Ii slab exemplul tau. majoritatea tin fotografiile in format digital.
si sincer, eu nu il consider sanatos psihic pe cel care imbratiseaza o poza
Este un lucru esenţial faptul că SFINTILOR sau ICOANELOR li se acordă doar "CINSTIRE" şi nu "închinare" (nu divinizare)! Icoanele sunt doar obiecte de cult.
Evreii nu se "temeau" de sutele de feluri de obiecte de cult adoptate la cererea lui Dumnezeu...
Deşi cinstirea sfinţilor sau a obiectelor de cult mai este numită uneori "închinare", aceasta nu e decât o confuzie cauzată lingvistic de polisemia termenului. Confuzie explicată probabil prin faptul că acest termen provine din latinescul lat."inclinare" – înclinare.
Ori, ştim foarte bine că NE ÎNCLINĂM în sute de moduri diferite, spre a arăta în general politeţea sau respectul, dar nu în toate aceste sute de cazuri divinizăm pe cei din faţa noastră. Astfel, nu ne divinizăm nici părinţii, nici bunicii, nici profesorii, etc…
Toate denominaţiunile sectante au si ele "cultul "reprezentarilor". Fiecare cult creştin foloseşte excesiv funcţia de reprezentare, de "asemanare" pe care o are imaginea.
Dumnezeu NU INTERZICE "ASEMĂNAREA" (dovadă sunt statuile heruvimilor CERUTI DE DUMNEZEU). El interzice doar imaginea falselor zeităţi (CONCURENTE), prin care evreii părăseau amintirea lui Dumnezeu cel adevărat.
Astfel, „imagini" ale lui Hristos şi ale sfinţilor, apar în cărţi, reviste, biblii cu imagini, pliante, filme, postere, etc., iar aceste "imagini" sunt însoţite cel puţin de un "gând" de respect! Ei când le reprezintă peste tot, reprezintă idoli? Nu. Şi tot la fel, în Biserică, icoanele sunt însoţite doar de un "gând" de cinstire, respect, şi legătură cu persoana reală!
Icoana nu primeşte "personalitate proprie", ea are doar „funcţia" de a „reprezenta" o persoană reală (care există în realitate, în afara icoanei), are funcţia de a aminti persoana reprezentată, aşa cum cărţile, bibliile şi revistele şi filmele oricărui cult amintesc de persoanele biblice! Gândul de respect sau cinstire care însoţeşte privirea icoanei se îndreaptă spre personele respective, cu existenţă reală!
Cinstirea icoanelor este doar o formă de respect, care, trece dincolo de imagine, spre persoana reală (aşa cum raza de lumină trece dincolo de FEREASTA transparentă) şi ajunge acolo unde trebuie să ajungă.
In biblie scrie ca intre om si Dumnezeu nu exista decat un singur intermediar: Isus Cristos. Nu e nevoie de icoane. E doar o afacere.
Putem s-o frecam pe toate partile si pe toate muchiile ca pana la urma si la coada inchinarea in fata unei icoane, puparea ei si alte asemenea sunt gresite. Una e sa existe niste icoane drept reprezentari si alta e sa ingenucheze lumea in fata lor si sa le pupe. Deci si eu ma intreb acelasi lucru. De ce?
Toţi avem acasă albume cu fotografii, uneori le strângem puternic în mână pe ale celor dragi, iar o fotografie a persoanei iubite se întâmplă poate să o şi săruţi gândindu-te la acea persoană.
Dar asta nu înseamnă că cineva se închină la ele! Se cinsteşte doar amintirea celor dragi, fără să se închine nimeni la ele.
La fel este şi cu rolul obiectelor de cult (precum icoanele). Au valoare simbolică, artistică, inspiră gândul să transceadă spaţio-temporalitatea concretă pentru a trece într-o altă dimensiune (în acest sens icoana este ca o "fereastră" spre acea "altă dimensiune").
Icoanele reprezintă un "pretext" pentru a conştientiza apropierea persoanelor sfinte ce există cu adevărat în planul ce depăşeşte limitele noastre senzoriale.
"Mijlocirea" despre care este vorba în textul din Timotei se referă la JERTFA pe CRUCE A MÂNTUITORULUI. Într-adevăr aceasta a fost una singură, iar noi avem un singur Mântuitor (ca "Mare Preot" – simbolic, El fiind în acelaşi timp Jertfa "Marelui Preot").
Mijlocitor mai poate fi numit şi cel care se roagă lui Dumnezeu pentru altcineva:
- „În numele lui Hristos, aşadar, ne înfăţişăm ca MIJLOCITORI, ca şi cum Însuşi Dumnezeu v-ar îndemna prin noi. Vă rugăm, în numele lui Hristos, împăcaţi-vă cu Dumnezeu!" (II Corinteni, V, 20)
- „Şi a venit un alt înger şi a stat la altar, având cădelniţă de aur, şi i s-a dat lui tămâie multă, ca s-o aducă împreună cu RUGĂCIUNILE TUTUROR SFINŢILOR, pe altarul de aur dinaintea tronului. Şi fumul tămâiei s-a suit, din mâna îngerului, înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor." (Apocalipsa, VÎII, 3-4)
- "Vă îmbrăţişează Epafras, care este dintre voi, rob al lui Iisus Hristos, pururea LUPTÂND PENTRU VOI ÎN RUGĂCIUNILE SALE, ca să staţi desăvârşiţi şi plini de tot ce este voinţa lui Dumnezeu." (Coloseni, IV, 12).
- Iacov cap.5, 16:,, şi vă rugaţi unul pentru altul, ca să vă vindecaţi, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului."
Cu rol de "mijlocire, de "intermediere", de "trezire" a amintirii sunt si fotografile din albumul familiei, dar si obiectele de cult.
In primul rand, nu numai cei de religie ortodoxa au icoane in casa, biserica etc., ci și cei de religie catolica.Nu ne inchinam icoanelor sau materialului din care sunt facute ele, lemn etc.Ne inchinam sfintilor reprezentati acolo.Nu suntem pagani, nu ne inchinam vacilor, aurului...In plus, cand ai o icoana in camera te simti ocrtotit.
Nu! Caci icoana este doar o poza intr-o rama, nu ai de ce sa te simti ocrotit!
Cel care sade pe tron in Apocalipsa este Fiul lui Dumnezeu.
Dar nu exista nici un indiciu care sa alimenteze ipoteza falsa potrivit careia in Apocalipsa 8, 3-4 ar fi vorba de Hristos. Nici macar metaforic. Acolo este vorba de un inger.
"Şi fumul tămâiei s-a suit, din mâna îngerului, înaintea lui Dumnezeu, împreună cu RUGACIUNILE SFINTILOR." Apocalipsa 8, 4
Cultul icoanelor s-a format in timp. Atunci nu existau fotografii. Oamenii doreau sa aiba in casa o imagine cu Maica Domnului sau cu un alt sfant. Unii au observat ca un anume lucru merge mai bine in casa odata cu prezenta icoanei. Si asa a devenit un cult; oamenii sfinti ar fi fost instiintati de la Dumnezeu daca acest lucru e gresit.
La porunca lui Dumnezeu (!) chiar deasupra Chivotului Legii şi DEASUPRA CELOR ZECE PORUNCI se aflau STATUILE (sau "chipurile cioplite") ale HERUVIMILOR.
Sa-l intrebe cineva pe fllu07 de ce are ca imagine de profil poza cu o tanti? Si presupunand ca e bunica lui, dupa ce o sa moara, daca vrea s-o revada, n-o sa se uite la o poza cu ea?
Si catolicii se inchina la icoane. Asta inseamna ca marea majoritate a crestinilor sunt pacatosi, nu? Sa te inchini la icoane, care sunt de fapt "idoli", ar trebui sa fie un mare pacat. Ce concluzie putem trage? Ca aproape toti crestinii ajung in iad doar pentru ca se uita la o icoana. Foarte bun zeu avem. Ce noroc ca au aparut sectele protestante, ca acum va intra si in rai cineva.
Eu nu consider ca e bine asta, e PACAT! In Biblie scrie sa nu iti faci chip cioplit!, si icoana e un idol + in Biblie nu scrie sa ne inchinam la sfinti, ci doar lui Dumnezeu! Daca vreti sa ajungeti in cer cititi si impliniti Biblia!
La porunca lui Dumnezeu (!) chiar deasupra Chivotului Legii şi DEASUPRA CELOR ZECE PORUNCI se aflau STATUILE (sau "chipurile cioplite") ale HERUVIMILOR.
Asta ce înseamnă? Că trebuie să renunţăm la confuzie şi să vedem că porunca a II-a a fost dată doar într-un anumit context, un context care a ţinut de un anumit timp istoric (dată acum 3800 de ani!).
UNICUL SCOP pentru care a fost data aceasta porunca a fost doar ELIMINAREA CONCURENŢEI (a falselor zeităţi păgâne care Îl concurau pe Dumnezeu), nicidecum de eliminarea obiectelor de cult, din moment ce evreii aveau SUTE de obiecte de cult…
Toti crestinii, de divinizat Îl divinizează doar pe Dumnezeu. Oricat de mult i-ar cinsti, Biserica NU îi confundă pe sfinţi cu Dumnezeu.
De rugat ne rugăm şi de părinţi şi de bunici, dar chiar şi de copii . Îi rugăm diferite lucruri. În mod asemănător, ne putem ruga şi de sfinţi, pentru că nu în zadar a spus Dumnezeu: "rugat-vă unii pentru altii" şi "mult poate rugăciunea stăruitoare a celui drept"…
Dupa ce "au plecat de pe pamant" apostolii pot sa mijloceasca la fel ca atunci cand erau in viata:
- „În numele lui Hristos, aşadar, ne înfăţişăm ca MIJLOCITORI, ca şi cum Însuşi Dumnezeu v-ar îndemna prin noi. Vă rugăm, în numele lui Hristos, împăcaţi-vă cu Dumnezeu!" (II Corinteni, V, 20)
- „Şi a venit un alt înger şi a stat la altar, având cădelniţă de aur, şi i s-a dat lui tămâie multă, ca s-o aducă împreună cu RUGĂCIUNILE TUTUROR SFINŢILOR, pe altarul de aur dinaintea tronului. Şi fumul tămâiei s-a suit, din mâna îngerului, înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor." (Apocalipsa, VÎII, 3-4)
- "Vă îmbrăţişează Epafras, care este dintre voi, rob al lui Iisus Hristos, pururea LUPTÂND PENTRU VOI ÎN RUGĂCIUNILE SALE, ca să staţi desăvârşiţi şi plini de tot ce este voinţa lui Dumnezeu." (Coloseni, IV, 12).
- Iacov cap.5, 16:,, şi vă rugaţi unul pentru altul, ca să vă vindecaţi, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului.", etc.
Da,se refera la atunci cand erau in viata. Dupa ce au plecat ei merg la odihna si pierd orice legatura cu lumea, nu stau sa ne rezolve noua problemele. In Biblie nu scrie ceva despre asta.Si in timpul vietii lor oameni au vrut sa li se inchine, dar au refuzat categoric pentru ca toata lauda este a lui Dumnezeu si de asta Biblia spune ca doar Lui sa ne inchinam. Tot Biblia spune ca este doar un Mijlocitor intre Dumnezeu si om si nu scrie ca avem nevoie de vreun sfant. Altceva este sa mijlocim unii pentru altii, de pe pamant. Rugaciunile sfintilor sunt rugaciunile celor pe placul lui Dumnezeu, care sunt numiti sfinti.
In Apocalipsa 8, 3-4 "actiunea" are loc in lumea de dincolo si este vorba de
interventia sfintilor inaintea lui Dumnezeu:
- „Şi a venit un alt înger şi a stat la altar, având cădelniţă de aur, şi i s-a dat lui tămâie multă, ca s-o aducă împreună cu RUGĂCIUNILE TUTUROR SFINŢILOR, pe altarul de aur dinaintea tronului. Şi fumul tămâiei s-a suit, din mâna îngerului, înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor."
Este o mare diferenta.
Sfintilor li se acordă doar "cinstire" şi nu "închinare" (nu divinizare)!
Deşi cinstirea sfinţilor sau a obiectelor de cult mai este numită uneori "închinare", aceasta nu e decât o confuzie cauzată lingvistic de polisemia termenului. Confuzie explicată probabil prin faptul că acest termen provine din latinescul lat."inclinare" – înclinare.
Ori, ştim foarte bine că NE ÎNCLINĂM în sute de moduri diferite, spre a arăta în general politeţea sau respectul, dar nu în toate aceste sute de cazuri divinizăm pe cei din faţa noastră. Astfel, nu ne divinizăm nici părinţii, nici bunicii, nici profesorii, etc…
Versetele sunt foarte limpezi:
- „În numele lui Hristos, aşadar, ne înfăţişăm ca MIJLOCITORI, ca şi cum Însuşi Dumnezeu v-ar îndemna prin noi. Vă rugăm, în numele lui Hristos, împăcaţi-vă cu Dumnezeu!" (II Corinteni, V, 20)
- "Vă îmbrăţişează Epafras, care este dintre voi, rob al lui Iisus Hristos, pururea LUPTÂND PENTRU VOI ÎN RUGĂCIUNILE SALE, ca să staţi desăvârşiţi şi plini de tot ce este voinţa lui Dumnezeu." (Coloseni, IV, 12).
- Iacov cap.5, 16:,, şi vă rugaţi unul pentru altul, ca să vă vindecaţi, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului.", etc.
Nu poza este importantă, nu materialul ci sfântul/sfânta reprezentată.