Care este scopul, sensul existentei lui Dumnezeu? Cum îti răspunde el la întrebarea de ce exist? Care e scopul meu?
Problematica asta impune un paradox.
Dumnezeu ca ființă dinamică este una autosuficientă. Fiind infinită în timp și spatiu, ompriezentă și omniștientă.
Pe scurt nu are nevoie de o motivație.
Adică Dumnezeu nu are nevoie.
De fapt dacă te uiți mai atent, conceptul de ființă omniștientă e un paradox în sine.
O ființă care se știe pe sine și se cuprinde în sine, adică există în sine și afara ei.
Conceptul de Dumnezeu ca persoană, e absurd.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Nu cred ca isi pune astfel de intrebari. Adica El exista dintotdeauna si nici nu ne putem raporta la El ca la o persoana, asa ca nu cred ca are probleme de existentialitate.
Putem sa spunem ca scopul Lui e cel de a crea, dar totusi nu-l obliga nimeni sa faca asta, deci nu putem afirma ca acesta este menirea Lui.
Răspunde
Pe langa asta eu m-as intreba si cum arata daca ar exista ceva de genul, ar fi o forma de energie, cu o inteligenta extrem de mare, altceva, etc?
Nu, si nu m-am referit la tipul de energie pe care il cunoastem, ci la un fel de "energie" (daca pune-am ghilimele era mai bine) s-au s-ar asemana cel mai mult cu asa ceva DACA ar exista ceva de genul.
De multe ori ma gandesc la multe chestii, sau imi vin spontan in minte, am o imaginatie bogata nu pot sa o tin la nivelul solului.
Cine stie, noi nu prea stim de cele mai multe ori nici macar ce se intampla in noi insine. Daca noi nici atat nu stim, cel putin asta am observat la persoanele cu care am interactionat si cu care inca interactionez si chiar si la mine, cum am putea dar sa stim astfel de raspunsuri?
Pe parcursul vietii majoritatea din noi, aflam si invatam diferite lucruri mai mult sau mai putin, dar oricat
de multe informatii am strange in cele din urma cam tot in bezna suntem, caci stam cu frica mortii in
noi. Unii constienti fiind de asta alti nu, nestiind ce se va intampla cu noi in cele din urma, caci toate
"comoriile" stranse nu ne-au fost de folos cu nimic in cele din urma, fiindca nici la o intrebare atat de
simpla precum cea legata de ce se va intampla dupa moarte, nu am aflat un raspuns. Cum am putea dar sa dam noi raspunsuri mai complexe chiar si legate de cele materiale pe care le vedem, le putem atinge si simti. nu putem da un raspuns concret, de ce exista ele, daca singurul lor folos sa spun asa, este doar cel pe care il stim noi sau mai au si altele, daca putem chiar invata ceva de la ele, sau de unde provin ele, de unde provine viata din unele lucruri, din ele si din noi.Noi nici universul nu il cunoastem in profunzime, e atat de mare incat nici nu ni-l putem imagina, dar ce univers, ca noi nici propria "casa" nu ne-o stim. Noi in stadiul in care suntem, nu stim cam nimic.
nici macar micul "univers" din noi nu il cunoastem cu adevarat, cum am putea dar sa cunoastem si sa intelegem
ceva cu mult mai maret cum ar fi un creator?
Avand o gandire materiala si limitadandu-ne doar la exterior e de la sine inteles ca nu vom ajunge prea departe, si in nici un caz la miezul problemei.
Daca noi am putea oare sa ne apropiem de "miez", l-am cunoaste, simti, trai. nu ar deveni oare incetul cu incetul o nimic toata restul, pentru ca atunci cand incepi
sa cunoasti miezul, cunosti si ce-a provenit din el?
Dar oare nu exista nici o cale sa aflam adevarul, daca exista un creator sau nu, sa aflam adevarul despre originea noastra? Daca chiar ne-am dori cu adevarat sa cunoastem adevarul, nu aveam noi oare parte de un raspuns?
Pentru a afla trebuie sa ne dorim sa cunoastem, sa fim dispusi sa facem anumite lucruri poate.
Totul e dubios cred :/
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
