Buna TPU!
Pentru cei ortodocși:

Daca atunci cand eram mic(4-12 ani de exemplu) si nu prea aveam minte(in general). Cand mergeam la spovedit, preotul cand ma intreba daca am pacatuit iar eu spuneam la unele nu(din rușine sau din alte motive), desi eu pacatuisem, pacatele acelea raman sau pot fi iertate, fiind amintite ulterior la alte spovedanii?

~ cand eram mic...nu prea aveam minte pacatele acelea raman sau pot fi iertate~

păi deducem că acum AI minte așa că nu ințeleg ce "păcate" să rămână și unde?

Ce preot ar judeca un copil? ești un copil Doamne ferește ce fapte ai putea avea este absolut normal să-ți fie rușine stai liniștit bossule.

Dacă le mărturisești acum la spovedanie, vor fi iertate.

"nu prea aveam minte(in general)"
Citind intrebarea se pare ca nu s-a schimbat nimic.

Ai dreptate probabil in legatura cu faptul ca la 4-7 ani nu am mers. Desi nu mai tin minte exact.
Multumesc pentru răspuns!

Nu e normal sa-ti fie rușine in fața lui Dumnezeu, chiar daca eram copil pe vremea aia, fara minte. Trebuia sa ma duca cu capul la asta...

Pai daca in momentul cand am fost mic, am mers la spovedanie si am negat păcatele făcute unde au disparut păcatele respective? S-au adâncit mai mult pentru ca nu le-am mărturisit ba mai mult am "mințit de rusine".

Păcate = fapte, corect?

Așa că cine le mai ține evidența, fură si se duseră!

Ești și vei rămâne multa vreme Copil să-mi fie miere rușine pentru tot.sa crești tu mare și sănătos.

Păcatele se mărturisesc numai lui Dumnezeu în mod personal, pentru că doar Dumnezeu poate ierta păcatele.
Dacă am greșit față de un om, atunci mergem la acel om și ne cerem iertare.
Dar dacă am păcătuit împotriva lui Dumnezeu mergem la Dumnezeu.
Păcatele noastre personale nu trebuiesc auzite de urechile muritorilor; doar dacă au legătură cu oamenii.

Cine nu cunoaște Scripturile nu va putea fi mântuit. Pentru că degeaba merg oamenii la preoți, pentru că ei nu cunosc pe Dumnezeu ca ei să-L descopere oamenilor. Ei fac niște ritualuri reci; niște slujbe pe care nici Dumnezeu nu li le cere.

În Vechiul Testament, omul păcătos se ducea la templul cu mielul de jertfă, și omul își punea mâinile pe capul animalului și tot omul îl omora. Nu preoții făceau lucrul acesta. Preoții doar continuau jertfa, în sensul că o despicau și o ardeau.
Doar o singură dată pe an marele preot se ruga (adică aducea jertfă) pentru păcatele poporului. Dar nimeni niciodată nu își mărturisea vreun păcat înaintea vreunui preot. Preoții din Biblie chiar ei spun că nimeni nu poate să ierte păcatele decât Dumnezeu. Și au dreptate.
Nici marele preot nu putea să ierte păcatele. El știa unele greșeli ale oamenilor, pentru că tot el era acela care avea parte rol și de judecător.

Dar odată cu răstignirea Domnului Hristos, și aceste jertfe au dispărut, și preoția. Marele Preot este Domnul Hristos care mijlocește pentru noi înaintea lui Dumnezeu. Prin credință noi putem să ne rugăm Lui; putem să-I aducem cereri și mulțumiri. Pentru că fără credință este cu neputință să fim plăcuți lui Dumnezeu. Noi trebuie să credem că atunci când ne rugăm, că Dumnezeu ne-a și iertat.
Credința înseamnă să credem pe Dumnezeu pe cuvânt; credința nu înseamnă a simți, ci înseamnă să credem. Fără Biblie nu putem să cunoaștem pe Dumnezeu și ca apoi să ne încredem în El. Trebuie să Îl cunoaștem în mod personal și atunci ne va fi imposibil să nu ne încredem în El.
Dumnezeu ni Se descoperă prin Biblie, prin Domnul Hristos și prin natură.
Educația cea mai înaltă este aceea de a căuta să cunoaștem pe Dumnezeu, fără de care nimeni nu va vedea cerul. Să ne lăsăm atrași de Dumnezeu!

Pot fi iertate daca le amintesti si peste 100 de ani si iti pare rau de ele si NU le mai repeți. Cam asta e conditia. Sa nu mai pacatuiesti si sa regreti ce ai facut in trecut.