Nu e același lucru. Poți fi religios și să nu fii credincios, sau credincios și să nu fii religios. Ești de acord cu asta?
Este un răspuns inteligent și amuzant, motiv pentru care îi dau funda. Dar, dacă nu te superi, tu care crezi că ar fi alcoolicul și care bețivul în situația de față?
Încep eu primul: Religiosul este alcoolicul, pentru că este dependent de religia lui și nu o poate lăsa așa ușor cum o face un credincios.
Credinciosul își vede de ale sale,în pace,in tihnă,fara a le baga și altora pe gat ceea ce crede.
Religiosul ii cel ce nu e foarte sigur de credința sa,dar le-o baga și altora pe gat,că e buna,zice el.
De asemenea,credința adevărată e un concept creat de religioși spre ai obliga mai pe indirect pe cei care nu vor să fie ca ei.
Religiosii vor o țară cu valori creștine, dar iau oamenii la bătaie dacă nu sunt de acord cu ei, ii înjură și așa mai departe.
Credincioșii îl vor pe Dumnezeu în sufletele lor, nu în sufletele altcuiva.
Credința nu se impune, niciodată.
Cum dragoste cu sila nu se poate, nimic altceva nu se poate.
"Că tot aud printre creștini că religia ortodoxă este credința adevărată."
Cunoști vreun om religios, de absolut orice religie, care să susțină că credința lui NU ar fi "cea adevărată"? De ce ar practica cineva o religie (orice religie) dacă ar considera că nu este cea adevărată?
Da, de exemplu, unii creștini liberali, evrei reformiști sau budiști moderni recunosc că religia lor este doar una dintre multele căi spre adevăr și nu o impun ca fiind singura valabilă.
"De ce ar mai avea cineva o religie (orice religie) dacă ar considera că nu este cea adevărată?"
Confortul? Tradiția? Dorința de a face parte dintr-o comunitate? Sunt mai multe motive.
Diferența dintre oamenii credincioși și oamenii religioși,este că oamenii religioși ascultă și se ghidează in viață după practicile și regulile une religii,omul religios va asculta de religie chiar dacă scriptura condamnă clar practicile sau regulile acelei religii,iar oamenii credincioși ascultă ce zice scriptura, dacă religia zice să faci ceva, iar scriptura condamnă acel lucru, sau scriptura nu îndeamnă să faci acel lucru, atunci omul credincios nu va asculta de religie, ci va asculta de biblie
Am mai discutat despre asta. Credincios și religios sunt apropiate, dar nu chiar sinonime.
„Credincios" e cineva care crede într-o divinitate sau o idee, iar „religios" e cineva care urmează ritualurile unei religii.
De exemplu, poți fi credincios fără să mergi la biserică, dar și invers, poți merge la biserică din obișnuință fără să crezi cu adevărat.
Credinciosul crede intr-un Dumnezeu si face lucruri bune in viata sa, indiferent de parerile altora.
Religiosul practica traditiile si faptele spuse de biblie si preot strict pentru aparente, sa vada ceilalti enoriasi cat de corect si de superior este el. Practic sunt noii farisei ai erei noastre.
Am vazut oameni atei care sunt cu mult mai corecti si buni, decat un ortodox de rand.
Religia e o formatiune culturala. Iar credinta este actul si dedicatia omului pentru o cauza sau entitate superioara in care el crede.
tulceanul întreabă:
anonim_4396 întreabă: