O tâmpenie, suferința există și dacă le încalci și dacă nu.
Tu suferi când îți moare cineva, suferi când vezi pe cineva bolnav, ai suferi dacă n-ai avea d emâncare, ai suferi dacă n-ai avea casă, ai suferi dacă nu ai putea să-i ajuți pe cei pe care îi iubești, ai suferi dacă nu i-ai avea lângă tine etc?
Deci poți să suferi din n motive care n-au legătură că păcatele ăstea.
Nu, serios?
Dar ce parere ai despre copiii bolnavi ( ei nu au pacate)? Ah, stai, o sa-mi spui de pedepsele venite din cauza pacatelor parintilor.
Si mai exista persoane nevinovate care au suferit.
Ca sa nu ma abat de la subiect : in mare parte sunt de acord cu teoria ta, ca relele se trag tot din rau si ca trebuie sa patimesti atunci cand tii cont numai de binele tau. Dar regula nu se aplica oriunde, si mi se pare o cruzime sa te gandesti ca o persoana aflata in suferinta este asa din cauza pacatelor. (desi probabil de cele mai multe ori asa este)
Din pricina pacatului a intrat suferinta si moartea in lume. Pana ca primii oameni sa pacatuiasca totul era perfect. Acum deja e prea tarziu, pacatul e intrat in lume din mosi stramosi si chiar daca nu pacatuiesti tu personal suferinta tot exista si moartea. Pentru ca Dumnezeu ne-a dat-o incepand cu primii oameni.
Toate alea de mai sus atrag dupa sine suferinta.Deci oamenii se supun singuri suferintei.Nu ii pedepseste Dumnezeu. Oamenii se pedepsesc unii pe altii
Deci stai stai stai - Dumnezeu pedepsește un om păcătos, care a făcut 8 păcate din 7, se joacă cu el cu un sadism excepțional de înduioșător, apoi transmite păcatul mai departe genetic, ca să continue jocul de mai devreme cu pioni noi?
Clorox întreabă: