Fiecare avem liber arbitru asa ca putem face/gandi ce si cum vrei noi. Legat de destin, fiecare om isi face singur destinul. Destinul este o urmare a actiunilor si deciziilor pe care le luam noi.
Liber arbitru, pentru ca Dumnezeu nu ne dirijeaza viata, ne lasa sa alegem.Deuteronom30:19,20
Liberul arbitru... altfel, raţiunea şi conştiinţa morală nu ar mai avea nici un rol determinant. Fără "liber arbitru", omul nu ar mai fi pentru nimic responsabil sau merituos d.p.d.v. moral!
Multe lucruri consemnate în Biblie nu ar avea sens dacă ar fi să credem că viaţa noastră a fost predistinată, adică Dumnezeu dinainte a hotărât orice eveniment.
De exemplu, dacă Dumnezeu stabileşte totul dinainte, înseamnă că el a dorit ca Adam şi Eva să păcătuiască şi să aducă păcatul şi moartea asupra omenirii.
Deuteronomul 30:19, 20 - Iau azi cerul si pamantul martori impotriva voastra ca ti-am pus inainte viata si moartea, binecuvantarea si blestemul. Alege viata, ca sa traiesti, tu si samanta ta, iubind pe Domnul Dumnezeul tau, ascultand de glasul Lui si lipindu-te de El: caci de aceasta atarna viata ta si lungimea zilelor tale...
Care ar fi sensul acestui îndemn dacă noi deja am fost programaţi ce vom face? Cum să mai alegi personal între două lucruri?
Biblia spune că Dumnezeu îi va trage la răspundere pe oamenii pentru faptele rele. Dar dacă viaţa e predestinată înseamnă că Dumnezeu a hotărât ca cineva să omoare, să fure s.a.m.d. Deci El a hotărât şi tot el îi va trage la răspundere?
Există şi multe alte idei care susţin că e absurd să considerăm că Dumnezeu ne stabilit destinul.
Dumnezeu susţine întru totul în mod permanent viaţa şi echilubrul lumii în care trăim, dar aproape întotdeauna este greşită o expresie de genul "asa vrea Dumnezeu'', din moment ce fiecare dintre noi suntem prin libertatea responsabilă pe care o avem, "arhitecţii" propriei noastre vieţi.
Situaţiile în care Dumnezeu intervine (El aşteptând alegerile noaste), pentru a salva, a corecta sau pentru evitarea unui rău, depind în mare măsură de libertatea şi alegerile noastre care îi "permit" să se "apropie" mai mult sau mai puţin de noi, sau mai corect, pe noi ne determină să rămânem sau nu aproape de El!
DeProfundis99 întreabă: