Cum sa intrebi asa ceva? Trebuie sa i te inchini tot timpul si sa o saruti.
Niciodata. Fa-ti un tablou si inchina-te la tine insuti. E acelasi lucru. Idolii nu te aud si nici nu te vad. Sunt inexistenti.
Tocmai de aceea si biblia supune ca asa sunt si cei care se inchina la ei, idolii (adica inexistenti).
Niciodata - icoanele sunt ca idolii de piatra sau lemn.Nu au viata si nu conduc nici-o rugaciune ci e doar o bucata de sticla pe care este pictata unul sau mai multi sfinti - lucruri omenesti facute de oameni nu de D-zeu. Cum poti numi acea pictura "sfant " cand Isus a spus ca decat "Tatal"e sfant si cum putem sa ne inchinam lor cand tot El a spus "sa nu te inchini si sa nu-i slujesti decat Domnului Dumnezeului tau.".Dar la fel ca oamenii din vremea lui Moise uitati si voi - la ei pedeapsa a fost sa rataceasca 40 de ani prin pustie dupa ce au dovedit ca intrec orice masura, nu-s loiali D-zeului lor si se indoiesc de dreptatea si puterea Sa evidene in acea perioada, la voi insa...
Este un lucru esenţial faptul că ICONELOR li se acordă doar "CINSTIRE" şi "NU ÎNCHINARE" (nu divinaţie)! Au doar valoare simbolică şi harică, sunt doar obiecte de cult, tot la fel cum evreii nu se "temeau" de setele de feluri de obiecte de cult adoptatea la recomandarea profeţilor şi chiar a lui Dumnezeu...
Deşi cinstirea sfinţilor sau a obiectelor de cult mai este numită uneori "închinare", aceasta nu e decât o confuzie cauzată de polisemia termenului, foarte gravă sub aspect lingvistic, terminologic. Confuzie explicată probabil prin faptul că acest termen provine din latinescul lat."inclinare" – înclinare.
Ori ştim foarte bine că NE ÎNCLINĂM în sute de moduri diferite, spre a arăta în general politeţea sau respectul, dar nu în toate aceste sute de cazuri divinizăm pe cei din faţa noastră. Astfel, nu ne divinizăm nici părinţii, nici bunicii, nici profesorii, etc…
Nu există nici o "speranţă" pentru cârcotaşi de a-L confunda pe Dumnezeu cu creaţia Sa minunată…