De ceva vreme încoace am niște mustrări legate de începerea vieții sexuale. Nu eram nici în trecut și nici acum nu sunt o persoană foarte credincioasă, am avut și o perioadă când nu am mai crezut în Dumnezeu. Totuși mereu am zis că vreau să rămân virgină până la căsătorie. Am întâlnit un băiat și după o vreme am ajuns și la dragoste, dar cred că am vrut mai mult din curiozitate să o fac. A trecut mai bine de jumătate de an de când mi-am început viața sexuală și abia acum încep să regret. Nu regret pentru că a fost cu el, urmează să ne căsătorim. Regret că nu am așteptat până la căsătorie și de multe ori dau vina pe el pentru că a avut și altă parteneră sexuală înaintea mea și îi zic că din cauza lui nu vom avea o căsnicie fericită. Cum să fac să nu mă mai gândesc la asta? Regret zilnic și mă gândesc doar că am făcut un păcat foarte mare, ceea ce mă surprinde pentru că înainte nu aveam mustrări din ăstea și nu consideram că e păcat din moment ce va fi și soțul meu

Nu veti fi niciodata fericiti pentru ca a avut el o alta partenera sexuala inaintea ta si te roade asta?

Eu zic ca dupa ce va casatoriti sa bagati divort cat mai repede.Cu oameni atat de paranoici si restrictivi ca tine, nimeni nu ar trebui sa aiba niciun contact.

Este o luptă la nivel spiritual. Firea pământească, gândirea societății îți spune că e anormal să nu îți începi viața sexuală decât după căsătorie. Dumnezeu îți spune că activitățile sexuale trebuie să fie între soț și soție (deci doar în cadrul căsniciei).
Fiecare greșește. Important este să venim smeriți, să ne cerem iertare și să ne pocăim de păcatele făcute.
Căsnicia nu va fi una tensionată dacă voi veți fi implicați și va rugați lui Dumnezeu să vă ajute. Va fi una fericită și de lungă durată.

Natura umana vs ratiunea man, nu trebuie sa gasim explicati supranaturale pentru orice

Ai fost la sectancti? ti au spalat creierul aia? pacat e sa isi inseli barbatul, biblia vorbeste de adulter