Ce a fost in "capul" lui Dumnezeu, zeul din povestea crestina, pentru cei care nu stiu, sa il creeze pe Satana doar pentru ca acesta sa-i dea cu flit, in conditiile in care mai si stia ca asa se va intampla?
A fost o eroare divina, sau se plictisea si avea nevoie de un mijoc de distractie?

Sa stii ca povestea asta cu satana e penibila rau de tot.Ideea in sine contrazice crestinismul! Tipu' asta, satana, isi baga pl in tot ceea ce face dumnezeu si dumnezeu nu face decat sa scrie rahaturi despre el! Da mno, trebuia sa-l inventeze si pe satana asta, ca toate lucrurile au un scop si au fost create, nu?

Poate avea o personalitate multiplă şi o nevoie de un ţap ispăşitor (nu degeaba diavolul este descris/imaginat/pictat deseori ca un (semi-)ţap), pe care să dea vina pentru faptele sale sadic-criminal-stupide. Mă rog, tot nu i-a ieşit.

Biblia şi logica nu se prea împacă,
sunt la două poluri opuse.

Mai bine sa-i dea cu Aroxol, ca miroase parfumat.

In iudaism Satana e slujitorul lui Dumnezeu.

Deci Dumnezeu e bipolar

Dacă numai bipolar, ar fi bine.

Dar pe scurt şi drept: nu este.

Ma...e peste puterea noastra de intelegere.

Interpretarea literala a "povestii" biblice nu are niciun sens, nu va mai obositi. Ori o luati o sens anagogic/teologic, ori n-o mai cititi. Scripturile, in general (indiferent de religie) nu se citesc precum "Game of Thrones", se utilizeaza riguros in paralel cu o practica si o viata spirituala adecvata care sa faciliteze modul de "cunoastere" adecvat, precum si intelegerea necesara. Mintea rationala, si modelele matematice nu-s de folos in viata spirituala, nu au sens sa fie invocate (da, exista si alte forme de cunoastere). In momentul in care cele doua sfere (cea ateista si cea teista) interactioneaza, notiunile teologice isi pierd din sens, intrucat discutia este "trasa" in arealul intelectual, nu se mai discuta "despre Dumnezeu" ci despre "idei si imagini vis-a-vis de Dumnezeu", motiv pentru care dezbaterile sunt fara sfarsit si ulterior fara vreun folos. Daca nu intelegem sau nu intuim faptul ca Dumnezeu prin definitie inseamna Transcendenta, atunci nu avem cum sa discutam despre Dumnezeu, discutam despre concepte. De adevar ne apropiem doar cand realizam ca Dumnezeu nu poate fi acaparat de niciun concept, iar cu lucrurile aceastea in minte, gradual, e posibil ca din scrierile scripturale sa inzvoreasca noi sensuri si intelesuri (specifice sferei Ascetismului). Doar in acest sens si din aceasta perspectiva este utila Biblia, precum si restul scripturilor.

Necuratul nu va lasa sa fiti atei ca daca erati numai huleati numele lui cum faceam si eu copil fiind crescut de televizor, va vedeati de treburile voastre si credeati ce vedeati, dar vezi ca noi nu stim cum lucreaza cel rau si ne lasa sa credem dar sa ne razvratim, e logic nu? ca altfel ateul nu avea ca sa caute la categoria religie cum nici eu nu intru la categoria sport-footbal pentru ca nu ma pasioneaza absolut deloc, nu-i ajunge necuratului necredinta el vrea ca oameni sa-L si huleasca pe creator.

Teologia activeaza in favoarea povestii biblice, si nu obiectiv, nu ar avea cum si cu ce, ci subiectiv, speculeaza, cauta speculativ varianta care se potriveste cel mai bine, apoi spune, ASA ESTE.

Spui ca in afara mintii rationale mai exista si alte forme de cunoastere. Pe ce te bazezi, pe afirmatii? Sa inteleg ca in afara de creier mai este cel putin un organ prin care putem cunoaste?

"Daca nu intelegem sau nu intuim faptul ca Dumnezeu prin definitie inseamna Transcendenta, atunci nu avem cum sa discutam despre Dumnezeu"

La fel putem spune despre Harap Alb, daca nu intuim ca el inseamna transcendenta, nu avem ce discuta despre el. Diferenta este ca aceasta poveste nu a fost conceputa sa fie cu pretentia de adevar, asfel ea nu stimuleaza si motiveaza omul. Daca ea ar fi cu pretentia de adevar si i-ar ataca la om slabiciunile(l-ar motiva), el si acestei povesti i-ar gasi un sens si o explicatie.

"De adevar ne apropiem doar cand realizam ca Dumnezeu nu poate fi acaparat de niciun concept"

Dar Biblia avem "voie" s-o analizam rational? Ma intreb cum facem fara a ne impotmoli, trebuie s-o credem si pe asta de-amproasta pentru a ne apropia de adevar? Lasam subiectivismul sa-si spuna cuvantul, ne bazam pe acea forma de cunoastere care nu ofera nimic concret, care nu se poate dovedi si explica rational?

"iar cu lucrurile aceastea in minte, gradual, e posibil ca din scrierile scripturale sa inzvoreasca noi sensuri si intelesuri (specifice sferei Ascetismului)"

Nu inteleg cum faci. Renuntand la concepte, ce analizezi? Apoi trebuie sa renunti la garantia sigurantei in convingere privind noile sensuri si intelesuri. Adica daca esti departe de drum, infundat in aratura rau de tot, nu ai cum sa realizezi, nu ai niciun indiciu dupa care sa te orientezi.

Ideea tapului ispasitor apare de obicei in religiile "supuse", in cele "miloase", agrare, condescendent stabile. In cele razboinice il veti intalni pe Trickster. El este un fel de zeu/animal care se opune creatiei prin tot felul de pozne/giumbuslucuri. Ajunge si el sa creeze la randul sau, dar tot ce face se tranforma in neant. Foarte interesant este ca populatiile amerindiene il indragesc foarte mult. El ii invata pe oameni arta scrisului, cunoasterea, focul, uneltele etc.
In bogumilism, inspirat si el din vechile memorii ale popoarelor balcanice apare fratele lui Dumnezeu, dracul care face fix acelasi lucru.
Daca ati urmarit vechile legende cosmogonice romanesti si bulgare, il veti intalni pe Nefartatul, fratele egal ca putere al lui Dumnezeu care incearca sa creeze pamantul in numele sau. Dar nu ii prea iese.
Ideea asta simbolistica e foarte veche si vizibila in cosmologia si mitologia tuturor popoarelor. Unii au dus-o la completare, cele doua forte opuse care se atrag - ying si yag, altii le-au dus la opozitie extrema - Ahura Mazda si Ahriman, lumina si intunericul Zoroastrian.
Romanii si nu numai au incercat sa se amuze de aceste batalii pentru "sufletele" lor. Intelepciunea stramoseasca invinge si depaseste cu mult aceste stari contrariate Dumnezeu-Satana. Sunt ilogice in creare, in materie, dar si in reprezentarile iconoclastice.
Crestin teologic vorbind, dracul/Satana e cel mai bun argument pentru a crede in Dumnezeu. In loc sa fie produsul lui, devine antiteza lui. Iar antiteza, de obicei, devine mai puternica cu timpul si il va inlocui pe acesta (vedeti cazul dious otiosus). Cu cat te vei indeparta mai mult de oameni vei fi dat uitarii. Daca nu trimite un alt Iisus sau Mesia in curand, zeul asta crestin va sfarsi prafuit prin bibilioteci.

"...ca altfel ateul nu avea ca sa caute la categoria religie cum nici eu nu intru la categoria sport-footbal pentru ca nu ma pasioneaza absolut deloc..."

Ai impresia ca ne-ar interesa credinta ta sau a altora daca aceste credinte nu ar influenta negativ societatea? Sa fim seriosi, chiar ai impresia ca ma intereseaza daca iti faci tu cruci sau crezi in povesti cu zane? Nu, problema e ca o astfel de atitudine, o astfel de spalare pe creier continuata cu usurinta in a fi manipulat in interesul unor lideri religiosi duce la ceea ce se intampla peste tot in lume in tarile predominant religioase. Poti sesiza cu usurinta diferenta de nivel de trai si educatie dintre tarile ai caror locuitori sunt inca prinsi in fanteziile religioase medievale si cele unde putini mai au naivitatea de a accepta asa ceva.

P.S.: Ori scrii "fotbal", in romana, ori "football", sau eventual "soccer" in engleza. Cuvantul "footbal" nu exista.

Dragul meu, noi doi am putea sta la dezbateri si jocuri ping-pong de argumente si contraargumente zile intregi in sute de pagini virtuale , sper ca esti constient de asta. O putem face daca vrei/ai timp si energie, insa nu va duce absolut nicaieri, (motiv pentru care nu voi intra in jocul contraargumentelor vis-a-vis de paragrafele tale (decat daca chiar insisti)), de asta te asigur (si vorbesc din experienta personala - polemicile intelectuale merg la nesfarsit, doar introspectiile produc rezultate). Ceea ce ai sesizat tu aici sunt cateva din "paradoxurile" pe care mintea rationala le "afiseaza" in momentul in care exprima pana si cele mai mici tendinte de "autodepasire". Plin de cercuri vicioase si dificultati, nu? Stiu, nu-i usor, insa in cazul tau as pune doar doua intrebari si anume: Cat de mult esti motivat sa mergi in directia adevarului cu arma impartialitatii si non-preferentialismului (fata de o atitudine sau un anumit concept)? Si cat de bine-ti cunosti propria ta minte (care in sine e entitatea ce cauta un anumit adevar, printr-o anumita atitudine). Raspunsul tau vizandu-l pe Harap-Alb m-a cam perplexat, te rog sa nu te superi pe mine, o spun cu intentie buna, revizuieste acel argument, pentru ca este pueril, crede-ma (n-o lua ca pe o insulta), nu poti spera la derularea unei polemici serioase cu asemena gen de argumente rudimentare (indiciu: desparte "invatatura" de ceea ce inseamna "doctrina" - e absolut crucial). Legat ce celalalt "instrument" de Cunoastere, te las pe tine sa mai meditezi putin, iar in acelasi timp verifica daca nu cumva fiecare raspuns de-al tau e bazat pe o presupozitie si o asertiune gresita/imprecisa (poate doar din greseala, inconstienta sau preferentialism).

Povestea biblica nu este cu nimic mai logica si obiectiva decat a lui Harap Alb. Pentru ca povestea biblica sa devina "logica" slabiciunile trebuie sa-si spuna cuvantul, trebuie sa crezi fara dovezi, trebuie sa crezi in imposibilitati(din punct de vedere realistic), trebuie sa-ti pui piedici ratiunii si sa interpretezi speculativ cum iti convine(impins de slabiciuni). Si cu poveste Harap Alb se poate face asta, doar ca in cazul ei lipseste motivatia.

Eu sunt constient ca acesta discutie nu ne duce nici unde. Normal, daca analizam speculatii. Doar concretul iti ofera un tablou complet, doar el rapunde la intrebari.

"Cat de mult esti motivat sa mergi in directia adevarului cu arma impartialitatii si non-preferentialismului (fata de o atitudine sau un anumit concept)? - In cazul asta nu prea am motive sa fiu subiectiv(partinitor).

"desparte "invatatura" de ceea ce inseamna "doctrina" - Mai exact? Nu inteleg la ce te referi.

"verifica daca nu cumva fiecare raspuns de-al tau e bazat (sau sa fi incorporat indirect) pe o presupozitie si o asertiune gresita/imprecisa (poate doar din greseala, inconstienta sau preferentialism)." - Sunt si eu o persoana cu limite, banuiesc ca am si eu doza mea de subiectivism(ca orice persoana de altfel), nu zic nu. Dar pentru a-mi recunoste greselile si subictivismul trebuie sa mi se argumenteze...

"Interpretarea literala a "povestii" biblice nu are niciun sens, nu va mai obositi."

Nu e vorba de interpretare literara, ci de veridicitatea ei.
Iar veridicitatea este nula, drept urmare toata povestea pe care ai insirat-o in continuare pur si simplu nu are sens.
Pana la urma sloganul credintei este "Noi vrem sa credem (chiar daca e demonstrat ca e stupida credinta noastra)" din varii motive generate de frica sau de recompense virtuale. Si pentru a putea face asta credinciosii se afunda tot mai adanc in diverse interpretari care mai de care mai fanteziste si ilogice pentru a-si justifica cumva credinta.
Ce-i drept, pentru unii, care nu stiu decat de frica, e buna si credinta asta, fara frica de bau-bau probabil ca ar face tot felul de lucruri si ar infunda puscariile su ar muri de tineri. Cam la atat se reduce utilitatea povestilor astea. Dar asta se poate rezolva si altfel, in special prin educatie.
Restu-i poezie.

Ceea ce am vrut sa spun prin acea "despartire" este faptul ca o comasare, a baga in aceeasi "oala" elementele de doctrina, de invatatura, de traditie, de dogma s.a.m.d, care colocvial intra impreuna, sub eticheta de "religie", e o grava eroare. In adevaratul sens al cuvantului "religie" trebuie sa insemne "realizare" sau "drum spre adevar" respectiv si implicit o munca individuala pentru fiecare "cercetas" in parte. O data ce ai prins "firul" acestei munci spirituale vei simti automat nevoia de fi selectiv in ceea ce priveste Scripturile (in functie de moment si stadiu evolutiv), atitudinea doctrinara este o piedica grava, respectiv atitudinea de a nu considera anumite elemente scripturale mai utile decat altele. Daca e sa luam ca si exemplu Biblia, o simpla asociere ai ei (in intregime) cu atrocitatile bisericii si a religiei insitutionalizate (avand ca fundament doctrina), va determina o minte necultivata si naiva sa respinga automat orice element scriptural, in pofida faptului ca la o analiza mai amanuntita o mare parte din continut poate fi la un anumit moment, pentru o anumita persoana, o resursa valorosa de "material" spiritual (dar si intelectual sau istoric). NU trebuie sa uitam ca in decursul a celor aproape 4000 de ani, in care au fost scrise individual cartile biblice, si a zecilor de influente asupra lor, singurul scop al lor si al activitatii din jurul lor la vremea si contextul respectiv, era Ascetismul, curat, atat. Ceea ce biserica si grupurile de elita au facut ulterior, este cu totul si cu totul alta discutie. Pana si interpretarile actuale a "povestii biblice" pe care le stim foarte bine sunt generate de biserica (ca si entitate/fenomen), complet despartite de adevarul in care au fost scrise la vremea respectiva. Lucrurile nu sunt asa de simple, iar conditionarea culturala, propagata in sute si mii de ani in mentalul colectiv, e mult mai adanca si diforma decat am fi tentati sa credem. Este irational ca din acest motiv (evident de altfel) sa se demita o intreaga traditie ascetica si anume crestinismul, precum si comasarea ei integrala cu ceea ce in momentul prezent inseamna biserica.
Cea mai valoroasa atitudine este reticenta in a concluziona, abstinenta de la prejudecati si acordarea de atentie faptului ca adevarul s-ar putea sa nu fie primul (sau chiar primele zeci) de "straturi" cu care interactionam atunci cand foram in cunoastere si istorie. Adevarul trebuie sa aiba o anumita practicalitate si rezonanta in "concret" respectiv in momentul prezent pentru fiecare individ in parte. Este de asemena absurd sa spui "adevarul a existat doar acum multe mii de ani, deci s-a pierdut". Ar trebui sa ne concentram mai mult pe adevarul aferent momentului prezent si a evita sa "credem" in sensul mental al cuvantului ci mai degraba sa punem intrebarea "CE INSEAMNA sa crezi?" (cu sinceritate si open-mindness). "Credinta" despre care se vorbeste in Noul Testament nu are nici cea mai mica legatura cu ceea ce intelegem noi, 2000 de ani mai tarziu, prin acest cuvant. Daca este sa facem un "tracing" la radacini, din limbile vechi, ebreiaca, aramaica, greaca veche, etc. aceasta traducere este foarte slaba (in limitele limbajului). In sensul anagogic si teologic adevarat, credinta nu este decat o "alta forma de cunoastere" (metarationala daca dorim - deoarece este capabila sa Observe prin lentila Constientizarii inclusiv mintea rationala - deci o metoda de cunoastere superioara rationalului), ce rezulta automat o data ce introspectia sincera si disociata are loc in interiorul individului. Insusi Iisus vorbeste despre cunoasterea de Dumnezeu prin aceasta "credinta", aceasta introspectie aparte, cand spune in nenumarate randuri "Imparatia lui Dumnezeu este Intru voi." (Evanghelia dupa Luca, Nag Hammadi, Epistole, etc.). Intrucat aceasta este esenta practicii crestine (ce are enorm de multe tangente cu restul religilor lumii) si sursa intelepciunii ei, dramatic deformata in zilele noastre (in contextul social) este, din nou, irational sa o demitem la prima vedere. Invatatura ei chiar se intampla sa fie extrem de valoroasa, insa traditia, doctrina si biserica din jurul ei pun in dificultate evidenta acestui lucru. Scripturile sunt niste "entitati" formale, ele se schimba in decursul mileniilor/secolelor, in functie de lentila ideologica si culturala prin care sunt vazute la un anumit moment, insa Adevarul ce se straduiesc sa-l adaposteasca este constant, universal aplicabil, el trebuie doar vazut, constientizat, realizat, forand prin nenumaratele straturi de culturalizare si conditionare asternute peste acesta o data cu timpul, precum malul.

Aici probabil ca ti-am raspuns indirect la mai multe intrebari pe care le-ai pus.

Raspunsurile pe care i le-am scris lui Alphawolf se pot aplica si in cazul tau. Mai citeste. "Verdicitatea este nula" - acesta nu este un adevar/argument ci este pur si simplu preferentialismul tau, este ceea "ce vrei tu sa fie adevarat, indiferent de conjuncturi, cu multa aprindere chiar" pentru ca daca nu ar fi asa, atunci o intreaga ideologie/castel mental de argumente si idei pe care ti le-ai construit pe baza asertiunii "veridicitatii nule" se va demola instant. Aici e vorba de atasamentul tau fata de o anumita atitudine/pozitie - adica "aleg ceea ce-mi convine" INAINTE sa-mi fac o imagine generala a TOTALITATII, si tin strans la piept "jucaria" cu eticheta de "adevar". Pentru ca "veridicitatea este nula" sa aiba valoare de adevar, chiar si doar in mintea ta, trebuie sa ai o viziune holistica asupra problemei, ceea ce, din pacate, nu dai dovada sa detii, insa poate ma insel eu si deja ai facut un prim ocol prin cultura lumii ca sa poti face afirmatii absolute, insa ceea ce incerc sa spun, fara vreo urma de aroganta, mandrie sau trufie (pe cat este posibil), este ca raspunsul tau e greu de luat in serios.

"NU trebuie sa uitam ca in decursul a celor aproape 4000 de ani, in care au fost scrise individual cartile biblice, si a zecilor de influente asupra lor, singurul scop al lor si al activitatii din jurul lor la vremea si contextul respectiv, era Ascetismul, curat, atat."

He, he... pornind de la premiza asta eronata, acum e evident de ce ai discursul asta. Stai linistit, inca de pe vremea scrierii lor se cunostea si folosea puterea de manipulare a acestor gen de materiale. Nu e asta prima religie, experimentasera altii inainte cum poate fi folosita religia, altii de la care in multe locuri s-au inspirat si autorii Bibliei, au preluat idei, le-au modificat si imbunatatit. Iar NT a fost, trebuie sa recunosc, la vremea lui, o mare realizare din punct de vedere al tehnicii de manipulare si indoctrinare.E adevarat, s-au incercat mai multe variante, cu diversi "mesia", dar pana la urma s-a reusit o varianta care a dus prosteala religioasa pe noi culmi si a rezistat, cu diverse modificari si adaugiri, pana in zilele noastre. Acum i-a cam sunat ceasul, dar inca mai respira prin unele zone unde educatia a patruns mai greu, ca de exemplu, Romania.

Ceea ce spui tu e exact "portiunea" aferenta impactului bisericii din "discursul meu". Eu am pus accent pe componenta Ascetica a crestinismului, tu pui accent pe cea doctrinara, mecanica, sociala, fiecare vede ce si cat vrea/cat poate, dar m-ar fi bucurat ca tu sa fi inteles mai mult de 10% din ce-am scris acolo, inclusiv faptul ca nu "am pornit" de la o anumita premiza ci de la o imagine holistica, de asemenea nu am expus asertiuni ci probleme de luat in considerare. Tu esti cel care dai cu "alba-neagra", "corect-gresit", fii putin mai deschis si mai reticent in concluzionare si vei avea doar de castigat.

"trebuie sa ai o viziune holistica asupra problemei,"

Viziunea de care vorbesti este una mistica si intr-adevar nu o am si nici nu exista motive logice si coerente ca cineva sa o aiba. Si sincer sa fiu, e pierdere de timp sa filosofam despre cai verzi pe pereti...
Intr-adevar, eliminand 90% din continutul Bibliei, adica partile incoerente, fantastice, brutale, micinoase, doctrinare, etc, ar ramane ceva despre care s-ar putea filosofa, o oarecare asa-zisa parte morala a scrierii, dar si aia in mare masura perimata si pe alocuri amuzanta pentru un om din ziua de azi. Dar ce rost are sa cauti acul in carul cu fan, cand exista lucrari pe tema asta actuale, coerente, logice si care nu fac apel la amenintari sau promisiuni stupide?

Ce legatura are holisticul cu misticul?

http://dexonline.ro/definitie/holistic

Sincer as discuta, dar nu pot asa... n-avem teren comun.
Numai bine.

HOLÍSM s.n. Concepție metafizică idealistă de la începutul sec. XX, care interpretează mistic teza ireductibilității întregului la suma părților sale, socotind drept „factor integrator" al lumii un principiu imaterial și incognoscibil. [< fr. holisme, cf. gr. holos – întreg].

Intr-adevar, nu avem ce discuta in situatia data.

"ireductibilității INTREGULUI la suma părților sale" (metafizic/mistic in contextul filozofic =/= element supranatural, Holism gasesti si in discursurile mecanicii cuantice)

Bun, acuma transforma substantivul (Holism) in adjectiv (holistic) si adapteaza-l contextului in care l-am folosit eu. Daca tot nu merge, analogheaza-l cu "imagine integrala", "monista", "viziune de ansamblu", "cuprindere a totalitatii" - a problemei in discutie.

Din pacate, da... esti prea excluzivist ratezi esenta.

Eu cred ca complici lucrurile, e mult mai simplu decat crezi. Tot discursul tau indica ca ai plecat de la premisa "Dumnezeu exista", altfel nu puteai ajunge la concluzia ca Biblia indica adevarul. Informatia biblica trebuie analizata fara credinta, fara slabiciuni(spun asta pentru ca Biblia le ataca), doar obiectiv, realistic si rational.

Eu cred ca tu crezi si cauti intelesuri ascunse in Biblie, intorci continutul Bibliei pe toate partile, incerci sa-ti explici tot ce nu se potriveste, vrei sa obtii un tablou, dar facand asta te afunzi in detalii fara importanta si pierzi esentialul si evidentul. Oamenii din urma cu mii de ani nu erau chiar atat de prosti incat sa nu inteleaga evidentul indicat de bine si rau, deci pentru acele indicatii nu avem nevoie sa le punem pe seama unui "zeu".

Adevarul nu are valoare daca este ascuns, omul nu are ce face cu el daca nu-i pe limba lui. Daca omul are adevarul, iar el il intelege gresit, el va merge pe un drum gresit, va sustine si promova gresit(ex. Pamantul a "fost" plat), producand efecte distructive. In cazul asta, de ce si-a racit "Dumnezeu" gura? Il poate acuza pe om de ignoranta si incapacitate?

De-acord cu ce spui. Insa nu e vorba de a cauta intelesuri ascunse, aceasta cizelare nu este una intelectuala, intelesuri suplimentare devin accesible o data ce are loc o schimbare de perspectiva. Am pus deja accent pe faptul ca nu este vorba despre doctrina si "credinta" in sensul uzual. Cunoasterea nu este doar de natura mentala/intelectuala, ea este si de natura experientiala/"traibila". Eu nu am predilectie pentru Biblie, nu inclin spre nicio scriptura, indiferent ca vorbim de Upanishade, Gita, Scripturile Vedice, s.a.m.d. Adevarul din toate timpurile nu a fost cunoscut si inteles, el a fost Realizat (o usoara diferenta), ulterior, el s-a filtrat pe tot globul prin culturi si traditii diferite, iar rezultatul sunt Scripturile, insa adevarul nu are cum sa fie decat unul singur, mai multe adevaruri ar insemna dualitate, deci conflict inevitabil (in contextul absolutului) si in mare parte motivul pentru care adevarul devine ascuns (daca-l cautam pe cale intelectuala). Pana si ce avem astazi ca si stiinta este in totalitate rezultatul "Realizarii". Totalitatea ideilor fundamentale ale stiintei nu au fost gandite intelectual, au fost realizate si ulterior rafinate (bine sau rau) in decursul timpului. Cel mai probabil, ipotetic vorbind, pentru o eventuala omenire de peste 3000 de ani, ceea ce avem astazi ca si gandire rationala si stiinta va fi etichetat cu ceva echivalent religiozitatii de astazi, in contextul acesta, individul care este in cautare de Absolut (Cine sunt eu/cine este eul?/Ce este Universul?/De ce?), ce variante are? Mintea rationala? Metoda stiintifica? Trebuie sa existe ceva mai mult - aceasta este atitudinea de la care au plecat multi ascetici, ulterior confirmandu-li-se prin experienta adevarul. Eu personal inclin atat spre cautarea stiintifica cat si spre cea spirituala. Incerc sa evit o demitere/excludere a uneia sau alteia din cai, intrucat aceasta atitudine conduce automat spre conflict. Intelegerea fundamentala si integrala a partilor e esentiala.

Http://www.tpu.ro/go-to-answer/11338562/
http://www.tpu.ro/go-to-answer/12542261/

Multumim, cuprinzatoare raspunsurile.

"Poveste " cu Adam si Eva are un rol initiatic si isi pierde sensul daca e luata din punct de vedere istoric. Am impresia ca simbolurile sale (sarpele, cei doi pomi) se gasesc si in alte traditii, avand insa acelasi inteles.

Asadar mai avem un tocilar care se ocupa cu ironizarile: PhaseMorphXR.

Cand vrei sa ai motive care dovedesc inutilitatea Upanishadelor, Gitei, Scripturilor Vedice s.a.m.d (cam tot ce tine de orientul mijlociu si indepartat), sa ma anunti.