Buna, sunt un tanar de cult penticostal care intr-un moment dat va trebui sa fiu botezat insa ma sperie un lucru: mereu trebuie sa-mi pun intrebarea: Sunt nascut din nou? Si in fiecare zi, imi vin ganduri care imi zic:,, Naste te din nou" si nu gasesc momentul potrivit. In fiecare zi imi place sa Il laud pe Domnul Isus, si cant cantece de lauda in strazi fara rusine si nu mi-e rusine sa vorbesc despre Domnul Isus pentru ca Il iubesc pe El si mereu fac fapte bune insa fac acelasi pacat si nu gasesc pace in suflet. Vine la un moment dat cand va trebui sa ma nasc din nou insa nu stiu cand si ma sperie. Il iubesc pe Domnul Isus insa poate fac pacatul ca scriu la oameni in loc sa ma incred in El insa am nevoie de ajutor. Sa ma ajute cineva sa mi dea sfaturi de cum sa scap de gandurile in care zic:,, Naste-te din nou" si sa pot sa ma nasc din nou. Va rog din suflet. Domnul sa va binecuvinteze.

Lasa-te de religie si nu ai sa mai ai dileme fara un sens realist in viata. Poti face fapte bune si fara sa iti fie frica de un zeu.

Mersi enorm. Domnul sa te binecuvinteze

Sfatul meu este să vii în Biserica Ortodoxă pe care a lăsat-o Hristos pe pamant și aici îți vei obtine pacea sufletului în Duhul Sfânt. Aici există Taina Marturisirii și sprijinul duhovnicului și a comunității bisericești ca să nu fim consumati de îndoială și anxietate.

Pai daca nu exista Dumnezeu ce rost au faptele astea bune?

Bingo.
Am gasit credinciosul perfect.

Tu sa inteleg ca faci fapte bune doar de frica dumnezeului nu?

Mare om esti.

Tu crezi ca ceilati penticostali, au gasit intr-o zi momentul potrivit si s-au nascut din nou, dupa care au scapat de gandul obsesiv care ii tot indemna sa se nasca din nou? Vreau sa iti spun ca in douazeci de ani in care in care am fecventat grupuri penticostale in Bucuresti si nu numai, timp in care am cunoscut bine biserici, pastori, misionari si prooroci, eu nu am intalnit nici macar un singur caz. Nici tu nu vei gasi in biserica ta nici un caz ca al tau. Parca nu puteai sa gasesti un moment potrivit sa te nasti din nou, daca asta era problema? Tu crezi ca te retine un pacat, aproape sigur masturbarea, si daca te-ai abtine gata, te-ai naste din nou. Gandeste-te si tu, oamenii vin la Dumnezeu pentru ca nu au pacate, sau pentru ca au? Tu singur ti-ai dat seama ca acest gand obsesiv, un gand intruziv cum se numeste in psihologie si psihiatrie, iti face rau. Problema este ca toti cei din grupul tau dau intodeauna solutiile religioase. Cand iti mai spune cineva sa te nasti din nou, spune-i sa iti recomande ceva concret. Nici el nu a avut un moment in care s-a hotarat ''gata, azi dupa amiaza e momentul potrivit, ma nasc din nou si am terminat cu obsesia asta''. Nasterea din nou se refera la schimbarea care, in conceptia crestina, are loc in omul care il urmeaza pe Isus. Nu e ceva ce faci printr-o decizie personala, la un moment da, tu decizia ai luat-o cand ai optat pentru Isus, nasterea din nou comform teologiei penticostale a avut deja loc. Solutia in cazul tau exista. Deocamdata ai ganduri intruzive, in cazul tau urgenta este sa revi la starea de normalitate, in care nici un gand nu da buzna in mintea ta, stare pe care o cunosti, pentru si tu ai fast in aceasta stare. Cere de la doctorul de familie trimitere la psihiatru, fa programare si explica-i medicului cat mai bine situatia ta. Odata ce ai scapat de ganduri intruzive o sa poti sa faci ce vrei, sa fi cat de penticostal vrei, sa inveti, sa lucrezi sau orice face un om obisnuit. Succes!

Nu era nevoie sa mi spui cu un ton agresiv

Nu ai pentru ce. Amin, si pe tine! Mai ai vreo intrebare sau ai vrea sa discutam mai multe legate de subiectul asta?

Ei bine da insa nu reusesc sa-ti scriu in privat

La mine in biserica la cor sunt baieti si fete care sunt in aceeasi situatie ca mine si problema nu era masturbarea asa cum ai scris. Poate e frica de ceva sau au momente grele in viata. Am scris intrebarea nu doar pentru mine ci si pentru cei din cor.

Tonul apare doar cand comunici prin viu grai. Poti sa imi arati exact ce ti se pare agresiv in raspunsul meu.

Ai zis ca nu poti renunta la un anumit pacat, dar pacatele nu sunt asa de atragatoare incat sa nu poti renunta la unul din ele cu usurinta, mai ales la varsta ta si cand vrei foarte mult sa renunti, de aceea am presupus, am si scris ''probabil'', ca e vorba de mast urbare, cerinta naturalasi prin urmare greu de combatut. Ca baietii si fetele de la tine din cor sa fie in aceeasi situatie ca tine, ar trebui ca ei sa aiba un gand persistent care ii indeamna sa se nasca din nou, si sa nu se simta nascuti din nou, asa cum ai descris tu. Asta este situatia?

Zici ca trebuie sa simti ca esti nascut din nou. Crestinul merge prin simtire, sau prin credinta? Cu ce organe de simt simti ca esti nascut din nou? Ochii, urechile, degetele, limba, nasul?