Când un om arogant moare, ce se întâmplă cu aroganţa? Că nimic nu se pierde. Se transformă.

Cum ne formam in viata asta,va influenta viata viitoare.
Ce dai,aia primesti.
Karma functioneaza de minune.
Onorabilul este reincarnat.
degeneratul nu are nevoie de reincarnare pentru ca nu a profitat de faptul ca a avut o intreaga viata la dispozitie sa evolueze,sa invete si sa se dezvolte.A respirat degeaba,si se evapora in spirit plutind in eter.

Loialitatea,bunatatea,empatia, inocenta, dragostea fata de ai tai, reprezinta onoarea.
Orice alt fel de comportament(si aroganta) fata de altii afara din tribul tau(rasa), este irelevant.

De unde ai scos definiția asta pentru onoare?

Din cultura noastra europeana,bineinteles.
Sa fii onorabil inseamna pe scurt sa nu fii un degenerat.
Sa fii curajos,sa iti tii cuvantul,sa fii loial partenerului tau,sa nu te dai inapoi de la lupta, mai ales daca ai provocat-o tu, sa fii bun cu cei din jurul tau, sa iti iubesti familia(ca un tot biologic)
deduc ca stramosii nostri nu prea erau foarte buni cu "strainii" iar daca vedeau pe cineva care arata destul de "diferit" de ei, le taia capul.Nu se admite sange strain in societatea barbara pentru ca poate reprezenta un pericol pentru AI TAI.doar ca rar vedeau pe cineva care nu aratau ca ei. Oricum, daca vedeau, sa intampla ce ti-am spus.Iar cand zic sa fii bun cu cei din jur, ma gandesc ca:ei bine,"cei din jur" in societatile barbarice erau doar poporul tau.Asa a fost pe timpul barbarismului pentru ca in degeneratul Imperiu Roman, unde deja era civilizatie, nu gasim acelasi comportament.

Tu, serios vorbind, mă faci să cred că ți-ai pierdut mințile...

De,opiniile mele tind sa cred ca sunt prea mult pentru aceasta lume moderna(comnfortabila, toleranta, si "iubitoare de toti si de toate") care si-a pierdut constiinta ancestrala iar oamenii au uitat sutele de mii de ani de barbarism, din cauza a doar 2 mii de ani de civilizatie

Eu nu-s nici tolerant și nici iubitor de tot și de toate, dar tot mi se pare o mare tâmpenie ce ai scris. Sincer, preferam explicațiile lui anonimg.

Nu stiu cine e anonimg.
In orice caz,ti se pare tampenie ce am scris,atunci ti se pare ca este o tampenie barbarismul(care a functionat pentru sute de mii de ani, in contrast cu civilizatia asta care deja incepe sa scartaie), pentru ca tot ce am spus a fost sa povestesc despre comportamentul lor in trecut.
Nu-i nimic, NU este pentru toata lumea, ti-am mai spus.

1 Corinteni 1:20:"Unde este înţeleptul? Unde e cărturarul? Unde e cercetătorul acestui veac? Au n-a dovedit Dumnezeu nebună înţelepciunea lumii acesteia?"

Aroganta ramane aici cu noi. Unii din cei tratati cu aroganta de el au devenit aroganti, altii complexati; omul arogant se ascunde sub pamant si ne lasa pe noi sa culegem roadele arogantei lui.

Nu asta arata sursele primare. In societatile barbare important era statutul, mai bine era tratat un razboinic strain decat un om liber localnic. Iar un sef strain. putea sa devina chiar sef, sunt cateva cazuri documentate in care sefi si-au pierdut pozitia, dar au revenit ca sefi ai altui grup. Barbarii nu erau retardati, orice strain avea valoare, caci cunostea tehnici, magii, locuri pana atunci putin cunoscute.

Si aroganta asta poate fi o dorinta mai adanca a sufletului sau ceva mai superficial. Daca totul se reduce la informatie, posibil sa se transmita si asa ceva. Cu siguranta ca nu cunoastem toate caile prin care se transmite informatia.

"Onorabilul este reincarnat." - Deci noi toţi care trăim acum suntem nişte reîncarnări ai unor onorabili care au trait înaintea noastră? Iar ăia, la rândul lor, au fost reîncarnări ai altor onorabili? Stalin, de exemplu, era reîncarnarea vreunui onorabil?

Nu şi-a pierdut minţile. A luat-o şi el un pic pe arătură, dar asta toţi o facem uneori.

Bună asta: aroganţa rămâne aici cu noi! Bine că nu se pierde. Ce ne-am face fără ea...Mai trebuie şi altădată, vorba lui Agamiţă.
În altă ordine de idei, între barbarism şi civilizaţie tu pentru ce ai opta?

Ai sa fi surprins la ce ii zicem noi civilizatie. O societate urbana, cu stratificare sociala, care cunoaste scrisul, separata de mediul natural, pe care il modifica. Iar barbarism, nu exista, e un termen pur subiectiv.

Tin sa mentionez ca popoarele europene antice nu credeau in karma si nici in reincarnare. Ai zice ca un pagan serios se apuca sa studieze ce credeau paganii, este? Nu al nostru. Al nostru se fereste cu grija de orice informatie care l-ar impiedica sa brodeze povesti cu barbari sanguinari si retardati.

Da, intrăm într-un domeniu complicat, ăsta cu pagânismul şi civilizaţia; care cum e şi cum ar fi mai bine. Greu să scoţi acul din claia cu fân. Chestia cu karma, însă, chiar nu o înţeleg. Cei care cred în Biblie mai aduc unele argumente, profeţii care, zic ei, s-ar fi împlinit după mult timp de la data când au fost făcute ş.a. Dar ăştia cu karma...ce argumente aduc ei? Nu văd nici unul. Să crezi doar aşa, în ceva, fără să ai niciun argument parcă nu ştiu cum e. Dar, mergem înainte!

Problema ma depaseste. Acum, pe care o prefer? Societatea civilizata, cu oras si scris, care modeleaza natura (dar o si distruge)? Sau cea tribala, care nu isi controleaza mediul (dar macar nu ii poate face prea mult rau)? Eu le prefer pe toate, pentru care avem date. Orice societate dezvaluie ceva despre umanitate, care altfel ar fi neinteles. Numai societatea asta fictiva, imaginata de Teffan, plasare intr-un trecut necunoscut (de catre el) a idealurilor naziste, distopia asta inepta si asasina, imi provoaca repulsie.

Aroganta se transforma in efemeritate sau amintiri neplacute pentru urmasi, depinde de cat de faimos a fost respectivul arogant.
Dar de cele mai multe ori se transforma in uitare, nimeni nu ar vrea sa isi aduca aminte de ei.

Dar, cu câteva clipe înainte de moarte ar fi posibil să se transforme în umilinţă? Ce crezi?

As numi-o mai degraba tragedie