Care sunt diferentele intre suflet, spirit si duh?
Ordonare:
Cronologică
Nu exista diferente! Este unul si acelasi doar ca este numit in mai multe feluri de diferiti oameni!
Răspunde
Cred ca este acelasi lucru. Toate fac parte din noi. Presupun ca si conceptul de om se poate enumara printre aceastea, oarecum, dar nu in egala masura.
singur impotriva majoritatii
Sufletul nu este tot una cu spiritul/duhul (spirit si duh sunt una). Uite pe ce ma bazez cand afirm asta:
Pentru termenul „suflet" manuscrisele ebraice folosesc termenul „néphesh" iar cele grecesti „psykhé". Termenii acestia apar in Scripturi de 800 de ori aproximativ iar o privire atenta va arata ca el se refera 1) la oameni, 2) animale si 3) viata insasi a unei persoane sau a unui animal.
1) oameni: 1 Petru 3:20 spune ca „opt suflete, au fost salvaţi prin apă". Exodul 16:16 spune „Să luaţi câte un omer de persoană, după numărul sufletelor pe care le are fiecare în cortul său." Geneza 46:18 „Pe aceştia i-a născut ea lui Iacob, şaisprezece suflete." (tin sa precizez ca nu am citat versetele in totalitate, ci doar partea care are legatura cu intrebarea ta). Alte versete ar fi Iosua 11:11 si Romani 13:1.
2) animale: Geneza 1:20 „Să mişune apele de o puzderie de suflete vii şi să zboare creaturi zburătoare deasupra pământului" si versetul 24 „Să dea pământul suflete vii după specia lor: animale domestice, alte creaturi care se mişcă şi animale sălbatice ale pământului, după specia lor!". Alte versete ar fi Leviticul 11:46 si 47 si Numerele 31:28.
3) viata in sine, faptul ca este viu, viata unei persoane: Exodul 4:19 „Au murit toţi cei care căutau să-ţi vâneze sufletul". Ioan 10:11 „Păstorul cel bun îşi dă sufletul în folosul oilor." Alte versete ar fi Matei 10:39 si Faptele 20:10 (tin sa precizez ca nu le-am enumerat pe toate din Biblie, cateva interesante).
Daca vei face cercetari in Biblie vei vedea ca nicaieri nu spune despre „suflet" ca este „nemuritor" sau „vesnic". Scripturile arata ca sufletul moare conform cu Ezechiel 18:4 „Sufletul care păcătuieşte, acela va muri." si 20 exact aceeasi idee. Leviticul 21:11 „Să nu se apropie de un suflet mort."
Hai sa vedem ce e spiritul atunci si sa vedem daca e tot acelasi cu sufletul.
Scriitorii Bibliei au folosit termenul ebraic „rúach" şi cel grecesc „pneúma" cu referire la „spirit". Scripturile ne ajuta sa intelegem care e sensul acestor cuvinte. De exemplu Psalmul 104:29 „Dacă le iei spiritul [rúach], pier şi se întorc în ţărâna lor". Iacov 2:26 spune „Corpul fără spirit [pneúma] este mort". Prin urmare, în Biblie cuvântul rúach este tradus nu numai prin „spirit", ci şi prin „forţă" sau forţă de viaţă. Dumnezeu a spus despre Potop ca „Eu voi aduce potopul de ape pe pământ ca să nimicesc orice carne de sub ceruri în care este forţă de viaţă [rúach]" in Geneza 6:17. Geneza 7:15 spune „Şi au intrat în arcă, la Noe, două câte două, din orice carne în care era forţă de viaţă." 7:22 spune „Orice vieţuitoare în ale cărei nări era suflarea forţei de viaţă, adică tot ce era pe uscat, a murit." Dumnezeu cand l-a creat pe om i-a suflat in nari suflare de viata si astfel a devenit un suflet viu (nu mai caut versetul, prin Geneza 2 mi se pare ca scrie). Asadar, „spiritul" se refera la o forta invizibila (scanteia vietii) care anima toate creaturile vii.
Sufletul si spiritul nu sunt unul si acelasi lucru. Corpul are nevoie de spirit asa cum un aparat de radio are nevoie de curent electric pentru a functiona. Sau un radio portabil, daca ii pui baterii si il pornesti, curenul electric din baterii „da viata" aparatului. Fara baterii radioul e mort. Asemenea curentului electric, spiritul nu gandeste si nu simte. E o forta impersonala. Insa fara spirit, sau forta de viata, corpul moare si se intoarce in tarana lui, cum a spus psalmistul.
Eclesiastul 12:7 arata ce se intampla cu omul cand moare: Ţărâna [din care este făcut corpul lui] se întoarce în pământ, cum a fost, iar spiritul se întoarce la adevăratul Dumnezeu, care l-a dat". Cand spiritul sau forta de viata paraseste corpul, acesta moare si se intoarce in pamantul din care a fost creat, iar forta de viata se intoarce la Dumnezeu, de unde a venit. Iov 34:14, 15 afirma „Dacă şi-ar îndrepta inima spre cineva, dacă ar lua la el spiritul şi răsuflarea lui, toată carnea şi-ar da ultima suflare deodată şi omul pământean s-ar întoarce în ţărână." Psalmul 36:9 „Căci la tine este izvorul vieţii, prin lumina ta vedem lumina."
Bun, sa nu lase de inteles ca forta de viata merge literalmente la cer. Ideea transmisa de aceste versete este ca orice speranta ca o persoana care a murit sa revina la viata depinde de Iehova Dumnezeu. Viata persoanei decedate este in mainile lui Dumnezeu, iar numai prin puterea lui poate fi redat spiritul sau forta de viata, pentru ca persoana sa traiasca din nou.
Sper ca am facut lumina si ai inteles treaba asta.
citeste atunci toate versetele, unii traducatori au tradus si spirit si suflet toate prin duh sau suflet, insa unele Biblii au facut diferenta si au tradus cu alti termeni, tocmai ca sa scoata in evidenta diferenta. Dau din nou exemplu King James, iar NWT e tradusa pe baza KJB. Apoi, is traduceri (nu stiu daca si KJB) care au tradus „spirit sfant" si nu „duh sfant" pentru a nu induce citirorului impresia ca spiritul sfant este ceva...cum sa zic, cand spui duh te referi in mod general la o aratare, dar spirit are alt sens, de exemplu „spiritele s-au agitat", termenul „spirit" insa are alta valoare. Totul ca sa constientizeze cititorul care e natura „spiritului sfant" al lui Dumnezeu, ca fiind ceva ce ii apartine si care poate influenta. Multe detalii stiu, dar termenii ebraici si grecesti spun ceva, la fel si citatele biblice.
Conform dictionarului de sinonime, ce am spus este adevarat.
Totusi nu spun ca nu poti sa folosesti "suflet"/"spirit"/"duh" prin definitii diferite intr-o conversatie ce cere cel putin doua.
Sufletul din noi/Spiritul din noi/Duhul din noi, toate au acelasi inteles cand o spui.
Dictionarul de sinonime e in conformitate cu Biblia? Si uita-te cum a fost folosit in versete, noi suntem suflete, nu avem unul sau suntem compusi dintr-unul. Asta e sensul sufletului. Argumenteaza cu Biblia ce spune dictionarul de sinonime, vreau sa vad daca e in armonie cu ea sau cu traditii babilioniene si grecesti care sustin nemurirea sufletului si care il catalogheaza ca fiind o parte individuala din corp.
Dictionarul este dictionar.
Aici este vorba de limba romana.
Ti-am spus "Totusi nu spun ca nu poti sa folosesti "suflet"/"spirit"/"duh" prin definitii diferite intr-o conversatie ce cere cel putin doua."
Inteleg mai bine acum unde bati, ai subliniat si mi-a „sarit" in ochi ideea dar na...nu mi se pare corect si drept sa folosesti termenii astia cu sensuri false, care nu sunt in armonie cu Biblia. Pana la urma, felul in care folosesti termenii reflecta adevarul biblic.
Nu te lua dupa VelaJohnny, tipul e spalat pe creier de organizatia de la Brooklyn. Etimologic, nu stiu. Chestiile alea pe care le-ai enumerat tu sunt niste termeni a caror inteles s-a pierdut. Sunt termeni totali diferiti, si prin asta vreau sa spun ca in prezent denumesc trei lucruri diferite. Corespondentii lor sunt dimensiuni interioare, care transced psihicul omului obisnuit. Daca te apuci si faci sapaturi in credintele ezoterice autentice, o sa vezi ca au unele chestii in comun. Spiritualitatea e un domeniu foarte vast, care presupune traditie, ritual si cunoastere. Religiile din ziua de azi is bullshit. Toate parerile lor prinvind sufletul, spiritul, Dumnezeu, etc = bullshit. Nu merita bagati in seama.
Duh sau Spirit sunt doua cuvinte care definesc acelasi lucru, spirit este o forma mai arhaica a ceea ce numim Duh in ziua de astazi. Este o forma a existentei la care omul nu are acces, este forma evoluata de existenta care permite mai multe stari ale individului, fluida, materiala, vizibila sau invizibila, avand capacitati superioare existentei materiale. Sufletul, asa cum spune Biblia este suma dintre trupul uman si energia vitala care il alimenteaza.
"Duhul şi sufletul" se referă la aceeaşi natură spirituală, diferită de trup (materie), a omului.
În timp ce prin "duh" se face trimitere doar la preocupările de natură spirituală, termenul de "suflet" se mai referă şi la forţa vitală care animă trupul, energie de cu totul altă natură decât materia trupului, bineînţeles!
Aceşti termeni, neavând însă un sens exclusivist, pot da naştere foarte uşor la confuzii...
În Sfânta Scriptură, termenii de "suflet" şi "spirit" (sau "duh") sunt întrebuinţaţi ŞI ÎN RELAŢIE DE SINONIMIE, denumind aceeşi parte din om, cea spirituală!
Deci nu sunt două puteri distincte ci două funcţii ("puteri") ale aceleeaşi naturi spirituale a omului.
Sufletul - este PUTEREA VIEŢII ORGANICE (inferioare), iar "spiritul" – puterea VIEŢII SPIRITUALE (superioară, raţională).
Astfel, în acord perfect cu limbajul metaforic, simbolic, preponderent al Scripturii, PSIHICUL este numit uneori doar "SUFLET" dacă în viaţă nu depăşeşte "strictul trupesc", şi se numeşte " SPIRIT" (DUH) dacă se ridică prin "har" şi stăruinţă în bine la o viaţă ce depăşeşte "naturalul". Opoziţia nu este structurală sau fiinţială, ci doar "de nuanţă".
CA DOVADĂ, despre această "opoziţie" între omul duhovnicesc (spiritualizat) şi cel neduhovnicesc (nespiritualizat, "trupesc") se vorbeşte şi în I Corinteni 2, 14-15; I Cor.15, 45-46; Galateni 5, 16-17, etc...
Iată doar alte trei din zecile de versete Scripturale care pun în evidenţă MAREA DIFERENŢĂ dintre "trup" şi "suflet" (duh, spirit):
- "Ci eu, deşi departe CU TRUPUL, însă de faţă CU DUHUL, am şi judecat, ca şi cum aş fi de faţă, pe cel ce a făcut una ca aceasta:" I Corinteni 5, 3
- " Să daţi pe unul ca acesta satanei, spre pieirea TRUPULUI, ca DUHUL să se mântuiască în ziua Domnului Iisus." I Corinteni 5, 5
- " Şi este împărţire: şi femeia nemăritată şi fecioara poartă de grijă de cele ale Domnului, ca să fie sfântă ŞI CU TRUPUL şi cu DUHUL." - Corinteni 7, 34
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
