"Am visat ieri noapte ca cica eram vrajitoare... Vă rog sa ma ajutati cu semnificatia acestui vis"
e mai nuanțată problema: avea sau nu mătură, era urâtă foc sau doar așa ș-așa?
https://www.unica.ro/dictionar/vrajitoare
Citim în Eclesiastul 5:3 că "visele se nasc din mulţimea grijilor". Adică pe parcursul zilei sau a mai multor zile, ceea ce gândești în stare trează de conștiență, va "digera" inconștientul în timpul somnului.
Câteodată putem să controlăm visele și să conducem visele în direcția dorită; dar de multe ori nu putem să facem asta. Acest lucru nu contează -nu contează și nici nu semnifică ceva faptul că putem sau nu să controlăm visele.
În cazul tău, cel mai probabil a fost un moment din zi -scurt sau lung- când te-ai gândit la rudele tale. Apoi acel gând a revenit în timpul somnului. Și cum de-abia ne putem stăpâni gândurile în stare de conștiență, cu cât mai mult nu le putem stăpâni în stare subconștiență mai deloc.
Tot Biblia ne învață că un om decedat este decedat, și el nu mai poate comunica cu cei vii. Dacă în realitate cineva a experimentat contrariul, ființa respectivă nu a fost omul decedat, ci un înger rău care poate lua forma, vocea și memoria defunctului la perfecție.
Ne este interzis să pătrundem pe terenul vrăjmașului prin ocultism, ghicire, vrăjitorie și altele de felul acesta. Ba încă ne este interzis să dăm de pomană în cinstea morților, indiferent că îi visăm sau nu. Ba încă ne este interzis să dăm de mâncare și în cinstea celor vii. Orice lucru bun trebuie să îl facem pentru slava lui Dumnezeu, și niciodată pentru slava oamenilor, fie ei vii sau morți, fie ei sfinți sau nu.
Dumnezeu a creat pe om din țărâna pământului și suflare de viață. La moarte aceste două elemente se despart: țărâna se întoarce în pământ, iar suflarea de viață (viața însăși) se întoarce la Dumnezeu. Nu mai există vreo entitate care să iasă din omul decedat și care să umble cine știe pe unde.
Fie că îi visăm sau nu pe cei decedați, singura lor cinste care le-o putem face este să ne împăcăm cu ei, adică să le iertăm tot ceea ce ne-au greșit, și să mergem la mormântul lor să îl curățăm de buruieni. Ei n-au nevoie de lumânări la mormânt. Lumina noastră a oamenilor este Domnul Hristos cât timp suntem în viață, dacă am făcut din El lumina noastră. Pământul, țărâna, nu mai au nevoie de lumină. Soarta omului este decisă, definitivă și irevocabilă la moarte: dacă a murit împăcat cu Dumnezeu, va învia pentru viața veșnică; dacă nu, va învia pentru judecată și moarte veșnică (moartea a doua). Pomeni, lumânări, parastase și colivele și rugăciunile și toată tămâia din lume nu mai pot schimba cu nimic soarta omului care și-a croit-o cât a fost în viață.
A aprinde lumânări este blasfemie la adresa lui Dumnezeu. Hristos este Lumina lumii. Și cât lumea este în viață; și cât lumea face din El lumina ei.
Nu inseamna nimic! Numai babele mai cred in vise... Ai avut multe drame in familie iar mintea ti-a luat-o razna iar cand adormi subconstietul tau iti face tot felul de scenarii pe care tu ca fata isteata, care stie sa citeasca si sa se documenteze ar trebui sa nu dai crezare acestor vise. Nu mai suntem in 1600 cand inca se mai credea in vrajitorii cand ceva nu se putea explica. acum in 2023 omenirea a evoluat mult si stie ce se intampla si nu mai crede in vrajitorii! Orice are o explicatie! Tu, maturizeaza-te!
DeProfundis99 întreabă: