Buna seara! Citeam astazi din biblie si in Geneza capitolul 1 biblia reda cum Dumnezeu a facut lumea in cele 6 zile. De la capitolul 2 cu versetele 1, 2 si 3 vorbeste despre ziua de odihna ca fiind cea de-a 7 zi in care Dumnezeu sa odihnit de toata lucrarea care o facuse, si o sa redau si textele:

1. Astfel au fost sfârşite cerurile şi pământul şi toată oştirea lor.
2. În ziua a şaptea, Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse.
3. Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise şi o făcuse.
Geneza 2:1-3

Din ce reiese din intelesul meu este ca este o zi anume care era denumita pe vremea aia ca "ziua a7a". Si acea zi (nu o alta, sau o oarecare zi) a fost binecuvantata si sfintita de Dumnezeu.
Din istorie se stie ca a 7a zi este Sambata de astazi. Cei mai multi dintre crestini in zilele noastre au ca ziua a7a Duminica si aici sunt multi si multe explicatii diferite.

Intrebarea mea este( si sa raspunde fiecare dupa intelesul sau, de preferat crestinii, dar si restul daca au ceva de spus legat de subiect ): Este cu adevarat o singura zi care este binecuvantata si sfintita de Dumnezeu pentru odihna?
Nu zic ca ar fi ceva rau in a te odihni si in alta zi daca e nevoie sa nu se inteleaga gresit.

Ziua a șaptea pentru odihnă este imediat după cele șase zile de muncă. Indiferent că este duminică, miercuri sau sâmbătă. Restul sunt povești pentru cei mai înceți.

Subiectul e destul de delicat, dar voi încerca să îl explic.
Duminica a fost prima zi a creației iar sâmbăta a fost ultima, ziua a 7-a. Și potrivit versetului: "și a fost seară și a fost dimineață: ziua întâi" Sabatul începe de vineri seara până sâmbătă seara (la evrei ziua încă începe la apus, nu la răsărit ca la noi).
Cu toate astea, nu a existat nicio poruncă privind păstrarea sabatului până la Moise. Unii evrei se referă la textul din Facerea în care zice că Dumnezeu S-a odihnit, dar trebuie să înțelegem că Dumnezeu nu S-a "odihnit" cum ne odihnim noi, oamenii. Cum spunea proorocul Isaia: "Dumnezeu nu obosește, nici nu-Și sliește puterile". Așadar, sâmbăta a fost instituită ca zi de odihnă pe vremea lui Moise, în amintirea ieșirii poporului evreu din robia egipteană.
Hristos, însă, a reînnoit legea și astfel creștinii nu trebuie să țină sabatul. Mântuitorul "dezleagă sâmbăta" (Ioan 5, 8), zicând că "sâmbăta a fost făcută pentru om, iar nu omul pentru sâmbătă" (Matei 2, 27). Creștinii păzesc în prezent ziua duminicii deoarece duminica a înviat Hristos. Mai știm că Duhul Sfânt S-a pogorât peste apostoli duminică și că tot duminică a avut loc "frângerea pânii" (Fapte, cap. 2).
În concluzie, sâmbăta nu mai e zi de odihnă, ci duminica.

Adevarul suprem nu e detinut de nimeni.

Mai continua vreo cateva pagini si o sa incepi sa te saturi la cat incest iti prezinta 'cea fabula.

Multumesc pentru parere!

Nu a existat porunca, dar din ce inteleg eu din text, Dumnezeu l-a creat inca de la intemeierea lumii. Si scrie clar ca Dumnezeu sa odihnit. Ca el nu avea nevoie de odihna, e altceva, dar totusi s-a oprit in ziua aceea din a mai crea.

Multumesc pentru raspunsul tau!

Cu siguranta o sa iasa la iveala la momentul potrivit!

Cu tine e si greu... ramai acolo in gaura ta neagra. E imposibil ca, creierul tau sa produca cat de putina lumina. N-ai de unde.

Daca zeul era real, nu mai aveam nestiinta, saracie, prostie, boli, purici si paduchi, minciuna, inselaciune, talharie si razboaie. Povestile absurde si primitive nu ajuta.

Daca ai fi crezut il El nu ai mai fi fost spalat pe creier. Ai fi inteles si tu sensul vietii si cu siguranta ai fi inteles si motivele de s-a ajuns aici.

Nu merge pe bază de credință pentru că omul e mincinos. Un zeu atotputernic și bun care iubește omul nu se ascunde de om și nu lasă omul în întunericul neștiinței și primitivismului să moară de boli, de frig, de foame, în accidente și în războaie. Un zeu atotputernic e capabil de comunicare cu omul și poate face mai mult. Un zeu atotputernic nu face purici și păduchi. De asta e absurdă povestea și zeul e inexistent pentru că nu coincide cu realitatea.
De credință e nevoie atunci când nu există dovezi. Dovezi nu există atunci când e minciună, deci credința e drumul către minciună, iar știința e adevăr. Un zeu atotputernic nu are nevoie de credință pentru că poate produce dovezi și poate comunica cu omul. Un zeu atotputernic nici nu are nevoie de om sau de ce face omul, deci nu poate fi interesat de om, nu are de ce să ajute, să răsplătească sau să pedepsească omul. Cine poate avea nevoie de ceva de la om? Doar alt om, nu un zeu atotputernic. Și dacă acel om aflat în nevoie e mincinos, atunci acela are nevoie de credința omului naiv și neștiutor. Prin urmare ce e credința în zeu? Credința în zeu e credința în omul mincinos care cere credință în numele unui zeu inexistent. Zeul fiind inexistent e invizibil și mut și oricine poate spune ce vrea în numele lui. E ușor să spui că tot ce e bine e de la zeu și tot ce e rău e de la om, dar realitatea ne arată că zeul nu e altceva decât minciună. Ce sens ar da vieții un zeu? Nici un sens, pentru că e invizibil, nu comunică cu omul și nu ajută omul. Omul e o viețuitoare, deci e rezultatul proprietăților materiei și evoluției în timp. Selecția naturală a făcut viața așa cum e ea acum, că doar nu făcea un zeu inteligent purici și păduchi și viețuitoare care se mănâncă una pe alta. Un zeu inteligent făcea direct ce are nevoie, nu făcea niște viețuitoare care evoluează în timp prin selecție naturală. Evoluția în timp de miliarde de ani a viețuitoarelor ne arată cine e creatorul. Creatorul e timpul și proprietățile materiei. De ce avem boli, hoție, înșelătorie, tâlhărie, neștiință, sărăcie și războaie? A ales omul ceva greșit? N-a citit bine Biblia?
O viețuitoare face tot ce poate face pentru a supraviețui, pentru a strânge resurse și pentru a se înmulți. Un virus sau o bacterie nu întreabă omul dacă vrea să se îmbolnăvească. Îl folosește pe om ca resursă (îl mănâncă) și așa apare boala. Un om mincinos, un hoț sau un tâlhar nu întreabă omul dacă vrea să fie înșelat și tâlhărit și așa apare înșelătoria, hoția, tâlhăria și războiul.
Nu e vorba de Biblie, credință sau alegere greșită. Biblia e o carte cu povești, credința în zeu e doar credința în omul mincinos pentru că zeul nu există, iar alegerea e limitată. O viețuitoare nu are de ales. Face tot ce poate ca să supraviețuiască, să strângă resurse și să se înmulțească pentru că așa e programul de viețuitoare, iar viețuitoarea e doar un roboțel rezultat în urma evoluției în timp a materiei.

Dar zeul in care tu crezi care e?

Eu zic că toți zeii sunt niște personaje imaginare și nu cred în zei deloc.

Ok. si atunci in ce crezi tu?

Cred în știință, în tot ce se vede și în tot ce se verifică practic și logic. Dacă e ceva ce nu cunosc sau nu am înțeles, atunci cred mai puțin în acel ceva. Orice afirmație a omului trebuie dovedită practic și logic pentru a fi considerată adevăr.

Nu e ceva rău. Să ne gîndim la perioada modernă. Cineva vizitând cu mai mult timp în urmă un sat de pocăiți a constatat că dumineca stăteau în pijamale fără buzunare, ca să nu le vină ideea să muncească ceva. Dar într-o comunitate mare, este nevoie de prestări de servicii, transport, etc. La țară vitele trebuie hrănite. Nu pot toți să stea să nu facă nimic. Cine a lucrat dumineca își va lua sau i se va oferi liber în altă zi.

Timpul nu a fost creat de om, și deci nici de știință.
Nici zilele și nici săptămâna, și nici luna sau anul nu a fost creat de vreun om. Poate doar s-au făcut unele modificări ale acestora; dar timpul a rămas același.
Nu putem să funcționăm corect fără o zi de odihnă. Asta înseamnă că am fost creați, și că așa am fost creați.
Dar cine vrea să fie chipul și asemănarea lui Dumnezeu, va cerceta lucrurile în privința cunoașterii lor și nu va rămâne fără răspuns, după cum este scris: "Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine." (Ioan.7:17)
Un timp stabilit de Dumnezeu nu poate fi modificat. Mai ales că acea poruncă este atât de importantă că a fost pusă în mijlocul Decalogului, în mijlocul celor 10 porunci vitale pentru o viață spirituală, și nu numai.
La o mașină poți să-i schimbi carburantul cu ceva asemănător, dar nu va funcționa sănătos. Tot așa și omul va funcționa și cu alte legi asemănătoare cu cele originale, dar își scurtează durata de viață. Pentru că omul nu este doar trup și minte așa cum susține știința. Ci omul a fost creat și cu capacități spirituale. Și nu le avem doar așa că Dumnezeu nu a avut ce face și S-a gândit că poate ne vom plictisi vreodată de trup și minte și să mai avem și alte capacități cu care să ne mai îndeletnicim.
Ci capacitățile spirituale sunt lucruri vitale. Ele reprezintă relația noastră cu Dumnezeu, cu cerul, și strâns legate de mântuirea noastră. Neglijarea capacităților spirituale sunt resimțite de om chiar dacă acesta nu își dă seama. Fără capacitățile spirituale, fără relația cu Dumnezeu omul nu se poate bucura de acea deplinătate a lucrurilor, a ființei umane de care vorbește Scriptura și Dumnezeu în ea. Și această deplinătate este cerută de ființa noastră umană, a tuturor, fie că nu ne dăm seama de ea, fie că ne dăm puțin seama, fie că alții o resimt acut. Pentru că așa am fost creați: cu nevoia de Dumnezeu.
Lupta împotriva lui Dumnezeu este una normală, naturală, din pricina naturii păcătoase, răzvrătite în care ne-am născut. Ne naștem cu natura vrăjmașului lui Dumnezeu, și cu spiritul celui rău. Toți. Absolut toți: inclusiv cei ce vor fi mântuiți, fără nicio excepție.
Și niciunul dintre noi nu putem -și chiar ne este imposibil- ca în natura aceasta vrăjmașă cu Dumnezeu să putem să ținem sau să ne bucurăm de ascultarea de Legea lui Dumnezeu, sau măcar de ascultarea unei singure porunci.
Și astfel nevoia de o zi de odihnă a rămas pentru că este o nevoie. Dar pentru că nu putem să ascultăm de porunca lui Dumnezeu cât timp trăim nespirituali, adică vrăjmași cu Dumnezeu, am schimbat porunca Lui cu o altă zi.
Și chiar dacă porunca a fost schimbată de creștini și ținută cu dinții chiar și acum de ea tot de creștini, religiozitatea nu are nicio legătură cu spiritualitatea, după cum formele nu au nicio legătură cu relația.
Noi trebuie deci să ne folosim toate capacitățile cu care am fost înzestrați și să nu înăbușim niciuna dintre acestea pentru că funcționarea corectă a ființei umane înseamnă funcționarea tuturor capacităților. De exemplu, nici trupul nu-l putem folosi fără să folosim mintea. Sau folosirea trupului și a minții fără folosirea inimii (înțelegeți ce vreau să spun; adică a lucra fără plăcere) înseamnă degradare și nu dezvoltare.
"Deci fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva: să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu." (1Corinteni.10:31)
Acesta este un verset aproape imposibil de înțeles la nivelul minții; cu cât mai mult înțeles așa cum se cuvine.
A ne odihni pentru slava lui Dumnezeu înseamnă a sărbători adevărata zi de odihnă. Asta mai înseamnă și ca recunoașterea lui Dumnezeu ca și creator, deoarece ziua de odihnă este ca o încununare a întregii lui creațiuni.
Inima trebuie să fie supusă lui Dumnezeu. Trebuie să ne educăm în cunoașterea Lui. Educația aceasta nu trebuie neglijată; nu ne-am născut cu această educație niciunul dintre noi, dar nici nu trebuie neglijată.

Nu stiu cum a ajuns raspunsul tau castigator. Poate ca am atasat din greseala, nici nu imi dau seama. Dar in nici un caz nu as declara un raspuns plin de neadevaruri castigator.

Da, sustin si eu in mare parte raspunsul tau! Multumesc!

M-am mirat și eu pentru că știam că ești un susținător al religiei. Se mai întâmplă să apeși pe ceva greșit din grabă sau din neatenție.

A fost voia Domnului, fiule...