tind sa cred ca am ceva, sunt tristă și am stări de anxietate mai mereu. Mă enervez din orice, simt o răutate de nedescris, nu mai imi gasesc locul, ma enervează toată lumea, nu mai vad un sens al vieții, simt ca nimic nu mai este in regula, părinții mei sunt sănătoși, nu am probleme cu ei, de cand am intrat la liceu m-am schimbat în rau, sunt o fata cuminte, nu fumez, nu beau.
Cred ca este lucrarea diavolului...
Cred ca sunt legata, prieten nu am avut, cu cei cu care am incercat nimic nu a mers, eu am o chestie, atunci când vorbesc cu vreun băiat mi-e rau si cand aud sa ne întâlnim imi vine rau si imi vine sa vomit, am o stare nasoală.
Ce se întâmplă cu mine?

Daca iti pui problemele pe seama unor personaje fictive din scrierile religioase nu e de mirare ca lucrurile merg prost. Probabil ca le-ai povestit chestii de genul asta si barbatilor cu care ai incercat cate ceva si logic ca au fugit. Cine ar vrea sa stea cu o tipa care are impresia ca e "lucrata" de personaje inexistente?!
Incearca la un psiholog, intrebarea ta nu are legatura cu categoria asta decat in masura in care credintele tale in spiridusi iti accentueaza starile nasoale, dar oricum tot un medic specialist te poate ajuta.

Nu le-am zis absolut nimic legat de religie

Antidepresive sa bei tu, aceste chimicale provoacă dependența

Tu le si combini intre ele de esti asa idiot?

Încetează să îți faci rău singură crezând toate poveștile despre diavol, blesteme, etc Pur și simplu ai pierdut oarecum simțul realității. Ai o stare emoțională nasoală, în care te afunzi tot mai mult.

Am luat eu anxiar, uneori chiar două odată chiar dacă trebuia să iau jumătate. Nu am nici pe naiba nimic, mă ajutau doar să dorm cand aveam prea multe gânduri.

Asa sunt si eu in aceeasi situatie. Sunt sigura ca e mana diavolului. Dar trebuie sa fie o solutie, nu te mai lua dupa nebunii astia care spun sa mergi la psiholog sau altceva, cine nu e in situatia asta, nu simte nimic. Lasa-i pe aia, ce e rau, tot raul e facut peste omul. Sfatul meu e sa te rogi zilnic, ia o carte cu rugaciuni si functioneaza. Asta incerc si eu. Crede-ma ca nu te poti juca cu diavolul.

Stiu,ma voi ducea Biserica, voi vorbi cu un duhovnic

Nu aș fi vrut să îți spun asta dar serios, ești penibilă. Nu îți merge bine cu băieții fie că ești urâtă fie din cauza gândirii tale care a luat-o rău de tot pe arătură. Holiday ți-a zis bine ce ți-a zis, numai că nu e nevoie să le spui băieților de religie ca să fugă, numai rezultatul raționamentului tău care poate să se rezume la așa ceva e dovada că ai mari probleme cu el, iar dacă ai din acest punct de vedere cu siguranță ai din toate punctele de vedere. Un om inteligent nu și-ar pune niciodată problemele pe baza unui personaj inexistent în loc să încerce să vadă de fapt unde e buba că undeva sigur este că în lumea asta de care tu ești paralelă fiecare efect are o cauză rațională pe care tu nu ești în stare să o observi. Cine naiba ar sta cu o fanatică religioasă? Un băiat normal la cap vrea pe cineva cu care poate vorbi deschis iar fanaticii sunt opusul unei gândiri deschise. Drept dovadă încă ești aici de atâta timp plângându-te de problemele tale și punându-le pe seama a ceva inexistent. Păi ia stai mă fată puțin și bagă-ți mințile în cap că în lumea asta e o mare problemă că nu ne putem asuma problemele și greșelile ca niște mari ipocriți ce suntem. Unii fac rău sau au făcut rău în numele religiei și nu pentru că erau ei nu știu ce mari credincioși ci pentru că era parte din natura lor, le plăcea să facă rău, dar aveau nevoie de justificări ca să intre într-o zonă de confort cu toate că făceau lucruri nasoale. Așa și tu. Tu nu faci rău altora(probabil, asta nu am de unde să știu), îți faci ție. Și o faci din prostie(prostia e și cauza că ești așa credulă și nu ești în stare să vezi unde greșești de fapt, nu poți medita măcar un pic la propria persoană). Însă intri ușor, tot din prostie, în zona de confort punându-ți greșelile pe seama dracilor(ai naibii tot ăia creați de Dumnezeul tău iubitor care le permite să îți facă rău, cu toate că ești o sclavă fanatică pentru El). Poate o exista Dumnezeu, însă dacă există nu cred că ar aprecia idioțenia. Iar acceptând pupincurismul unor fanatici fără minte care pun totul pe seama sa, deși cică v-a dat un pic de liber arbitru, e ceva ce nu ar avea niciun fel de legătură cu înțelepciunea unui zeu. Faza e că există 2 tipuri de credință pe care religia le poate îmbina ieșind un mare rahat. Primul tip e cel toxic(pe care îl ai tu) tu apelând la credință doar din pur egoism și din lipsă de asumare a faptelor tale și a ceea ce ești, al doilea tip e cel benefic, atunci când ești în stare să muncești ca să ajungi acolo fără să aștepți miracolul divin, însă având un imbold că ai pentru ceea ce lupta. Faza e că al doilea tip(asta e din propria perspectivă ce spun eu aici) e cel care are ceva mai multă înțelepciune că deh cum dracu să crezi că ai liber arbitru și putere de decizie dar nu îți poți asuma nimic(doar dracii fiind asumarea faptelor tale rele și Dumnezeii faptelor tale bune). Ăsta numai liber arbitru nu e. Nu e nimic. E ceva ce doar îți ia identitatea. Fanaticii își pierd ce e drept identitatea pe drum. Aș spune că trec printr-un proces de dezumanizare totală, unul de robotizare al gândirii, crezând tot și aplicând tot ce aud fără să gândească atâta timp cât are id-ul corect în față(cel corespunzător religiei). Mulți băieți se uită după frumusețe(probabil ți-ai fi găsit vreunul dacă erai nu știu ce frumusețe, chiar dacă ești proastă) însă dacă chiar vrei iubire sinceră și un băiat cu capul pe umeri, păi fii și tu cu capul pe umeri. Eu unul nici nu aș dori să vorbesc cu cineva fără identitate, ca tine. Ești un nimeni, păi fii nimeni și acceptă-ți condiția. Nu te mai plânge aici, plânge-te la popă. Tot ce am zis nu am zis în nume de rău că altfel nu mai scriam atât, dar serios, încearcă să gândești până nu e prea târziu, că poate, poate mai ai o șansă(deși nu cred).

Bai baiatule,în primul rând tu esti un nimeni de ma judeci pe mine,mai ales că nici nu ma cunosti si nici nu stii ce simt,îți dai cu parerea despre niște chestii în care tu esti paralel,Tu nu ma faci pe mine proastă,reflectează puțin asupra gândirii tale. Dragul meu,nu se mănâncă totul cu frumusețe, de aici se vede cat de superficial si obsedat de aspect fizic esti, fiecare este liber sa credea în ce vrea, nu.mi spui tu mie în ce sa cred, ca n.am mâncat la aceeași masă și am dormit în același pat, punct!

Retrag ce am spus în ultima propoziție, că poate ai vreo șansă, n-ai niciuna. Ai ajuns în situația din care nu mai poți ieși. Refuzi să observi prin orice mijloace că problema e la tine. Nici nu e nevoie să mâncăm la aceeași masă ca să îmi dau seama, ca orice om care e în stare să judece puțin, că fiecare om ce face, aia culege. Cât despre frumusețe, eu mă refeream la cu totul altceva. Am luat în calcul ambele posibilități, dar se pare că nu ești în stare nici să înțelegi ceea ce ți-am spus. Ce să mai spun, ești incapabilă să gândești. Alte comentarii sunt de prisos.

Si ca sa stii, esti primul care m-a facut urâtă..nici macar nu stii cum arat,si nici nu vei stii vreodată.
Si daca judeci, si tu vei fi judecat.
Si nu.mi pasa mie ca tu nu poti simti si ca nu.ti pasa, nu stau sa ma victimizez, eu caut niște răspunsuri folositoare, nu sa fiu judecata de niște oameni care nu ma cunosc

Încă o dată, nu ai înțeles ceea ce ți-am spus. Nu te-am făcut urâtă(doar am presupus că poate nu ești cine știe ce frumusețe iar eu spunând că mulți băieți se uită după frumusețe în primul rând nu am făcut în niciun fel trimitere la mine ca să crezi că eu sunt așa, însă ai nevoie de un pic mai multă logică). Recitește te rog răspunsul, dar și pe cel anterior. A lua în calcul niște posibilități(iar în ceea ce te privește cred că le-am luat cam pe toate) e diferit de a judeca. Nu te-am judecat, doar ți-am explicat care este cauza pentru care lucrurile nu îți merg bine. Nu e nevoie să judeci ca să gândești. Poate pentru religioși prejudecata e singura formă de gândire, însă asta e problema ta, nu a mea. Nu îți voi mai răspunde, decât dacă am văzut că ai recitit ceea ce ți-am spus și încerci să fii puțin mai obiectivă și rațională în ceea ce te privește. Atunci dacă ai întrebări e ok. Să nu mai zic că tu ai fost cea care a pus întrebarea, fiecare e liber să explice în felul lui unde este problema iar eu am avut bunăvoința să îți detaliez față de alții care în principiu ți-au cam spus aceleași lucruri. Însă tu confundându-mi bunăvoința e de fapt o reflexie asupra problemei pe care o ai, una extrem de bună în fapt. Hai, salut.

Este părerea ta, încearcă să.i înțelegi si pe ceilalți si mai pune.te câteodată în locul lor, fiecare vede lumea altfel, doar nu te astepti sa vad eu lumea prin ochii tai sau tu prin ai mei...

Dar de ma ignori iubire?

Buna TPU,tind sa cred ca am ceva, sunt tristă și am stări de anxietate mai mereu

nu te considera anormala, nu esti unicata, depresia este boala secolului 21, eu cred ca suferi din iubire

Logica este cât se poate de obiectivă, de aia există și ca materie la școală. Tu vorbești de trăirile tale și le lași să te domine. Trăirile sunt în corelație cu subiectivismul. Cum am zis, problema e că refuzi să gândești și te lași controlată de instincte. Ca individ ai anumite caracteristici și poți acționa în limita lor. Normal că suntem diferiți și avem diferite caracteristici, unii pot face lucrurile mai bine, alții greșesc mai mult că nu toți suntem la fel de dotați cu același grad în ceea ce privește acele caracteristici. Însă ceea ce ne face pe noi oameni este puterea de a ne controla instinctele și trăirile cât de cât. Iar acest control vine cu ajutorul rațiunii care urmează calea logicii, a obiectivității. Mai exact concluziile mele nu au ținut cont de trăirile tale(deci nu poți spune că ți-am judecat trăirile) ci au ținut cont de rezultatul prezentat aici de tine, un rezultat clar al acțiunilor tale. Tu poți să fii mai sensibilă și mai incapabilă însă de asemenea ai un sistem de apărare care te face să nu arunci vina pe tine. E cum ai avea să zicem un tatuaj, tu refuzi să îl tai căci asta te poate răni. Mai degrabă te duci și dai vina fie pe ăla ce ți-a făcut tatuajul, fie pe prietenul tău pentru că ți l-ai făcut pentru el(e doar un exemplu, ca să se înțeleagă). Însă nu vei da niciodată vina pe tine, căci a fost decizia ta să îl faci și nu vei întreprinde absolut nicio acțiune tocmai din lașitate. Toate lucrurile astea sunt instinctuale, ies din sfera raționalului. De aia te-am rugat să fii obiectivă. Tu spunându-mi că suntem diferiți e tot un fel de justificare. Numai asta încerci să faci, prin orice spui, prin orice faci, prin orice gândești tu încerci să cauți și să găsești justificări. Însă noi suntem rezultatul a ceea ce facem, în mare. Nu te place un băiat? Răspunsul rațional e că e un motiv pentru asta, un motiv ce poate să nu fie în detrimentul tău. Normal că decât să încerci să te cunoști mai bine preferi să o iei pe calea ușoară și să condamni orice altceva decât pe tine, să cauți și să găsești orice motiv(oricât de absurd e el) care nu are legătură directă cu tine. Totul e pentru a te justifica. Reacția ta agresivă față de ceea ce ți-am spus, cum am zis, reflectă aceste fapturi. Tu ai vrut o opinie, ai primit-o și eu zic că e una destul de obiectivă. Însă tu nu căutai obiectivism, tu prin întrebarea asta căutai iar oameni care să îți întărească convingerile, să te aprobe ca să te așezi mai bine în starea aia de confort de care îți spuneam, adică noi justificări de fapt nejustificate. Alege calea ușoară dacă atâta poți, că unii poate chiar nu pot să lupte mai mult, însă atunci nu te mira că problema nu va dispărea cu niciun duhovnic. Până să îl cauți pe popa mai bine încearcă să te găsești pe tine căci pavând o cărare cu diverse pietre nu îi schimbă direcția cărării, însă îi schimbă lejeritatea cu care vei păși pe ea. Pietrele netede necesită cea mai multă muncă pentru a deveni astfel. Iar rațiunea este cea care le netezește.