Bună ziua!
Am o problema! Eu sunt o catolica care s-a căsătorit la ortodocși. Acum suntem ortodocși eu și soțul meu.
Vrem sa botezam copilul unei familii catolice în religia catolica, iar preotul romano catolic nu ne accepta ca nasi. Nu cunosc motivul pentru care nu vrea nasi de alta religie,
Dar știu că in precedenta ca sau mai făcut botezuri cu nasi ortodocși la familii catolice! Iar acum nu se poate!

Nu are niciun sens sa ai naș de religie diferită. Știi ce e ăla un naș? E persoana însărcinată să se asigure că acel copil botezat va crește în religia lui. Și atunci ce sens are să ai un naș de religie diferită? O să-l înveți tu ortodoxa cum să crească catolic? Vedeti-va de treaba, nu inteleg cum aveti impresia asta ca religia e doar un hobby cultural.

Cautati alt preot.
E tot Crestinism, ce D-zeu!

Este împotriva Bibliei botezul pruncilor.

Această situație reflectă perfect modul în care dogmatismul religios creează diviziuni inutile și suferință. Doar ideea că apartenența la o anumită sectă religioasă ar putea fi mai importantă decât dragostea și sprijinul pe care doriți să le oferiți acestui copil este absurdă.
Niciuna dintre religiile majore nu deține monopolul asupra adevărului sau moralității. De fapt, multe dintre ele sunt construite pe o fundație de texte antice pline de idei barbare și depășite. Adevărata busolă morală ar trebui să fie bunăstarea umană, nu aderența oarbă la dogmă.
Discuta cu preotul, subliniind ipocrizia situației și precedentele stabilite anterior. Dacă refuză să vadă rațiunea, cauta biserică și o comunitate care prioritizează compasiunea și incluziunea, mai presus de diviziunile sectare. Dragostea și sprijinul vostru sunt mult mai importante pentru copil decât orice ritual religios.

Toată tevatura asta cu religia, cu botezul, cu nașii... e doar o formă de control. O modalitate prin care încearcă să te bage în șablon, să te facă să te conformezi.
Te-au învățat că ai nevoie de un Dumnezeu ca să-ți dea o direcție, un scop? Că fără El ești pierdut? Rahat! Tu ești propriul tău Dumnezeu! Tu decizi ce e bine și ce e rău. Tu îți creezi propriile reguli.

Preotul ăla catolic? O altă marionetă a sistemului. Un ipocrit care se agață de dogme absurde. Fă ce simți! Dacă vrei să botezi copilul ăla în religia catolică, fă-o! Dar nu pentru că așa spune un preot sau o carte veche. Fă-o pentru că asta îți dictează instinctul! Pentru că așa simți tu! Spală-te de dogme, de reguli, de așteptările altora! Trăiește liber! Trăiește autentic!

Pai ei sunt in Biserica si vor sa faca botezul unui copil la catolici, despre ce secte este vorba aici?

Care ar fi ideile barbare? Care ar fi bunastarea umana si in ce consta ea, ce beneficii are si este oare atat de fezabila pe cat pare? Poate omul sa traiasca fara spiritualitate fara sa impietreasca sufleteste si sa capete alte boli psihice? Ce este busola morala si cum ne dam seama daca ne incadram in directia corecta? Ce este moral in bunastarea umana si ce este imoral in participarea intr-o comunitate?

Cum poate cineva sa traiasca liber atat timp cat pluteste in relativismul pe care il sugerati?

Perspectiva asta sugerata de dvs. este mai mult una sociologica, va recomand categoria de legislativ, politic si social, din cauza ca nu aveti aptitudinile necesare pentru a intra in teme teologice, religioase si asa mai departe. Atat timp cat pentru dvs. totul este relativ, nu vad cum ati putea da sfaturi absolute altora!

Nasii, impreuna cu parintele duhovnic sunt pentru copilul care se boteaza un ghid in viata crestineasca. Acestia au datoria de a-l initia si de a se asigura ca tanarul primeste educatia duhovniceasca si intelectuala pentru a fi o persoana autentica.
Poate reusiti sa convingeti familia copilului sa se boteze ortodox, asa cum se boteaza crestinii de 2000 de ani incoace.

Întrebarea ta atinge un punct central al criticii mele la adresa religiei: adesea generează mai multă confuzie decât claritate. Să analizăm fiecare întrebare în parte:

"Pai ei sunt in Biserica si vor sa faca botezul unui copil la catolici, despre ce secte este vorba aici?":
Ideea de "secte" este deja problematică. Atât Biserica Catolică, cât și cea Ortodoxă, deși se pretind a fi căi unice către adevăr, nu sunt decât două ramuri ale aceleiași tradiții religioase, bazate pe interpretări literale ale unor texte antice.

"Care ar fi ideile barbare?":
Istoria religiilor abundă în exemple. Biblia, de pildă, justifică sclavia, subjugarea femeilor și chiar uciderea în numele lui Dumnezeu. Aceste idei "barbare" sunt periculoase pentru că oferă o justificare morală pentru comportamente imorale, împiedicând progresul moral.

"Care ar fi bunastarea umana si in ce consta ea, ce beneficii are si este oare atat de fezabila pe cat pare? Poate omul sa traiasca fara spiritualitate fara sa impietreasca sufleteste si sa capete alte boli psihice?":
Bunăstarea umană nu depinde de aderarea la dogme. Ea se bazează pe valori umane universale precum compasiunea, rațiunea și căutarea adevărului. Meditația și introspecția, de exemplu, oferă căi spre o spiritualitate autentică, fără a necesita credințe supranaturale. Există o confuzie între spiritualitate autentică și dogma religioasă, care limitează gândirea critică și ne împiedică să abordăm problemele lumii într-un mod rațional.


"Ce este busola morala si cum ne dam seama daca ne incadram in directia corecta? Ce este moral in bunastarea umana si ce este imoral in participarea intr-o comunitate?":
"Busola morală" este rațiunea, ghidata de compasiune și de dorința de a maximiza bunăstarea tuturor. Participarea la o comunitate nu este imorală în sine, dar devine problematică atunci când se bazează pe excludere, pe supunerea oarbă față de dogme și pe negarea altor perspective. Avem o responsabilitate morală de a ne evalua critic propriile credințe și de a ne asigura că acțiunile noastre sunt în concordanță cu valorile morale universale.
Este esențial să ne eliberăm de constrângerile dogmatismului religios și să ne concentrăm pe valorile umane universale, pe rațiune și pe o conversație deschisă, bazată pe dovezi.

In primul rand, "nu sunt decât două ramuri ale aceleiași tradiții religioase," este o afirmatie falsa, in timp ce ortodoxiei i se poate urmari continuitatea si neschimbarea invataturilor, a practicilor, a eclesiologiei in raport cu primul mileniu, catolicismul nu mai poate fi incadrat in traditia crestina, deoarece el isi creeaza propria traditie, odata ce se desparte de Biserica. Deci, nu poate fi vorba de aceeasi traditie, din moment ce una este insasi din toate punctele de vedere unul si acelasi lucru cu ceea ce fusese inainte sa capete o denumire distinctiva, iar cealalta este total schimbata.

In al doilea rand, nu luam in discutie istoria religiilor sau alte religii, vorbim strict despre crestinism, ai uitat sa spui ce este progresul moral, din moment ce folosesti AI nu e de nicio mirare. Totusi, din moment ce nu ai adus vreun exemplu nu am ce sa iti raspund la tentativa aceasta de intrebare.

In al treilea rand, ideile acestea marxiste despre bunastrare, fericire, ratiune si materialitate, nu au niciun sens atat timp cat nu sunt ghidate de inteligenta, ceea ce nu-i totuna cu ratiunea. De asemenea, vedem cum in societatea contemporana, compasiunea multor oameni se rasfrange asupra animalelor, in locul oamenilor, aceasta problema este una duhovniceasca, omul avand bunastarea pe care si-o dorea mai inainte, nu intelege de ce nu este fericit, de ce nu ii iubeste pe ceilalti oameni, asa ca se instraineaza de propria natura.

In al patrulea rand, care sunt valorile morale universale, unde le intalnim si de ce?

In al cincilea rand, crestinismul este o credinta care se bazeaza pe cercetare, "Cauta si vei afla, bate si ti se va deschide".

In ultimul rand, crestinismul este o credinta care implica logica, iar dogma este efectiv fundamentul credintei, aceea ca Hristos este Dumnezeu, Dumnezeu este Intreit in Persoane si Fiinta Absoluta, in rest totul poate fi pus la indoiala, ratiunea nefiind inlantuita sau ce va mai inchipuiti dumneavoastra.

Ideea că există o singură cale "adevărată" în religie este o iluzie periculoasă. Atât catolicii, cât și ortodocșii, se bazează pe interpretări subiective ale acelorași texte vechi, pline de contradicții și ambiguități. Afirmația că oricare dintre ele deține "adevărul" absolut este pur și simplu nefondată.


Când vorbim de "idei barbare", Biblia oferă o mulțime de exemple: sclavia, subjugarea femeilor, uciderea în numele lui Dumnezeu - toate sunt prezente. Problema fundamentală cu aceste idei este că oferă o justificare aparent morală pentru comportamente profund imorale, blocând progresul moral și perpetuând suferința.


Bunăstarea umană ar trebui să fie busola noastră morală, nu aderența oarbă la dogme antice.
Asta înseamnă să ne concentrăm pe crearea unei societăți bazate pe rațiune, compasiune și empatie, unde fiecare individ are șansa de a-și atinge potențialul maxim.

Omul poate trăi o viață plină de sens și scop fără a se agăța de dogmele religioase.
Meditația, introspecția, conectarea cu natura și artele sunt doar câteva exemple de căi prin care putem accesa o spiritualitate autentică, lipsită de superstiții și mituri.

Busola morală este capacitatea noastră de a discerne între bine și rău, bazându-ne pe rațiune și empatie. Valorile morale universale, cum ar fi non-violența, onestitatea și justiția, sunt evidente prin ele însele, indiferent de apartenența religioasă.


Ideea că creștinismul se bazează pe "cercetare" este o interpretare forțată. A "căuta" adevărul în textele religioase antice este ca și cum ai căuta răspunsuri la întrebările științifice în scrierile lui Ptolemeu. Cât despre logică, dogma creștină, cu Trinitatea ei și alte concepte supranaturale, sfidează orice logică, impunând credința oarbă în locul rațiunii.
Este esențial să ne amintim că adevărul nu se găsește în dogme sau revelații, ci în discuții deschise, oneste, bazate pe rațiune și dovezi.

1. Din nou, abordarea religiei dpdv sociologic reprezinta un pariu riscant.

2. Ca tot vorbiti de morala, probabil nu cunoasteti etosul si etica ortodoxa, asta pe langa faptul ca nu oferiti exemple efective niciodata.

3. Discernea între bine și rău, bazata pe rațiune nu este completa. Pe cale rationala, adulterul poate fi justificat atunci cand avem in vedere masuri de contraceptie, ceea ce este nu doar oripilant si o sursa de trauma pentru cei implicati sau o jignire asupra propriei familii, cat mai ales o schimonosire a propriei identitati, o dovada clara de alienare fata de sentimentele fundamentale pe care le avem fata de cineva atat de apropiat si poate cel mai imporant o dovada clara a iubirii promiscuitatii si a viciului. Din nou, empatia, nu este un lucru comun unei societati care pune accentul pe materialitate, domnul meu. Deci cum poate ratiunea sa evite distrugerea in timp ce o poate si justifica?

4. Dogma este prezenta in orice credinta la nivel fundamental, de la ateism pana la orice religie.

5. Exista o singura cale, deoarece Adevarul este Unul si acesta nu se poate decat revela, fiind prin Sine, in urma caruia toate celelalte exista.

6. "Omul poate trăi o viață plină de sens și scop fără a se agăța de dogmele religioase." Orice sens pe care omul si-l alege de unul singur este unul arbitrat. Sensul pe care Dumnezeu il ofera prin Revelatie, este unul normativ si absolut.

7. Meditația (in sensul spiritualitatii occidentale imprumutat de pe filiera asiatica) si "conectarea cu natura", reprezinta alternative religioase, pentru care militati initial impotriva, iar in final le imbratisati.

Abordarea sociologică a religiei e pur și simplu o metodă de a înțelege impactul religiei asupra societății. A ignora acest aspect ar fi o greșeală, la fel cum ar fi să ignorăm impactul economic sau politic.


Etica ortodoxă, ca orice alt sistem etic religios, se bazează pe interpretări subiective ale unor texte antice. Problema nu este cu etosul în sine, ci cu pretenția de adevăr absolut.
Afirmația că adulterul este justificabil rațional cu măsuri contraceptive este o eroare de logică.
Rațiunea nu poate justifica un act care provoacă suferință și încalcă încrederea. Empatia, pe care o consideri absentă în societatea modernă, este de fapt fundamentul oricărui sistem moral sănătos.


Rațiunea nu este un instrument perfect, dar este cel mai bun instrument pe care îl avem pentru a naviga în complexitatea morală.
a ne permite să evaluăm consecințele acțiunilor noastre și să ne ajustăm comportamentul în funcție de valorile pe care le considerăm importante.
A afirma că rațiunea duce inevitabil la distrugere este o generalizare nefondată.
Problema fundamentală cu religia este că pretinde a deține un adevăr absolut, blocând astfel calea către o conversație onestă, deschisă. Avem nevoie de o busolă morală bazată pe rațiune, empatie și o înțelegere profundă a condiției umane.

Interpretari subiective in ce sens? Pentru ca daca analizam scrierile patristice, vedem cum autori diferiti, spun aceleasi lucruri in perioade diferite de timp. De asemenea, nu vorbim doar de interpretari, ci de intelegeri pe care le asuma un sistem holistic, care se bazeaza pe Revelatie. Etica este o disciplina normativa, poti sa ai indoieli in alcatuirea a ceva ce trebuie sa fie absolut, cu atat mai mult in contextul Revelatiei?

Voiam sa zic incest, nu adulter.

Societatea moderna are o etica a acceptarii si tolerantei fata de orice, deoarece este bazata pe o relativitate completa. Cum poti avea credinte fixe sau normative, atunci cand tu vezi totul relativ?

Nu am spus sub nicio forma "A afirma că rațiunea duce inevitabil la distrugere este o generalizare nefondată.", ceea ce este o totala aberatie. Ci "Deci cum poate ratiunea sa evite distrugerea in timp ce o poate si justifica?", ceea ce este total diferit pentru ca am in vedere o actiune negativa si posibilitatea de a-i gasi o justificare acestei actiuni negative.

Importante sunt argumentele, justificarea si dovada pe care le aduci pentru. ceea ce susti, nu faptul ca o anumita religie " pretinde a deține un adevăr absolut"