Voi l-ați simțit vreo data pe Dumnezeu? Dacă da, în ce moment și de ce? Rog ateii sa nu răspundă, multumesc

Da, in coronavirus, ca ma tine in casa.

Poate suna ciudat, dar Dumnezeu nu trebuie simțit neaparat, El trebuie crezut.
Fiecare din noi privind o floare sau auzind o pasare cântând sau privind cerul înstelat, apusul, îl simțim pe Dumnezeu. Sau atunci când L-am chemat in necaz și ne-a scăpat. Dar cred ca mai important e sa l credem și ascultam (El ne vorbește prin Biblie)

Citește "Secretele Întregii Vieti"de Iuliana Neagu.E foarte interesanta și o să descoperi multe lucruri inclusiv Legile și misterele Universului.

"Sau atunci când L-am chemat in necaz și ne-a scăpat."
Dar atunci când îl chemi în necaz şi nu te scapă, cum e?

Este bine, ca așa ne-am lua-o in cap. L-am transforma pe Dumnezeu in slujitorul nostru de serviciu. Necazurile ne învață răbdarea!

Atunci, o formulare mai corectă ar fi aşa: "Sau atunci când l-am chemat în necaz şi ne-a scăpat sau nu ne-a scăpat".

"De ai avea credinta cat un bob de mustar, ai porunci muntelui acestuia ridica-te si arunca-te in mare, si muntele s-ar arunca in mare", dar pentru ca te indoiesti in inima ta...

Eu cred ca i-am simtit fiorul, asta se intampla des in biserica. La un momentdat simt un fior mai special.

La mine nu merge asa noaptea, de ce oare nu merge rugăciunea inimii noaptea. Ce căderi ai avut ca sunt curioasa ca sa fac niște diferente

Prin caderi ma refer la pacate si patimi. Nu detaliez mai mult caci nu vreau sa ma fac sminteala nimanui. Rugaciunea inimii porneste uneori de la sine, fara nimic programat, doar ca o tainica chemare la pocainta si la rugaciune. In momentul in care realizez ca ma rog fara sa fi intentionat asta, acea rugaciune inceteaza.

Nu vreau sa detaliezi dar sunt curioasa cum ai face sminteala din lucrul asta

Daca as da prilej cuiva sa ma judece pentru pacate sau sa faca tot asa ca mine, atunci m-as face sminteala.

Interesant, nu știam asta

Atunci îți este mai de folos necazul ala. De multe ori la o suferință ori ai ceva de învățat ori cazi și mai rau

Da. Dumnezeu se lasa simtit atunci cand noi suntem pregatiti.

Da, am scris la întrebările mele cum am ajuns de la agnosticim, necredință la regăsirea credinței.

Dz e o fantezie menita sa dea sperante si iluzii false. Cand il simti pe dz aceea e o amagire, o iluzie. Dz e un nimic.

De când am descoperit credința în Dumnezeu simt o stare de liniște și mulțumire pe care nu o aveam înainte, deși nu mă consider un mare credincios și mai am multe lucruri de pus la punct.

Și cum ai descoperit-o?

S-a petrecut în timp, mai întâi s-a botezat fratele meu și am văzut o schimbare în bine a comportamentului său. Am început să mă rog lui Dumnezeu să mă scape de gânduri negre și pentru iertare, am început să citesc din Biblie și fără să-mi dau seama începusem să fiu alt om.
Descoperirea credinței nu este o senzație intensa de exaltare care ține pe moment, genul acesta de trăiri sunt specialitatea celui rău, credința este mai mult un sentiment de liniște de lungă durată și de siguranță că ești pe un drum bun.

Dar unde s-a botezat?

La biserica Adventistă, dar nu trebuie să îți imaginezi că pocăință înseamnă doar schimbarea religiei ci mărturisirea păcatelor și dobândirea iertării prin Iisus Hristos.
Biserica trebuie sa devină un mijloc prin care poți cunoaște mai bine voia lui Dumnezeu și să te ajute să te apropie mai mult de oameni care au aceeași țintă.

Puff, credeam și eu ca ești de religia mea,dar nu-i bai măcar mi-ai răspuns. Merși oricum, poate aveți și voi o șansă, eu asa sper, dar părintele Arsenie spunea ca sectaii se duc în iad, eu cred foarte mult în ajutorul lui și spusele lui. Poate ca are și el o dreptate, dacă nu sunteți în adevăr nu are cine sa va ierte păcatele, dar eu sper la toți, pana la urma toți au o șansă și exista doar un singur adevăr, eu asa cred. Sper sa nu te supăr cu cele spuse de mine, asta cred eu