Diferenta ca este ca prin rugaciune te rogi la dumnezeu,iar prin rugaminte, rogi pe cineva sa te ajute, un amic, prieten, etc.
Lui Dumnezeu ii poti adresa si rugaciune si rugaminte. Ambele insotite de " Fie voia Ta " sau " Cu voia Ta ".
Prin rugaciune te lasi cu totul in voia lui Dumnezeu, fara a cere nimic. Prin rugaminte evidentiezi dorinta ta, referitor la un anumit aspect (sanatate, parte materiala)
Prin rugaciune intelegi ca vorbesti cu Dimnezeu, esti in comuniune cu el.Iar rugaminte inseamna ca expui o cerere catre El
E musai numai asa? Adica nu putem adresa si lui Dumnezeu rugaminti?
Pai, poate nu vrea fiindca din context reiese ca nu esti nevoit sa adresezi vecinului o rugaminte la modul "frumos".
De ce spui despre rugaciune ca e monolog? Sa inteleg ca nu crezi in divinitate? Sau care e rationamentul?
Cand "vorbesti" cu cineva, acesta iti raspunde si se formeaza un dialog. Daca nu iti raspunde este un monolog.
Omul. Rugaciunea este mai cuprinzatoare, pentru ca pe langa rugaminte, aduc slava si recunoastere Divinitatii. Dar noi suntem oameni si ne este greu sa recunoastem Dumnezeirea din oameni. Probabil ca acesta este motivul pentru care acum facem rugaciune sfintilor, dar cand au trait pe pamant nu au fost recunoscuti ( acum mi vine in minte Sfanta Filofteia, de exemplu ). Daca as merge mai departe, as putea vorbi despre Isus.
Eu personal cred ca fiecare avem o particica de Dumnezeire in noi, dar este greu sa ajungem pana in punctul in care Dumnezeirea fiecaruia va domina latura umana.
Asa ca, om fiind, adresez rugaciunea Divinitatii si rugamintea omului. Daca as vrea sa vorbesc la modul ideal, cred ca primii oameni care ar trebui sa merite rugaciunea sunt parintii, in special mama.
ps Este ceea ce cred eu astazi, asa ca nu stiu daca este corect.
Si daca raspunde? Prin fapta? Daca adresezi cuiva o rugaminte - sa-ti dea o paine, de exemplu - iar acela iti da painea fara sa vorbeasca, este monolog sau dialog?
Aia nu este rugaciune. Este simplul fapt de a-i cere cuivea sa-ti de painea (la masa). Daca este vorba de magazin tot nu este rugaciune sau rugaminte, este schimb de bunuri. Daca cersesti pentru paine...asta-i alta treaba.
Eu am folosit doar un exemplu. Spui ca "este simplul fapt de a-i cere cuivea sa-ti de painea" - rugamintea nu este tot o cerere? De fapt, ma gandisem mai departe nitel cand am dat exemplul. Adica, daca eu cer sanatate de la Dumnezeu si o primesc, e monolog sau dialog? Sau ca sa fie dialog trebuie sa-mi spuna Dumnezeu : "Mi-ai cerut, uite, iti dau"?
Nu, nu trebuie sa zica "iti dau". Trebuie sa-ti dea in primul rand. Nu ti se pare ironic sa ceri sanatate? Nu numai ca aceasta poate fi influentata de auto-sugestie, dar ma gandesc ca el mai are si alte treburi, cum ar fi sa-i ajute pe cei care au nevoie in primul rand. Atunci cand poate vindeca bolile, considerate de noi inca incurabile, poate sa se dea lat in fata tuturor ca face si drege. Pana atunci ramane la rang de mit.
Cum de autosugestie? Ce poti face cu placebo in fata unei operatii de apendicita? Asa ca, de ce sa fie ironica cererea de sanatate adresata divinitatii? Oricum, eu am luat-o doar ca exemplu. Putem vorbi despre "n" exemple.
Si daca mai are si alte treburi, ce? Nu e Dumnezeu? Crezi ca sta sa le rezolve pe rand, dupa algoritmi?
S-apoi, eu am auzit destule marturii ale unor oameni care au fost foarte bolnavi - cu cancer, de pilda - care s-au vindecat subit si au pus doctorii pe ganduri. Pentru oamenii aceia, nu mai e vorba de mit.
Da, dar rugaciunea personala nu poate si nu trebuie sa o inlocuiasca pe cea in comun. Ca la batalie: un grup de 30 de razboinici este - cel putin teoretic - mai de temut decat unul de 7 razboinici.
Rizztheseballs6969 întreabă: