală a Venerei antice,
Ardeţi acele pânze cu corpuri de ninsori;
Ele stârnesc în suflet ideea neferice
A perfecţiei umane şi ele fac să pice
În ghearele uzurei copile din popor!

Sfărmaţi tot ce aţâţă inima lor bolnavă,
Sfărmaţi palate, temple, ce crimele ascund,
Zvârliţi statui de tirani în foc, să curgă lavă,
Să spele de pe pietre până şi urma sclavă
Celor ce le urmează pân' la al lumii fund!

Sfărmaţi tot ce arată mândrie şi avere,
O! dezbrăcaţi viaţa de haina-i de granit,
De purpură, de aur, de lacrimi, de urât -
Să fie un vis numai, să fie o părere,
Ce făr' de patimi trece în timpul nesfârşit.

Zidiţi din dărmăture gigantici piramide
Ca un memento mori pe al istoriei plan;
Aceasta este arta ce sufletu-ţi deschide
Naintea veciniciei, nu corpul gol ce râde
Cu mutra de vândută, cu ochi vil şi viclean.

O! aduceţi potopul, destul voi aşteptarăţi
Ca să vedeţi ce bine prin bine o să i-as';
Nimic... Locul hienei îl luă cel vorbareţ,
Locul cruzimii vechie, cel lins şi pizmătareţ,
Formele se schimbară, dar răul a rămas.

Atunci vă veţi întoarce la vremile-aurite,
Ce mitele albastre ni le şoptesc ades,
Plăcerile egale egal vor fi-mpărţite,
Chiar moartea când va stinge lampa vieţii finite
Vi s-a părea un înger cu părul blond şi des.

Atunci veţi muri lesne fără de-amar şi grijă,
Feciorii-or trăi-n lume cum voi aţi vieţuit,
Chiar clopotul n-a plânge cu limba lui de spijă
Pentru acel de care norocul avu grijă;
Nimeni de-a plânge n-are, el traiul şi-a trăit.

Şi boale ce mizeria ş-averea nefirească
Le nasc în oameni, toate cu-ncetul s-or topi;
Va creşte tot ce-n lume este menit să crească,
Va bea pân-în fund cupa, pân' va vrea s-o zdrobească,
Căci va muri când nu va avea la ce trăi.

...

Pe malurile Senei, în faeton de gală,
Cezarul trece palid, în gânduri adâncit;
Al undelor greu vuiet, vuirea în granit
A sute d-echipajuri, gândirea-i n-o înşală;
Poporul loc îi face tăcut şi umilit.

Zâmbirea lui deşteaptă, adâncă şi tăcută,
Privirea-i ce citeşte în suflete-omeneşti,
Şi mâna-i care poartă destinele lumeşti,
Cea grupă zdrenţuită în cale-i o salută.
Mărirea-i e în taină legată de aceşti.

Convins ca voi el este-n nălţimea-i solitară
Lipsită de iubire, cum că principiul rău,
Nedreptul şi minciuna al lumii duce frâu;
Istoria umană în veci se desfăşoară,
Povestea-i-a ciocanului ce cade pe ilău.

Şi el - el vârful mândru al celor ce apasă -
Salută-n a lui cale pe-apărătorul mut.
De aţi lipsi din lume, voi cauza-ntunecoasă
De răsturnări măreţe, mărirea-i radioasă,
Cezarul, chiar Cezarul de mult ar fi căzut.

Cu ale voastre umbre nimic crezătoare,
Cu zâmbetu-vă rece, de milă părăsit,
Cu mintea de dreptate şi bine râzătoare,
Cu umbra voastră numai, puteri îngrozitoare,
La jugu-i el sileşte pe cei ce l-au urât.

...

Parisul arde-n valuri, furtuna-n el se scaldă,
Turnuri ca facle negre trăsnesc arzând în vânt -
Prin limbile de flăcări, ce-n valuri se frământ,
Răcnete, vuiet de-arme pătrund marea cea caldă,
Evul e un cadavru, Paris - al lui mormânt.

Pe stradele-ncruşite de flăcări orbitoare,
Suiţi pe baricade de bulgări de granit,
Se mişc batalioane a plebei proletare,
Cu cuşme frigiene şi arme lucitoare,
Şi clopote de-alarmă răsună răguşit.

Ca marmura de albe, ca ea nepăsătoare,
Prin aerul cel roşu, femei trec cu-arme-n braţ,
Cu păr bogat şi negru ce pe-umeri se coboară
Şi sânii lor acopăr - e ură şi turbare
În ochii lor cei negri, adânci şi desperaţi.

O! luptă-te-nvălită în pletele-ţi bogate,
Eroic este astăzi copilul cel pierdut!
Căci flamura cea roşă cu umbra-i de dreptate
Sfinţeşte-a ta viaţă de tină şi păcate;
Nu! nu eşti tu de vină, ci cei ce te-au vândut!

...

Scânteie marea lină, şi placele ei sure
Se mişc una pe alta ca pături de cristal
Prin lunce prăvălite; din tainica pădure
Apare luna mare câmpiilor azure,
Împlându-le cu ochiul ei mândru, triumfal.

Pe undele încete îşi mişcă legănate
Corăbii învechite scheletele de lemn;
Trecând încet ca umbre - ţin pânzele umflate
În faţa lunei, care prin ele-atunci străbate,
Şi-n roată de foc galben stă faţa-i ca un semn.

Pe maluri zdrumicate de aiurirea mării
Cezaru-ncă veghează la trunchiul cel plecat
Al salciei pletoase - şi-ntinse-a apei arii
În cercuri fulgerânde se pleacă lin suflării
A zefirului nopţii şi sună cadenţat.

Îi pare că prin aer în noaptea înstelată,
Călcând pe vârf de codri, pe-a apelor măriri,
Trecea cu barba albă - pe fruntea-ntunecată
Cununa cea de paie îi atârna uscată -
Moşneagul rege Lear.

Uimit privea Cezarul la umbra cea din nouri,
Prin creţi ai cărei stele lin tremurând transpar,
I se deschide-n minte tot sensul din tablouri
A vieţii sclipitoare... A popoarelor ecouri
Par glasuri ce îmbracă o lume de amar:

"În orice om o lume îşi face încercarea,
Bătrânul Demiurgos se opinteşte-n van;
În orice minte lumea îşi pune întrebarea
Din nou: de unde vine şi unde merge floarea
Dorinţelor obscure sădite în noian?

Al lumii-ntregul sâmbur, dorinţa-i şi mărirea,
În inima oricărui i-ascuns şi trăitor,
Zvârlire hazardată, cum pomu-n înflorire
În orice floare-ncearcă întreagă a sa fire,
Ci-n calea de-a da roade cele mai multe mor.

Astfel umana roadă în calea ei îngheaţă,
Se pietrifică unul în sclav, altul-mpărat,
Acoperind cu noime sărmana lui viaţă
Şi arătând la soare-a mizeriei lui faţă -
Faţa - căci înţelesul i-acelaşi la toţi dat.

În veci aceleaşi doruri mascate cu-altă haină,
Şi-n toată omenirea în veci acelaşi om -
În multe forme-apare a vieţii crudă taină,
Pe toţi ea îi înşală, la nime se distaină,
Dorinţi nemărginite plantând într-un atom.

Când ştii că visu-acesta cu moarte se sfârşeşte,
Că-n urmă-ţi rămân toate astfel cum sunt, de dregi
Oricât ai drege-n lume - atunci te oboseşte
Eterna alergare... ş-un gând te-ademeneşte:
Că vis al morţii-eterne e viaţa lumii-ntregi."

„Sterilizare, iradiere"
„Mai devreme sau mai târziu, mașinăriile nucleare, electronice etc. vor deveni independente față de atei și oameni și vor pune mâna pe sursele de energie și vor ieși de sub puterea voastră. Prin asta, voi, ateii, veți fi condamnați la despărțire".

„Orice încercare a omenirii de a-și perpetua specia, pe cale sexuală de­modată, va fi sistată, prohibită, oprită simplu și eficace, prin segregația sexe-lor, sterilizare periodică, iradierea cu neutroni" (p. 176).

„Era roboților"
„Neputând să preîntâmpine soarta pieirii ce se apropie, omenirea va dobândi o neprevăzută nemurire; murind, pierind și lăsând în locul ei cu­getările mașinilor electronice, ciberneti­ce, declanșate, prevestirea erei roboților, oameni artificiali atei, discreditând pro­gresul tehnic, știința și insuflând mase­lor groaza finală viitoare" (p. 176).

„Ateism neo-barbar"
Teologul-martir Nil – ca „vizionar sociolog și politolog" – ne-a lăsat scrise și aceste pasaje cutremurătoare pentru vremurile de START-PARUSIE (ale începutu­lui de mileniu trei) pe care noi le trăim azi:

„Vine sfârșitul, iar voi bateți pasul pe loc[...]. Dezvoltarea eveni­mentelor însă nu-i întâmplătoare, ca în ateismul NEO-BARBAR (s.n.). Ci ca o orânduire armonioasă, ase­menea Sfintei Liturghii Ortodoxe, cu repetarea reală a evenimentelor de pe Calvar, că voi, ateilor, a doua oară Îl răstigniți pe Hristos și luați parte la iconomia soteriologică, în calitate de călăi, tâlhari de stânga, Caiafe, Pilați, trădători, hulitori, fiare etc." (p. 177).

„Hristos conduce totul în concordanță cu desfășurarea rațională a planului providenței divine, pe când voi, ateilor, sunteți colosul cu picioarele de lut materi­alist [...]".

„Vine pieirea în jurul anului 2030 a civilizației moderne și chiar fără nicio îndoială a civilizației în gene­ral, în socialism, în democrație, ateism etc. [...] Dar noi, creștinii ortodocși, sun­tem în libertate sănătoasă. Universul concentrat, lagărul de concentrare ateu etc., nu mai punem problema, dar ce va fi în ziua de apoi? Că voi sustrageți ome­nirea, ca nu cumva să se pocăiască" (p. 177).

Eu zic sa îmi dai versete biblice unde scrie toate lucrurile astea, ptc niște poezii pot scrie și eu, nu înseamnă că sunt bune. În plus, nicăieri în Biblie nu scrie ca o religie e buna sau nu, nici nu scrie măcar de religii. Singurul loc unde am găsit ca scrie de "religie" e în Iacob 1:26, 27 "Dacă crede cineva că este religios și nu-și înfrânează limba, ci își înșală inima, religia unui astfel de om este zadarnică. Religia curată și neîntinată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani și pe văduve în necazurile lor și să ne păzim neîntinați de lume. "

Biblia până în anul 0 sa scris vechiul testament și noul testament din anul 0 până în zile noastre sa scris renascentismul

Noul Testament s-a scris și după ce S a născut Domnul Isus, deci după anul 0. În plus, ce are de a face renascentismul cu Biblia?

Cine te opreste? esti libera sa faci ce vrei, si ti-o schimbi intrand si stand de vorba cu vreun preot, sau slujitori sau patroni ai acelei biserici. Dar intrebarea e ce cauti? Cum ai vrea sa fie religia la care vrei sa mergi? Sa ai mai multa libertate? Gandeste-te la ce vrei, si de ce vrei asta, ca raspunsul il gasesti in tine, nu in religie.

Ce rost are reincarnare daca nu știi cine ai fost? Regula voastră spune că din reincarnare in reincarnare ajungi la perfecțiune atunci cum se face că omenirea merge in jos domnule reîncarnat?

Biserica ortodoxa nu e o religie este o învățătură celelalte falsuri sunt religii

Pana-n 2035 mai sunt cativa ani. Nil risca sa fie infierat drept profet mincinos.

Credinta ta e ca profetii mincinosi ajung la talpa iadului.

In Biblie nu scrie ca poate exista iertare pentru cineva care a facut o profetie mincinoasa.

Ah, ah, ah, se vede ca ai chiulit de la istorie. Nu exista anul 0 (zero). Nici pe calendarul iulian, nici pe calendarul gregorian.

Văd că ești chior rău în jurul anul 2030 îți zic eu că vine stai liniștit că o să-ți pice față.

Qui vivra verra. Vezi sa nu obtii un loc langa el (in iad).

Iadul e pregătit pentru tine. In 2035 vei fi el

Https://www.thinkindependent.com.au/aint-dont-know-gets-trouble/

Daca ai fi studiat teologie ortodoxa, ai fi aflat ca Nil Dorobantu nu era ortodox, ci sectant.

Conform Bibliei, anul sfarsitului lumii nu-l cunoaste nici Fiul lui Dumnezeu, ci numai Tatal.

Deci chiar daca Nil ar avea dreptate, ar avea dreptate din pura nimereala si nu pentru ca avea cunoastere.

Valabil pentru toate religiile: o religie poate fi adevarata doar din pura nimereala si nu pentru ca adeptii ei ar avea cunoastere obiectiva despre divin.

Doar doua lucruri sunt infinite, universul si prostia umana, si nu sunt foarte sigur in legatura cu primul, dar al doilea sigur este.
Albert Einstein

Propaganda mincinoasa sectanta never ends!

Dacă alegi tot o comunitate creștine, nu îți schimbi religia ca denominatiunea. Îți schimbi religia dacă te faci musulman, hindus, etc. Roagă-te Creatorului sa te ajute sa găsești locul tău în trupul Mantuitorului Hristos care e Biserica lui universala formata din toți credincioșii creștini.

De ce ai face asta, ce anume te-a deranjat în ortodoksie? Sã nu-mi spui cã articolele denigratoare te-au influențat sã renunți la comoditatea și intermediarii ortodoksiei. Unde mai gãsești tu așa "pomanã" : sã-ți trãiești viața așa cum vrei, (fãrã pocãințã și naștere din nou), iar la trecerea "vãmilor vãzduhului" rezolvã preotul prin slujba de dezlegare._.