,, Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osândit.,, Cuvantul este o forta puternica de care dispune omul.Stiind ca la judecata vom putea fi salvati sau acuzati datorita cuvintelor noastre, credeti ca ar trebui sa ne revizuim vocabularul?

Ema? Tu uneori ar fi bine sa taci! Dar sa taci muuuuult!

Ai dreptate.Dar voi, ce v-ati face fara femei?

Nu pot sa tac! Dar, tu de ce nu taci?

Nu ne-ar mai cicali nimeni cind ne-am intoarce de la bere

Cel putin eu nu amenint lumea in privat cu mesaje.Nu de mine e vorba,ca stii ca ti-am taiat macaroana rapid dar stii tu mai bine ce faci!
Din curiozitate:cum se impaca credinta ta cu amenintarile? Bine iti dai seama ca nu ti le ia nimeni in seama, dar tu cum te simti cand ameninti un om? Adeptii religiei tale sunt mandrii de tine probabil!
Ema daca vrei sa fii respectata, respecta intai! Te-ai plans ca niste nenorociti iti luau numele in ras.Nu am fost de acord cu asta si sa stii ca le-am raportat intrebarile cand le-am vazut, dar asa cum ti-a zis si ardnaxur tu ii cam provoci. Daca oamenii nu cred in ce spui tu nu le mai repeta ci lasa-i sa descopere singuri care e adevarul pentru ca felul in care incerci tu sa ne aduci pe "calea credintei"ne jigneste uneori.Respecta-ne convingerile noastre ca sa ti le respectam si noi pe ale tale!

Cere-i lui Ardnaxur ca sa iti trimita mesajul si o sa te convingi ca nu este o amenintare, i-am spus ca am eu o curiozitate, asa pentru cultura mea generala.Dar, bineinteles,ca,dupa ce mi-a trecut supararea pe ea, am si uitat. Nu trebuie sa te simti jignit cand scriu cate ceva din Cuvantul lui Dumnezeu, El este ca o sabie cu doua taisuri care taie si in stanga si in dreapta.De multe ori, si eu ma simt mustrata de El, si am ocazia sa ma corectez.Nu inseamna ca eu nu sunt gresitoare, sunt om supus greselilor, ca si voi, dar harul este ca fiecare ne putem cere iertare, si avem posibilitatea sa ne corectam.

Ema cu totii gresim dar cand persistam in greseala nu e de bine.Incearca sa intelegi ca nu e o greseala ca nu toti vedem lucrurile ca tine. Exista atei care fac fapte mai bune ca 100 de pocaiti.Asta inseamna ca Dumnezeu nu-i iubeste? Gresit!
Medicul copilului meu de exemplu a salvat mii de vieti insa e un om care se bazeaza pe stiinta. Poate e gresit dar asta inseamna ca va arde in infern? Nu mi s-ar parea corect.

Daca te referi la faptul ca Il marturisesc pe Dumnezeu, afla ca aceasta este o porunca a Lui, ori de cine ar trebui sa ascult de tine, sau de Dumnezeu?

Nu putem sa fim mantuiti prin faptele noastre, fara credinta in Domnul Isus.,, După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă.,,

O prima problema "Nu putem sa fim mantuiti prin faptele noastre, fara credinta in Domnul Isus". Asta suna a comunism, nu poti face cariera fara sa fii incartiruit in partidul unic. Adica, poti tu sa-i ierti pe toti ticalosii care ti-au facut rau, sa faci bine toata viata, sa fii un sfint, ca in cele din urma Dumnezeu nu te baga in seama.
Pe de alta parte, unul care striga pe la toate colturile ca e credincios, dar mai calca-n strachini din cind in cind, chiar daca pus in balanta cu ateul care s-a comportat toata viata exemplar (ca un sfint), Dumnezeu il ia alaturi de el pe ala de calca-n strachini dar zbiara mereu ca e credincios si merge mereu la biserica. Halal dreptate Divina.

Si o a doua problema, pentru ca mi-ai dat un citat din biblie, incercind sa-mi arati ca as fi gresit si ti-am demonstrat ca pina la urma tu ai fost cea care greseste, interpretind (sau mai bine spus, intelegind) gresit textul. Poate-mi explici si de asta data, unde ai gasit termenul "gresitoare"? Ok, daca-mi spui ca tu-l consiliezi pe Funeriu si de aia nu stie ala romaneste, esti pe jumatate iertata

Acest termen il aud des in Biserica, si m-am familiarizat cu el. Ma rog, rectific pentru tine:,,sunt un om supus greselilor,,. Ca sa intelegi mai bine, am sa-ti fac o ilustratie.Un tata are doi fii. Unul pleaca departe de casa parinteasca, uita de tatal sau, ba chiar il reneaga ca tata. Celalalt ramane langa tatal sau, il asculta, il respecta, face voia lui in fiecare zi, dar din cand in cand mai face cate o greseala micuta, insa de fiecare data se caieste, si isi cere iertare. Care crezi ca are mai multe sanse sa fie, si sa ramana cu tatal?,, Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi. Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel Neprihănit.,,Eu nu am afirmat ca daca cel care este departe de casa parinteasca, daca se intoarce la tatal, isi cere iertare, nu primeste iertarea. Dar el trebuie sa il recunoasca ca tata.
,, Un om avea doi fii.

Cel mai tânăr din ei a zis tatălui său: „Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine." Şi tatăl le-a împărţit averea.

Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul şi a plecat într-o ţară depărtată, unde şi-a risipit averea ducând o viaţă destrăbălată.
După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă.

Atunci s-a dus şi s-a lipit de unul din locuitorii ţării aceleia, care l-a trimis pe ogoarele lui să-i păzească porcii.

Mult ar fi dorit el să se sature cu roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le dădea nimeni.

Şi-a venit în fire şi a zis: „Câţi argaţi ai tatălui meu au belşug de pâine, iar eu mor de foame aici!

Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi zice: „Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta

şi nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argaţii tăi."

Şi s-a sculat şi a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat mult.

Fiul i-a zis: „Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău."

Dar tatăl a zis robilor săi: „Aduceţi repede haina cea mai bună şi îmbrăcaţi-l cu ea; puneţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare.

Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l. Să mâncăm şi să ne înveselim;

căci acest fiu al meu era mort, şi a înviat; era pierdut, şi a fost găsit." Şi au început să se înveselească.

Fiul cel mai mare era la ogor. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit muzică şi jocuri.

A chemat pe unul din robi şi a început să-l întrebe ce este.

Robul acela i-a răspuns: „Fratele tău a venit înapoi, şi tatăl tău a tăiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a găsit iarăşi sănătos şi bine."

El s-a întărâtat de mânie şi nu voia să intre în casă. Tatăl său a ieşit afară şi l-a rugat să intre.

Dar el, drept răspuns, a zis tatălui său: „Iată, eu îţi slujesc ca un rob de atâţia ani, şi niciodată nu ţi-am călcat porunca; şi mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă înveselesc cu prietenii mei;

iar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu femeile desfrânate, i-ai tăiat viţelul cel îngrăşat."

„Fiule", i-a zis tatăl, „tu întotdeauna eşti cu mine şi tot ce am eu este al tău.

Dar trebuia să ne înveselim şi să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort, şi a înviat, era pierdut, şi a fost găsit.,,
Pentru mine personal, pacatul este un accident, nu un mod de viata.