Buna seara! Vin cu o problema care ma tot macina de ceva vreme si anume relatia cu iubitul meu care vrea sa se pocaiasca. Ideea e ca suntem de 4 ani impreuna, 4 ani in care a fost un om intr-adevar rau/rece/ cu multe pacate adevarate in spate. Familia lui e formata doar din oameni pocaiti, singurii ortodocsi inca fiind el si tatal lui. Am inceput sa merg cu el la adunari, ne-am predat impreuna insa eu nu simt si nici nu cred 100% in secta asta si nu ma regasesc deloc in ceea ce fac ei acolo. (Rusinos fiind ceea ce spun, dar imi par exagerati)
Ideea e ca am vorbit cu el despre asta, stie si simte ca nu pot face pasul asta insa deja isi planuieste botezul in apa. De ceva vreme imi vorbeste doar cu Dumnezeu... Cand il intreb ce facem peste 3 zile imi spune "Dumnezeu va decide" iar pentru mine treaba asta e prea mult. Nu consider ca suntem mai curati sau avem ani adaugati pe pamant daca ne rugam altfel sau cantam la biserica diferite melodii. L-am sustinut, am fost langa el si inca sunt, nu sunt genul de persoana care tine cont de religia fiecaruia. Sunt doar curioasa cum vi se pare toata nebunia asta cu relatiile dintre Pocaiti/ ortodocsi si daca exagerez eu in vreun fel sau gresesc.

Rusinos fiind ceea ce spun, dar imi par exagerati. Nu e nimic rușinos, unii din ei sunt exagerați. Și- acest Dumnezeu va decide- este supra exagerat. De aici începe sau poate începe o întreagă poveste. Dacă nu decideți împreună că fiecare va tolera pe celălalt și nu va impune celuilalt credința, comportamentul religios a celuilalt, atunci mi-e teamă, că indiferent de cei 4 ani petrecuți împreună, Dumnezeu a hotărât să te desparți de el.

Eu nu stiu cum sa dau la vecinu sau aproapele meu in cap si altiii se pocaiesc hai ca da
Lasal ca e in lumea lui, nu a dat de greu in viata sa vada atunci ca nu-i nici un zeu care sa-l scape la ananghie
Rugaciunile nu au efect asupra ceva mort, daca exista un zeu/dzeu perfect si drept nu exista atatea crime si violuri, copii lasati sa moara, etc etc si-a pus copilu pe cruce pentru ce, ca sa-si bata altii joc de el nu? pff
Tu chiar cezi ca face cineva in ziua de azi sa se lase mai prejoos?
Toata lumea nu stie cum sa profite sa iti ia bucuria si avutia daca ar putea sau sa isi satisfaca nevoile sexuale...e plina lumea de nebuni la tot pasul.
Omaeni ignoranti, egoisit, invidiosi etc
Cand i vad ca merg acolo ma amuza, daca iar face cu adevarat buni er aceva dar prosti aomului nu poate fii rezolvata decat prin cai mult mai avansate necunoscute in ziua de azi din pacate.

Am sa iti spun punctul de vedere al unui pocait, ca sa intelegi mai bine situatia iubitului tau. Eu sunt credincios si vorbesc in cunostiinta de cauza.
Un lucru e clar. Intre voi a aparut o ruptura. In acest sens Hristos spunea a venit sa aduca o sabie, nu pacea, pentru ca credinta va rupe si unele din cele mai apropiate relatii. De aceea nici nu il intelegi pe el cum este acum.
Desi iti va parea absurd, dar eu pe de o parte ii dau dreptate. Dumnezeu decide ce face cu vietile noastre. Cind devii credincios, iti pui viata in mina lui Dumnezeu, si din acel moment El decide ce va face cu viata ta, ce trebuie tu sa faci cu ea. Asta e de fapt esenta credintei crestine, nu inchinarea, rugaciunea, melodiile sau alte aspecte care ar trebui sa te ajute sa ajungi aici. Din aceasta cauza, si eu, si mai toti credinciosii, nu stim ce vom face uneori chiar in ziua de miine. Dar, asta e o jumatate de problema. Cealalta e ca in unele cercuri religioase se tot da cu Dumnezeu la orice vorba, si de aceea e probabil ca si prietenul tau sa o tot dea, si asta sa ti se para enervant. Poti deosebi care parte e mai accetuata in viata lui facind un test. Urmareste-i viata. Adevarata pocainta, cea in care Il urmezi pe Dumnezeu, iti imbunateteste viata si relatiile mult, deci, daca e ceva pe bune, prietenul tau ar trebui sa fie mai iubitor, mai bun, mai intelegator, mai sensibil cu tine. Si atunci nu ar trebui sa fie nici o problema ca o tot da cu Dumnezeu. Dumnezeu e Cel ce va lega relatia voastra si mai bine. Si nici pentru tine nu va fi o problema sa te pocaiesti, dragostea lui te va convinge. Dar, daca nu se schimba deloc, e vorba doar de o religie, de schimbarea unor aspecte ale credintei, nu una in proofunzime, si atunci esti intr-o postura foarte aiurea. Si cred ca asta si este, altfel, de devenea credincios pe bune, fiind prieteni si avand relatii intime, ti-ar fi cerut sa renunti la ele, stiind ca sunt considerate pacat inainte de casatorie. Oricum, situatia in care te afli nu e una tocmai placuta.

Inca ceva: nu trebuie sa crezi in vreo "secta". Credinta trebuie sa fie strict in Hristos. Incearca sa faci diferenta. Eu am devenit credincios fara a merge la o "secta", la o biserica. Toate mi se pareau aiurea. Dar m-am atasat de aceea unde erau tinerii care prin dragostea lor nedisimulata m-au cistigat pentru Hristos.

Sincer, mi se pare enervant și prostesc în același timp să-i aloc tot timpul lui Dumnezeu, ca și cum as fi un zombie, pentru că da, există situații în care ai putea să o faci, de la stricatul mașinii, un examen de luat, o boală pana la orice vrei tu.
În acest fel, îți pierzi tot timpul și energia gândindu-te la Dumnezeu, poți chiar să faci accidente dacă ai intotdeauna capul îndreptat spre cer.
Acum înțeleg de ce unii nu mai sunt cu picioarele pe pamant.
Dar aici e vorba mai mult despre ea decât el, pentru că ea trăiește în acest calvar, nu el, el este deja orbit de cultul sau protestant.
În cazul meu, nu aș tolera, de exemplu, să intru într-o biserică penticostală și să aud strigăte și țipete în alte limbi, aș merge direct la casa de nebuni, vorbesc foarte serios.
Oamenii religioși nu au înțeles încă că relația cu Dumnezeu trebuie să fie personala, intimă și sinceră.
Pentru Dumnezeu nu contează dacă Îl proslăvești în fiecare zi, dacă te rogi lui în fiecare zi sau dacă Îi cânți tot felul de cântece funerare, pentru El contează cum te comporti, cum gândești și cât de mult iubești.

Credința lui în fantezie va desparte. O asemenea credință e o scuza pentru fapte iraționale și nepotrivite. Cu asemenea oameni nu te poți înțelege normal. Depinde acum de fiecare cata fantezie și minciuna e dispus sa accepte în viata lui.

Pai oricum ii aloci tot timpul Lui. Doar ca nu recunosti. Esti parte din El, Biblia o spune clar - "Caci in El avem viata, miscarea si fiinta, dupa cum au zis si unii din poetii vostri: "Suntem vlastari ai Lui…" (Fapte 17:28) Si " Despartiti de Mine nu puteti face nimic" (Ioan15:5) Ceva din El e cu tine tot timpul, merge cu tine oriunde.

Hei, niciodata, dar niciodata nu e un timp pierdut si o energie pierduta sa te gindesti la El. Cei care au o relatie vie cu Dumnezeu stiu ce voi zice. Cind cauti sa faci totul cu El, cand incerci sa ii aduci prezenta in viata ta, acordindu-i atentie mereu, se intampla tocmai opusul. Nu devii aerian pentru ca aloci din atentia ta lui Dumnezeu. Nu. Dimpotriva, devii mai realist, mai atent, mai cu picioarele pe pamint, observi mai bine ce se intampla in jur, devii mai... viu. E ca si cu dragostea. Daruiesti - primesti. ii acorzi atentie, o primesti inapoi (ma refer la atentia ta, nu la ceea ce ti-o ofera Dumnezeu), dar inmultita, chiar de o dai, cea de care ai nevoie e mai multa decat cea pe care o aveai initial. Stii de cate ori am observat ca pot gresi atunci cand atentia imi era indreptata spre El cand in situatii similare, fara El as fi gresit cu siguranta (ma cunosc prea bine)? N ori. Sau ma confrunt cu o problema cand lucrez si realizez ca trebuie sa ma opresc sa gindesc ce e de facut, si chiar in timp ce lucrez imi vine o idee "briliant", care nici nu mi-ar fi trecut mie prin cap? Asta pentru ca spiritul se ocupa de El, iar mintea e concentrata la ce are de facut. Si El chiar te ajuta in ce faci, eu chiar am observat asta, nu am luat-o doar ca pe o idee transmisa de biserica. Si atunci, daca te ajuta, nici atita energie nu depui.

Desigur ca e vorba mai mult despre ea. El e deja in rai. In raiul lui. Sper sa fie cel adevarat. Pentru ca atunci cand devii credincios, primesti un colt de rai in inima (si daca e in raiul adevarat, ii va pasa si de ea, de situatia ei). Dar ea e cea care are de suferit, pentru ca a aparut o despartire, ceva ce ii diferentiaza substantial. Si in acest sens ea nu prea are ce face.

Experienta de care zici cu bisericile penticostale nu e unica, pentru ca e reala si multi au experimentat-o. E trist ca se intampla asta in biserici, desi Biblia spune clar ca nu trebuie sa fie asa: "Deci, daca s-ar aduna toata Biserica la un loc, si toti ar vorbi in alte limbi, si ar intra si din cei fara daruri sau necredinciosi, n-ar zice ei ca sunteti nebuni?" (1Corinteni 14:23) Poti citi tot capitolul, e foarte sugestiv in acest sens, pentru ca arata clar ca practica din unele biserici penticostale nu e conforma cu credinta crestina. Deci sa nu judecam credinta in functie de biserica. Si inca ceva: numarul de biserici in care se intampla asta e relativ mic. Pare ca e peste tot pentru ca lumea vorbeste. O spun ca unul care a umblat prin multe biserici de toate felurile. Daca fata a nimerit tocmai in una din acelea, e cit se poate de trist. Eu stiu cazuri in care unul din cei doi s-a pocait, si mai apoi a urmat si celalalt, pentru ca dragostea celui dintii, care a crescut datorita credintei, a convins cealalta persoana. Cind vezi ca esti mai iubit, ti se acorda mai multa atentie, ti se greseste mai putin, incepi sa iti pui intrebari.

In rest, no comment pentru ce ai zis, ai merita un "folositor" pentru asta, e perfect adevarat. Doar cu chestia cu cintece funerare nu sunt de acord (decat cand e cazul)

In primul rand nu sunt pocaiti, hai sa nu le dam virtuti pe gratis. Daca te referi la penticobaptism e vorba exclusiv de emotionalism si atat. Iar daca spui ca 4 ani de zile a fost un om rău și rece de ce ti-ai irosit 4 ani din viata pe un asemenea om? Eu zic ca se vede de la o poștă că nu sunteti facuti unul pentru altul.

Buna! Sunt un fost pocait care am practicat multi ani religia crestina dar ii multumesc lui Dumnezeu ca am scapat din aceasta vraja. Imi pare rau pentru tine si apreciez felul cum gandesti. Din pacate, sunt multi care sufera, din cauza ca au parteneri cu religii diferite de ale lor.
Dupa parerea mea, exista o singura metoda pentru a scapa din vraja religiei. Aceasta metoda nu costa nimic, este destul de simpla si de eficienta dar nu chiar pentru toti oamenii. Unii cercetatori sustin ca religia schimba ADN-ul unor oameni si de aceea nu mai pot sa gandeasca rational, oricate dovezi i s-ar da. Din cate am inteles, prietenul tau nu este inca in aceasta situatie si cred ca ai putea sa il salvezi. Daca te intereseaza parerea mea si metoda despre care vorbesc, poti sa ma suni pe numarul gratuit de WhatsApp 00393298828501 (valabil pentru toti cei interesati). Pietro
P.S. Sunt un om in varsta si afirm ca sunt serios, ceea ce cer si de la cei ce (eventual) ma vor suna. Nu pretind nimic si nu doresc, decat sa ajut oamenii care au astfel de probleme. Bafta!

"Pai oricum ii aloci tot timpul Lui. Doar ca nu recunosti."

Dacă îi dedici tot timpul Lui, nu înseamnă că si alții Îl dedica.

"Niciodata, dar niciodata nu e un timp pierdut si o energie pierduta sa te gindesti la El."

Este o pierdere de timp pentru că, în loc să te gândești la El, ai putea face ceva mai bun, de exemplu pentru a face fericita o femeie (de exemplu, această fată), pentru a simți că trăiește o viață, așa cum este, bună și rea.
Timp pierdut pe nimic, pentru că oricum El știe de ce aveți nevoie, nu trebuie să vă gândiți la El pentru as aminti.
Vă face ochi dulci dacă vă gândiți la El? Atunci?
Nimeni nu îți spune să nu te gândești din când în când, dar acest lucru a devenit o exagerare pentru oamenii religioși.

"Nu devii aerian pentru ca aloci din atentia ta lui Dumnezeu. Nu. Dimpotriva, devii mai realist, mai atent, mai cu picioarele pe pamint, observi mai bine ce se intampla in jur, devii mai... viu.

Așa crezi, dar să le spui oamenilor care pentru o clipă nu au acordat atenție realității și și-au pierdut viața.
Sau discutați cu oamenii de știință despre cât de mult le-a încetinit religia lucrarea stiintifica pentru a vedea realitatea.

"Desigur ca e vorba mai mult despre ea. El e deja in rai. In raiul lui."

In lumea lui.

"Experienta de care zici (bolboroseala) cu bisericile penticostale nu e unica, pentru ca e reala si multi au experimentat-o."

Doar pentru că dta ești unul dintre ei nu înseamnă că o face realitate.
Da, există o realitate și este aceea ca sunt manipulati mental.
Ca să nu mai vorbim că 1 Corinteni 14:23 se referă la limbi umane și nu la limbi îngerești.

"In rest, no comment pentru ce ai zis, ai merita un "folositor" pentru asta, e perfect adevarat."

Foarte ironic, ce sa zic.

Ai perfecta dreptate, m au speriat intr-un fel adunarile la care am participat si din cauza mediului care a fost extrem de exagerat, romi cu fuste care tipau si se tavaleau pe jos plangand. A fost o experienta noua si nu am de unde sa stiu cum trebuie sa fie dar sunt sigura ca nu asa.

Huh, ai nimerit exact unde nu trebuia. Cum zici, cu siguranta nu trebuie sa fie asa. Credinta adevarata intotdeauna se incadreaza in limitele bunului simt, pentru ca ea insasi e un sistem de educatie, a format multi oameni simpli, needucati in oameni stilati. Tragedia insa e ca exista si asemenea cazuri care arata ca credinta ar fi altfel.

Prima biserica pe care am frecventat-o eu a fost OK in acest sens, cei ce veneau prima data nu ramineau socati, unora chiar le placea ce se intampla acolo. Si asa trebuie sa si fie, cand te duci la biserica trebuie sa te simti bine, sa simti ca totul e in ordine, caci Dumnezeu nu este de acord cu niciun fel de exagerare.

Toti ii dedicam timpul. Chiar si ateii. El face, vrem-nu vrem, parte din noi. Ne tragem seva din El.

Dar stii ca daca te gindesti la El poti face o femeie mult mai fericita decat daca ai incerca sa o faci singur? Cind te gindesti la El, lucrurile iti iasa mai bine, de ramii surprins uneori.

Nu ne face ochi dulci. Insa adesea realizam ca suntem acceptati, intelesi, iubiti. Si asta poate insemna enorm cand ai probleme.

Au fost momente periculoase cand eu nu am fost atent, si nu neaparat datorita faptului ca m-am gindit la Dumnezeu, si totusi am fost avertizat, ceva imi mine m-a atentionat, si am putut vedea pericolul ca sa il evit.

Nu ma refeream la bolboroseala. Ci la ce ai experimenta tu daca ai intra intr-un anumit tip de biserica penticostala.

Citeste intreg capitolul din 1 Corinteni 14. Devine cit s epoate de clar ca e vorba de vorbirea in limbi necunoscute.

Cind am spus "no comment" nu am vrut sa fiu ironic. A fost pe bune ce am zis, chiar ai zis ceva real.

Pocainta adevarata exista in Biserica Ortodoxa, indiferent de Religie, inseamna ca fi mai bun, sa fi mai asemanator cu Domnul nostru Iisus Hristos, sa regreti pacatul, sa nu mai pacatuiesti, sa te intorci din tot sufletul, tot cugetul si toata fiinta ta la Sfanta Treime, la Tatal, Fiul si Duhul Sfant. (Dumnezeu) Romani 10:9-13 VDC
Dacă mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit. Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea și prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire, după cum zice Scriptura: „Oricine crede în El nu va fi dat de rușine." În adevăr, nu este nicio deosebire între iudeu și grec, căci toţi au același Domn, care este bogat în îndurare pentru toţi cei ce-L cheamă. Fiindcă oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit. https://youtu.be/0LbFvwkCIic Sunt vorbele unui preot duhovnic ortodox. Vorbeste cu el, fac sa nu renunte la credinta Crestin-Ortodoxa. Ar trebui sa il apreciezi, nu toti baietii sunt asa, multi nu sunt asa. 1 Ioan 4:2-21 VDC
Duhul lui Dumnezeu să-L cunoașteţi după aceasta: Orice duh care mărturisește că Isus Hristos a venit în trup este de la Dumnezeu; și orice duh care nu mărturisește pe Isus nu este de la Dumnezeu, ci este duhul antihristului, de a cărui venire aţi auzit. El chiar este în lume acum. Voi, copilașilor, sunteţi din Dumnezeu și i-aţi biruit, pentru că Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume. Ei sunt din lume; de aceea vorbesc ca din lume și lumea îi ascultă. Noi însă suntem din Dumnezeu; cine cunoaște pe Dumnezeu ne ascultă; cine nu este din Dumnezeu nu ne ascultă. Prin aceasta cunoaștem duhul adevărului și duhul rătăcirii. Preaiubiţilor, să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea este de la Dumnezeu. Și oricine iubește este născut din Dumnezeu și cunoaște pe Dumnezeu. Cine nu iubește n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste. Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El. Și dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi și a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre. Preaiubiţilor, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim și noi unii pe alţii. Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămâne în noi și dragostea Lui a ajuns desăvârșită în noi. Cunoaștem că rămânem în El și că El rămâne în noi prin faptul că ne-a dat din Duhul Său. Și noi am văzut și mărturisim că Tatăl a trimis pe Fiul ca să fie Mântuitorul lumii. Cine va mărturisi că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne în el, și el, în Dumnezeu. Și noi am cunoscut și am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu faţă de noi. Dumnezeu este dragoste și cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu, și Dumnezeu rămâne în el. Cum este El, așa suntem și noi în lumea aceasta, astfel se face că dragostea este desăvârșită în noi, pentru ca să avem deplină încredere în ziua judecăţii. În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârșită izgonește frica, pentru că frica are cu ea pedeapsa; și cine se teme n-a ajuns desăvârșit în dragoste. Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi. Dacă zice cineva: „Eu iubesc pe Dumnezeu" și urăște pe fratele său este un mincinos, căci cine nu iubește pe fratele său pe care-l vede cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede? Și aceasta este porunca pe care o avem de la El: cine iubește pe Dumnezeu iubește și pe fratele său. As aprecia daca ai citi tot si i-ai arata si lui. Casatoreste- te cu iubitul tau, nu toti oameni renunta la pacat in tinerete.

Ce inseamna pentru tine ca v -ati predat impreuna?
Provocarea ca se lanseaza de obicei acolo este de a - ti darui sufletul si viata Mantuitorului Hristos.
Acasta e cea mai importanta decizie posibila a vietii unui om. Daca nu te-ai predat lui Hristos pe bune si cu totul si el a facut- o nu vad un viitor bun pentru relatia voastra.Decizia de a- i apartine lui Dumnezeu e mai importanta decat relatia cu oeice om, decat casatoria.Totulne in primul rand intre tine si Dumnezeu, cat conteaza El pentru tine.Cine il alege pe Dumnezeu are cel mai bun destin posibil, cel pentru care a fost creat.A avea o familie dedicata principiilor creatorului e calea spre o familie fericita pana la capat. Daca el vrea sa se boteze inseamna ca El s- a decis pentru Dumnezeu.Deciziz ta de a- i apartine sau nu lui Dumnezeu e cea mai importanta decizie pe care o are in fata oruce on in aceasts viata nesigura pe ziua de maine.

De unde stii ca pentru Dumnezeu nu conteaza daca il proslavesti in fiecare zi, daca te rogi in fiecare zi sau in canti in fiecare zi( nu cantece funerare)?
Ai citit Bibla, macar Noul Testament,
Psalmii?
"Bucurati- va intitdeauba.Rugati- va neincetat"
1 Tesaloniceni 5 : 16, 17
Faceti tot timpul prin Duhul, tot felul de rugaciuni si cereri.Vegheati la aceasta cu toata perseverenta." Efeseni 6 : 18

"De unde stii ca pentru Dumnezeu nu conteaza daca il proslavesti in fiecare zi, daca te rogi in fiecare zi sau in canti in fiecare zi( nu cantece funerare)?"

Din Biblie, evident:
https://www.biblegateway.com/......?/passage/

"Bucurati- va intitdeauba.Rugati- va neincetat" 1 Tes. 5 : 16, 17

Nu scoateti versete din context.
Pavel a adresat aceste cuvinte primilor creștini în vremuri de persecuție.
Când ești prigonit sau in suferinta nu ai altceva de făcut decât să te rogi.
Ce zice biblia dta? Iacov 5:13
"Este vreunul printre voi în suferinţă? Să se roage!"
Acelasi lucru e valabil si pentru Efeseni 6 : 18.

"Toti ii dedicam timpul. Chiar si ateii. El face, vrem-nu vrem, parte din noi. Ne tragem seva din El."

Nici de data asta nu te-ai făcut explicit. Off.

"Dar stii ca daca te gindesti la El poti face o femeie mult mai fericita decat daca ai incerca sa o faci singur? Cind te gindesti la El, lucrurile iti iasa mai bine, de ramii surprins uneori."

Și dacă nu te gândești la El, faci o femeie preafericită.

"Citeste intreg capitolul din 1 Corinteni 14. Devine cit s epoate de clar ca e vorba de vorbirea in limbi necunoscute."

Crede-mă, am studiat din rădăcină subiectul „vorbirii în limbi", este o învățătură falsă, îți spun cu regret.
Cred că acesta a fost principalul motiv pentru care astăzi nu mai sunt penticostal.

"Cind am spus "no comment" nu am vrut sa fiu ironic. A fost pe bune ce am zis, chiar ai zis ceva real."

De aceea mi-ai contrazis toate ideile, că ceea ce am spus era real? )))

E prima porunca: sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau.Aceadta e cea dintai si cea mai mate porunca( Matei 23 : 37 si 38.Asta e valabil tit timpul.
Apostolul Pavel a scris si din inchisoare dar a scris celor aflati in librrtate.

Un calculator nu va putea niciodata sa zica ca isi face timp de altceva decat penttru cel ce l-a creat, pentru om, pentru ca face parte din viata omului, se trage din el.

Daca nu te gindesti la El, faci o femeie fericita, asa e corect, tu ai zis-o. Daca te gindesti la El, o faci preafericita. Asa zic eu, si e la fel de corect.

Pentru tine „vorbirea în limbi", este o învățătură falsă. Pentru mine a fost cindva colacul de salvare in fata unei situatii care degenera tot mai mult. Si nu numai pentru mine. Dar nu despre asta era vorba, divaghezi de la subiect. ci de ce zice 1 Corinteni 14:23, ca era vorba de vorbirea in limbi necunoscute.

Te-am contrazis la ideile cu care nu sunt de acord, la ultimele, cu care sunt de acord, am spus "no comment" pentru ca nu era nimic de comentat, fiind adevarat.

Erata:

"Daca nu te gindesti la El, faci o femeie fericita, asa e corect, tu ai zis-o. Daca te gindesti la El, o faci preafericita. Asa zic eu, si e la fel de corect."

Mai corect e: "Daca nu te gindesti la El, poti face o femeie fericita, asa e corect, tu ai zis-o. Daca te gindesti la El, sigur o faci preafericita. Asa zic eu, si e la fel de corect." Poti face o femeie fericita, pentru ca multi cred ca o fac, si o fac pe moment, ca mai apoi sa ajunga sa o bata. Sigur o faci preafericita, pentru ca gindindu-te la El, inveti cum sa o iubesti cu adevarat. Asa e cel mai corect, cek mai realist.

Cind iubesti cu toata inima ta si cu tot cugetul tau, gandul iti sta tot timpul la persoana iubita. Foarte bine punctat!

"Un calculator nu va putea niciodata sa zica ca isi face timp de altceva decat penttru cel ce l-a creat, pentru om, pentru ca face parte din viata omului, se trage din el."

Dacă părinții mei m-au născut, nu înseamnă că e normal să mă gândesc la parinti tot timpul.

"Daca nu te gindesti la El, faci o femeie fericita, asa e corect, tu ai zis-o. Daca te gindesti la El, o faci preafericita. Asa zic eu, si e la fel de corect."

Cât de amuzant este modul în care încerci să încurci lucrurile, astfel încât să iasă ca tine.
Nu am găsit un grad de comparație pentru cuvântul „fericire".

"Pentru tine „vorbirea în limbi", este o învățătură falsă. Pentru mine a fost cindva colacul de salvare in fata unei situatii care degenera tot mai mult. Si nu numai pentru mine. Dar nu despre asta era vorba, divaghezi de la subiect. ci de ce zice 1 Corinteni 14:23, ca era vorba de vorbirea in limbi necunoscute."

1 Corinteni 14:23 Este o chestiune simplă a darului de a vorbi în limbi, care este după cum urmează: Dacă toate limbile lumii ar fi vorbite într-un singur loc și cineva fără o limbă ar intra în acel loc, acel cineva ar spune că a intrat în casa de nebuni.
Exact asta s-a întâmplat in ziua cincizecimii. În ziua Rusaliilor, apostolii au început să vorbească în limbi UMANE, iar cei care se aflau la fața locului au crezut că sunt beți.

"Poti face o femeie fericita, pentru ca multi cred ca o fac, si o fac pe moment, ca mai apoi sa ajunga sa o bata. Sigur o faci preafericita, pentru ca gindindu-te la El, inveti cum sa o iubesti cu adevarat. "

Sigur că da, o faci fericită așa cum a făcut-o cumnatul meu pe sora mea.
Iată dovada: https://youtu.be/J_nYZ_7xo40

Lasă-mă să înțeleg că ai înțeles din acel verset că, dacă te rogi Lui în fiecare zi sau îi cânți în fiecare zi cântari de laudă, Îl iubești cu toată inima și sufletul, nu-i așa?
Vreau sa te anunt ca nu-i asa.
Cât despre „a cugeta" la Dumnezeu, mai jos aveti răspunsul.
https://www.bible.com/ro/bible/191/PSA.1.1-2.VDC

Amuzant.
La ce te gândești când vorbim despre Dumnezeu?

"Dacă părinții mei m-au născut, nu înseamnă că e normal să mă gândesc la parinti tot timpul." Pentru tine, da. Nu si pentru mine. Depinde in ce relatii esti cu ei. Sau, indragostitii. Ei nu pot cu nici un chip sa se scoata unul pe altul din minte, chiar de fac calcule matematice complexe. Mereu si mereu mintea ii duce la cel drag.

Cu privire la vorbirea in limbi, apostolul Pavel spune ca poate fi vorba si de alte limbi decat cele pamintesti, deci limbi necunoscute noua oamenilor: "Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti, si n-as avea dragoste, sunt o arama sunatoare sau un chimval zanganitor. (1Corinteni 13:1)

Cit despre clipul aratat, acela nu a fost pocait care a facut asa ceva. Citeste Biblia! Ea e plina de indemnuri la blindete, la respect, la a da intiietate celuilalt. Dar cred ca nici ea nu e prea pocaita. Uita-te la afirmatia ei, ca religia lui ii permite totul. Nu e asa. Si daca e asa, de ce l-a mai luat? L-a luat tocmai pentru ca credea ca e pocait, adica un baiat de treaba. Intelegi inconsecventa din logica ei? Asta, si cu faptul ca singele nu si l-a sters de la nas, ma face sa cred fie ca e un fake, fie ca a fost batuta la greu, ca bataia e ceva obisnuit pentru ea, si de aceea, e atit de afectata incit nu mai gindeste, si tot de aceea, e obisnuita cu singele curs din nas, orice om, in special femeile, cand incepe sa ii curga sange din nas, duce instinctiv mina la nas ca sa il opreasca, stiu asta caci eu sunt sensibil la nas, o lovitura usoara imi poate cauza singerare, si a trebuit sa treaca timp sa ma invat sa nu duc mina la nas, sa se umple de sange. Ori, ea a lasat nasul neatins.
Dar, daca tu ai mers asa departe, aducind un asemenea argument, total nepotrivit, pot spune si eu ca daca analizezi ce spune si cum spune, e clar ca si ea si-a avut partea de vina, caci a fost lovita in orgoliul personal, si asta e reactia cand stii ca ai gresit si tu si nu iti convine si cauti sa vezi doar greseala celuilalt. Dar, adevarul e ca chiar daca ea a gresit, nicidecum nu trebuia sa i se aplice un astfel de tratament. Cel care a facut-o nu e barbat, e aproape de regnul animalelor. Si si mai departe e de adevarata pocainta.