Buna comunitate! Doresc sa aflu despre marturisire si impartasire. Din pacate nu prea merg des la biserica si vreau sa ma indrept fata de Dumnezeu, ca numai prin El imi voi gasi linistea sufleteasca. Cand trebuie sa ma marturisesc, cand trebuie sa ma impartasesc, cum?
Multumesc mult! Sa va binecuvanteze Dumnezeu
Dacă ești ortodox, ții post 3 zile înainte de Spovedanie, scrii pe o listă păcatele pe care le-ai făcut și le mărturisești duhovnicului.
Spovedania este judecata lui Dumnezeu în chip milostiv, spunea părintele Arsenie Boca.
Să nu crezi, că preotul e acolo să te judece sau că se va minuna de chestiile pe care le-ai făcut.
El, a auzit multe confesiuni și e acolo să te îndrume spre o abordare curată a vieții.
În funcție de ce ai mărturisit, primești Canon și sfaturi de la duhovnic, pentru ca înfăptuindu-l să reflectezi la ce ai făcut și să renunți, venind în bună rânduială.
Dezlegarea la Împărtășanie o poți primi și fără Canon.
Nu te poți împărtăși cu vrednicie fără o Spovedanie curată și fără să fi primit dezlegare de la duhovnic.
http://cuvant.credo.ro/......artasanie/
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Prin dumnezeu nu vei gasi nicio liniste sufleteasca. Vei intra intr-o minciuna si iluzie care doar te va amagi o perioada, apoi iti va accentua nelinistile. Cu cat vor creste nelinistile vei fi tot mai dependent de biserica. Vei fi ca un drogat care nu se va linisti decat marind doza.
Cam asa functioneaza religia.
Răspunde
ESTE GRESIT SA TE SPOVEDESTI IN FATA PREOTULUI LA BISERICA. Mărturisirea credinţei personale se face printr-o declaraţie publică
Rom. 10:9, 10: „Dacă declari public acest «cuvânt cu gura ta», că Isus este Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu l-a sculat din morţi, vei fi salvat. Căci cu inima se manifestă credinţă pentru dreptate, dar cu gura se face o declaraţie publică pentru salvare".
Mat. 10:32, 33: „Dacă cineva mărturiseşte în faţa oamenilor că este în unitate cu mine [Isus Cristos], voi mărturisi şi eu în faţa Tatălui meu care este în ceruri că sunt în unitate cu el. Dar dacă cineva mă reneagă în faţa oamenilor, îl voi renega şi eu în faţa Tatălui meu care este în ceruri".
Când cineva păcătuieşte împotriva lui Dumnezeu
Mat. 6:6–12: „Dar tu, când te rogi, intră în camera ta şi, după ce închizi uşa, roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns... «Tatăl nostru care eşti în ceruri, să fie sfinţit numele tău... şi iartă-ne datoriile, aşa cum şi noi le-am iertat datornicilor noştri»".
Ps. 32:5: „Ţi-am mărturisit, în cele din urmă, păcatul meu [Dumnezeule] şi nu mi-am acoperit nelegiuirea. Am zis: «Îi voi mărturisi lui Dumnrzeu fărădelegile mele»".
1 Ioan 2:1: „Dacă cineva comite un păcat, avem un ajutor la Tatăl: pe Isus Cristos, cel drept".
Când nedreptăţeşti pe cineva sau eşti nedreptăţit
Mat. 5:23, 24: „Dacă îţi aduci darul la altar şi acolo îţi aminteşti că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul acolo, în faţa altarului, şi pleacă. Fă mai întâi pace cu fratele tău şi apoi, când te vei întoarce, oferă-ţi darul".
Mat. 18:15: „Dacă fratele tău comite un păcat, du-te şi dezvăluie-i greşeala numai între tine şi el".
Luca 17:3: „Dacă fratele tău comite un păcat, mustră-l şi, dacă se căieşte, iartă-l".
Ef. 4:32: „Fiţi buni unii cu alţii, plini de o tandră compasiune, iertându-vă cu mărinimie unii pe alţii, aşa cum şi Dumnezeu, prin Cristos, v-a iertat cu mărinimie".
Când cineva comite un păcat grav şi doreşte ajutor spiritual
Iac. 5:14–16: „Este printre voi cineva bolnav [spiritual]? Să-i cheme la el pe bătrânii congregaţiei, iar ei să se roage pentru el, ungându-l cu ulei în numele lui Iehova Dumnezeu. Rugăciunea credinţei îl va vindeca pe cel bolnav, iar Iehova îl va ridica. Şi, dacă a comis păcate, îi vor fi iertate [de Dumnezeu]. Mărturisiţi-vă deci deschis păcatele unii altora şi rugaţi-vă unii pentru alţii ca să fiţi vindecaţi".
Prov. 28:13: „Cine îşi acoperă fărădelegile nu va prospera, dar celui ce le mărturiseşte şi se lasă de ele i se va arăta îndurare".
Ce se poate face când cineva comite păcate, dar nu cere ajutor?
Gal. 6:1: „Fraţilor, chiar dacă un om face un pas greşit înainte să-şi dea seama, voi, care sunteţi calificaţi spiritualiceşte, căutaţi să-l îndreptaţi pe un astfel de om în spiritul blândeţii, menţinându-ţi privirea asupra ta însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu".
1 Tim. 5:20: „Mustră-i în văzul tuturor [adică al celor care cunosc personal problema] pe cei care practică păcatul, pentru ca şi ceilalţi să se teamă".
1 Cor. 5:11–13: „Să nu mai aveţi legături cu cineva numit frate care este un fornicator sau un om lacom sau un idolatru sau unul care insultă sau un beţiv sau un extorcator! Cu un astfel de om nici măcar să nu mâncaţi! «Înlăturaţi-l din mijlocul vostru pe răul acela!»"
Pentru a avea liniste sufleteasca poti analiza Biblia si te poti ruga sincer lui Dumnezeu, pentru ca el asculta si te ajuta sa faci fata la toate situatile.Nu ai nevoie de intermediari. Iacov4:8
Fiecare isi gaseste linistea in functie de necesitatile particulare ale sale.
Oamenii linistiti sunt acei oameni care sunt impliniti, adica si-au atins o buna parte din obiective. Acum trebuie particularizat pentru fiecare persoana in parte (obiectivele fiecaruia).
Cum intrebarea ta a fost personala, pot spune ca sunt implinita, atingandu-mi o parte din dorinte:
1) Transmiterea unei mosteniri, culturi, educatii (ma refer la copii);
2) Implnirea intelectuala dintr-un domeniu care m-a pasionat foarte mult (istorie);
3) Gasirea unor persoane compatibile cu care sa am o relatie apropiata:
Mai am si alte obiective dar mai dureaza.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
