Ce a fost pana a crea Dumnezeu lumea vazuta si nevazuta?
Rog frumos fara jigniri, caci raportez
Ordonare:
După relevanţă
Ce a fost pana a crea Dumnezeu lumea vazuta si nevazuta?==nimeni nu îți poate răspunde la asta,
că nu trăia pe atunci.
Răspunde
Trebuia sa postezi aceasta intrebare la categoria Stiinta si Filosofie, bineinteles altfel formulata pentru a fi luata in seama si nu ironizata.
Daca as gasi o logica in credinta/religie atunci as spune ca Dumnezeu reprezinta lumea si ca lumea exista dintotdeauna...dar daca mai zic o data imi iau bataie de la atei, si pe buna dreptate.
Parca prima persoana a fost adam si nu Gizaz.
Răspunde Conform Bibliei a fost Isus, iar impreuna cu Isus, Dumnezeu a creat totul.Geneza1:26 arata ca vorbea cu cineva cand a creat omul.
"Prima persoana creata de Dumnezeu a fost Isus " --> 
, scuze.
Si cu cei doi oameni primordiali cum ramane? stii tu, Adam si Eva, da ei, ei. Cu ei cum ramane?
Unde arata ca dzeu vorbea cu cineva cand a creat totul?
Unde in Geneza? Eu nu-mi amintesc asa ceva.
Cum sa vorbeasca cu cineva?
Cred ca esti confuza ....sau cel mai probabil, cartea aia are efect negativ asupra mintii umane pure.
Coloseni1:15 arata clar ca Isus a fost cel intai nascut din toata creatia. Apoi geneza1:26, foloseste expresia sa facem om, nu sa fac om dupa chipul si asemanarea noastra.Dar probabil ca nu ai reusit sa citesti versetele.
DA, stiu ca spune "sa facem om" si nu "sa fac om" dar eu asta spuneam, ca sfanta treime a existat deodata inainte de creatia omului.
Adica si sfantul duh si dzeu tatal si dzeu fiul, toti au existat intr-unul singur. Asa se spune, nu?
Deci nu avea cum sa creeze pe Iisus inainte de primii oameni pentru ca Iisus a trebuit sa apara mult mai tarziu decat primii oameni.
Vorbeste la plural pentru ca sunt 3 persoane intr-una singura... 3 dintotdeauna si nu create pe rand.
Biblia arata ca e o diferenta intre Dumnezeu, Isus si duhul sfant.De fapt, Biblia nu sustine trinitatea.Matei26:39,Ioan8:17,18,1corinteni15:24-28,Ioan14:28,Filipeni2:5-11
Pai cica Iisus e dumnezeu, deci era dintotdeauna, iar va contraziceti.
Acel "sa facem" apare acolo pentru ca cei care au scris biblia erau politeisti, abia dupa un timp au devenit monoteisti http://www.youtube.com/watch?v=mdTjxuqMnXo de fapt si crestinismul e o religie politeista (dumnezeu, duhul sfant si Iisus)
"Acesta este chipul lui Dumnezeu celui nevăzut, mai întâi născut decât toată făptura." nascut de cine?
Coloseni 1: 15-17 nu afirma că prima persoană creată de Dumnezeu este Isus. Asta cred, în mod greșit și nebiblic, cei dintr-o anumită sectă pseudo-creștină.
Reiau, ca să îți explic de ce am spus ce am spus mai devreme. Pasajul din Coloseni nu spune ca Hristos este creat de Dumnezeu! De fapt El ne confirma faptul ca El ESTE Dumnezeu. Hai sa vedem despre ce este vorba:
Cum spuneam, citatul este unul care demonstrează foarte clar Dumnezeirea Lui. Ni se spune aici ca El este CHIPUL (imaginea) Dumnezeului nevăzut. Termenul folosit in greacă pentru "chip" este eikōn. Stii tu ce inseamna termenul (de la care, apropo, confuzia cu icoanele)? El se traduce prin "asemănător" si "Care este" sau "reprezentare". Cuvântul Dumnezeu este "Theos" aici (divinitate supremă) prin urmare Tatăl. Isus este asemănător cu Tatăl, El este una cu El. Nu ți se pare cunoscut? Isus a afirmat asta despre Sine în Ioan 10:30: "Eu și cu Tatăl una suntem". Apoi vei zice: "da, dar este ÎNTÂIUL NĂSCUT din toată CREAȚIA..." Tare nu? Sper că nu ai uitat că Isus s-a întrupat ca om, identificându-se cu creația sa. Dacă El nu ar fi fost om pe pământ, trăind o viață fără păcat, nu putea plăti pentru păcatele noastre! Dar semnificația expresiei este mult mai profundă și este importantă cunoașterea contextului și minime cunoștințe lingvistice pentru a ne feri de răstălmăciri periculoase.
De ce "Întâiul născut", totuși? Pentru cineva care are un minimum de cunoștință asupra semnificației acestui titlu la evrei, va înțelege imediat desprece este vorba. În greacă, termenul folosit este πρωτοτόκος (întâiul născut). În nici un caz nu vei găsi că scrie κτίζω - ktizō (creat) cum greșit interpretează unii care nu cunosc și cred ce spun alți necunoscători, la fel de naivi. Mai este un cuvânt similar in Noul Testament – proto, dar nici acesta nu apare în versetul nostru. Vorbim deci, din start, de concepte diferite!
Hai să intrăm puțin în contextul și cultura ebraice. În primul rând conceptul(de întâi născut) se putea referi la primul copil (fizic născut) al unei familii. Acesta îi era dedicat, inițial, lui Dumnezeu (Exod 13:2). Spuneam și de sensurile figurate termenului de "întâi născut" - care avea o semnificație aparte la evrei, ca urmare a unor drepturi speciale conferite de titlul acesta. Acest sens figurat, cel mai adesea folosit în relatările Scripturii duce cu gândul la superioritate (David este numit, în Psalmul 89, "întâi născut", deși, cum bine știm, el era cel mai MIC dintre frații lui).
Cel numit "întâi născut" avea anumite privilegii în cultura iudaică, primind drepturi mai multe de la tatăl său, printre care un statut special și o parte dublă de moștenire. El era succesorul tatălui și următorul cap al familiei. Întâiul născut NU era obligatoriu și primul fizic "născut", dreptul putând fi transferabil. Spre exemplu, dacă ne uităm, Efraim primește acest drept, deși Manase a fost primul copil al lui Iosif. Vezi Geneza 41:51-52 și compară cu Geneza 48 și cu Ier. 31:9.
Prin urmare "întâiul născut" este un titlu conferit aici Celui care este unicul și singurul de acest gen (monogenes) Fiu al Tatălui și el indică faptul că El este primul în ierarhie, având autoritate peste creație. Versetul 16 mai spune despre El că "prin El au fost făcute toate lucrurile cari sînt în ceruri şi pe pămînt". Iar încă din Geneza Creatorul este identificat ca fiind Însuși Dumnezeu și nu o ființă creată de Acesta.
"La început, Dumnezeu (Elohim, plural) a făcut cerurile şi pămîntul." (Geneza 1:1)
Ca să ne întoarcem la versetul nostru, acesta nu lasă nici un semn de întrebare dacă ne uităm la cuvântul tradus ca "din" (toată creația). Acesta este, în greacă, genitivul ktiseos, care se traduce cel mai bine prin "peste". Prin urmare vorbim de "întâiul născut PESTE întreaga creație". Mai clar de atât nu se poate.
Mai avem aici un sens la fel de adevărat, dacă iei în calcul faptul că Fiul era Fiu și înainte (sau mai ales înainte) de momentul nașterii pământești. Este vorba de așa așa numita doctrină a generării veșnice. Hristos ESTE primul născut nu în sensul că El a apărut în existență dintr-o condiție prealabilă de nonexistență, ci mai degrabă ca venind de la Tatăl, ca singur născut, exprimându-L întotdeauna pe Tatăl. (Eu și cu Tatăl UNA suntem). El este, în raport cu Tatăl, Fiu din eternitate în eternitate. Unii sunt fii sunt prin CREAȚI (Iov 1:6), alții au devenit fii ai lui Dumnezeu prin ADOPȚIE (Romani 8:14-15) dar El este Fiu prin RELAȚIE veșnică! De aceea se spune că este Singurul Născut dinTatăl (Ioan 1:14). Prin urmare are dreptul de moștenire al întâiului născut (Evrei 1:2) si este numit în Coloseni și cel dintâi născut dintre cei morți, pentru ca în TOATE lucrurile să aibă întâietate."El este Capul trupului, al Bisericii. El este Începutul, Cel întâi născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea." (Coloseni 1:18).
Problema universală, la care o să tot fac referință, este scoaterea din context a versetelor. Ce se întâmpla în Colose? de ce scrie Pavel epistola? De ce în primele 2 capitole le pune din nou bazele doctrinei ca apoi să se ocupe de practică si, mai ales, ce spun versetele dinainte și de după acesta? De ex. Versetul 17: "El este mai ÎNAINTE de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El." E simplu să luăm doar ce ne place, nu-i așa?
Vezi raspunsul meu, cu explicatia. Nu ne contrazicem, pentru ca danay nu este crestin - in sensul ca nu crede ca Isus este Dumnezeu. De regula la Martorii lui Iehova gasesti interpretarea asta nebiblica.
Este nascut din Tatal mai inainte de toti vecii, adica fara de timp, iar nasterea este din vesnicie. Iisus a fost in Tatal si Tatal in Iisus caci sunt de o fiinta.
Dacă aşa ar sta lucrurile şi dacă doctrina Trinităţii ar fi adevărată, atunci de ce nu se spune şi despre Tatăl, şi despre spiritul sfânt că sunt întâi născuţi peste toată creaţia? Biblia aplică însă această expresie numai la Fiul. Expresia „întâi născut" arată, conform sensului ei obişnuit, că Isus este cel mai în vârstă dintre fiii care alcătuiesc familia lui Dumnezeu. Expresia „întâi născut" apare de peste 30 de ori în Biblie, înainte de Coloseni 1:15, şi, ori de câte ori se referă la creaturi vii, are acelaşi sens: întâiul născut face parte dintr-un grup. „Întâiul născut al lui Israel" este unul dintre fiii lui Israel; „întâiul născut al faraonului" este unul dintre membrii familiei faraonului; „întâii născuţi" ai animalelor sunt şi ei tot animale. De ce vor atunci unii să atribuie alt sens acestei expresii în Coloseni 1:15? Fiindcă Biblia face aşa sau mai degrabă fiindcă ei ţin cu tărie la convingerile lor şi caută dovezi pentru a le susţine? Coloseni 1:16 (BC) îl exclude oare pe Isus din categoria creaturilor atunci când spune că „prin El au fost create toate lucrurile... Toate lucrurile au fost create prin El şi pentru El"? Cuvântul grecesc tradus aici prin „toate lucrurile" este pánta, o formă flexionară a lui pas. În Luca 13:2, BC redă acest termen prin „toţi ceilalţi", iar BO prin „toţi" (vezi şi Luca 21:29 şi Filipeni 2:21, atât în versiunea BC, cât şi în BO). În armonie cu tot ce spune Biblia despre Fiul, acordă termenului pánta acelaşi sens şi în Coloseni 1:16, 17, redând acest text astfel: „Prin el au fost create toate celelalte lucruri... Toate celelalte lucruri au fost create prin el şi pentru el". Astfel, reiese că şi el este o fiinţă creată, o parte din creaţia lui Dumnezeu.
Mar. 13:32 „Cât despre ziua aceea sau ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii care sunt în cer, nici Fiul, ci numai Tatăl". Desigur, nu aşa ar sta lucrurile dacă Tatăl, Fiul şi Spiritul sfânt ar fi egali, formând o singură Divinitate. Iar dacă Fiul nu ştia acest lucru din cauza limitelor naturii sale umane, aşa cum susţin unii, întrebarea este de ce nu ştia Spiritul Sfânt?
Mat. 20:20–23 „Mama fiilor lui Zebedei s-a apropiat de Isus... «Porunceşte», a zis ea, «ca, în împărăţia Ta, aceşti doi fii ai mei să stea unul la dreapta Ta şi altul la stânga Ta.» Şi răspunzând, Isus a zis:... «veţi bea paharul Meu, dar a sta la dreapta Mea şi la stânga Mea nu este un lucru pe care Eu să-l dau, ci este păstrat pentru aceia pentru care a fost pregătit de Tatăl Meu»".Cât de ciudată ar fi această afirmaţie dacă, aşa cum se spune, Isus ar fi Dumnezeu! Oare şi aici a răspuns Isus numai potrivit „naturii sale umane"? Dacă Isus a fost într-adevăr, după cum spun trinitarienii, „Dumnezeu-om" — adică atât Dumnezeu, cât şi om, nu doar unul sau altul —, ar mai fi logică o asemenea explicaţie? Oare cuvintele din Matei 20:23 nu demonstrează mai degrabă că Fiul nu este egal cu Tatăl şi că Tatăl a rezervat pentru sine anumite drepturi?
Mat. 12:31, 32: „Orice păcat şi blestem li se va ierta oamenilor, dar blestemul împotriva Spiritului nu va fi iertat. Dacă va spune cineva un cuvânt împotriva Fiului omului, i se va ierta; dar dacă vorbeşte cineva împotriva Spiritului Sfânt, nu i se va ierta, nici pe această lume, nici în cea viitoare". Dacă Spiritul sfânt ar fi o persoană şi ar fi Dumnezeu, atunci acest pasaj ar contrazice categoric doctrina Trinităţii, deoarece din el reiese că Spiritul sfânt este într-un fel mai mare decât Fiul. Cuvintele lui Isus dovedesc mai degrabă că Tatăl, căruia îi aparţine „spiritul", este mai mare decât Isus, Fiul omului.
Ioan 14:28: „[Isus a zis:] Dacă M-aţi iubi, v-aţi fi bucurat că Mă duc la Tatăl, fiindcă Tatăl este mai mare decât Mine".
1 Cor. 11:3, BC: „Dar vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat, că bărbatul este capul femeii şi că Dumnezeu este Capul lui Hristos". Este limpede deci că Cristos nu este Dumnezeu şi că Dumnezeu îi este superior lui Cristos. Să ne amintim că aceste cuvinte au fost scrise în jurul anului 55 e.n., la circa 22 de ani după ce Isus se întorsese în cer. Aşadar, adevărul enunţat aici se referă la relaţiile existente între Dumnezeu şi Cristos în cer.
1 Cor. 15:27, 28: „El [Dumnezeu] «a supus totul sub picioarele Lui [Isus]». Dar când zice că totul I-a fost supus, se înţelege că afară de Cel care I-a supus totul. Şi când toate Îi vor fi supuse, atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui care I-a supus toate, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi".
Atât termenul ebraic Shaddái, cât şi cel grecesc Pantokrátor sunt traduşi prin „Atotputernic". În limbile originale, ambii termeni sunt folosiţi în mod repetat cu referire la Iehova, Tatăl (Ex. 6:3; Rev. 19:6). Niciunul dintre cei doi termeni nu se referă vreodată la Fiul sau la spiritul sfânt.
Isus a zis în rugăciunea sa: „Tată,. viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu" (Ioan 17:1–3). Majoritatea traducerilor folosesc aici expresia „singurul Dumnezeu adevărat" cu referire la Tatăl. Cum poate numai unul să fie „singurul Dumnezeu adevărat" dacă există încă două persoane care sunt Dumnezeu în aceeaşi măsură? Ceilalţi care sunt numiţi „dumnezei" trebuie să fie sau dumnezei falşi, sau o simplă reflectare a Dumnezeului adevărat.
1 Cor. 8:5, 6, BC: „Chiar dacă sunt aşa numiţi «dumnezei», fie în cer, fie pe pământ, ca şi cum ar fi mulţi «dumnezei» şi mulţi «domni», totuşi pentru noi este un singur Dumnezeu: Tatăl, de la care vin toate şi pentru care trăim şi noi, şi un singur Domn: Isus Hristos, prin care sunt toate şi prin El şi noi". Aici, Tatăl este prezentat drept ‘singurul Dumnezeu’ al creştinilor, care este diferit de Isus Cristos.
1 Pet. 1:3: „Binecuvântat să fie Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos". (În repetate rânduri, chiar şi după înălţarea lui Isus la cer, Scripturile se referă la Tatăl ca la „Dumnezeul" lui Isus Cristos. În Ioan 20:17, Isus însuşi, după ce a fost înviat, îl numeşte pe Tatăl „Dumnezeul meu". Mai târziu, când se afla în cer, el a folosit din nou această expresie, aşa cum reiese din Apocalipsa 3:12. Dar în Biblie nu găsim niciodată vreun pasaj în care Tatăl să-l numească pe Fiul „Dumnezeul meu", nici în care Tatăl sau Fiul să numească spiritul sfânt „Dumnezeul meu".
În Geneza 1:1, titlul „Dumnezeu" este tradus din „’Elo·him′", care în ebraică este la plural. Trinitarienii consideră că acesta este un indiciu al Trinităţii. Ei mai afirmă că Deuteronomul 6:4 se referă la unitatea membrilor Trinităţii când spune: „DOMNUL, Dumnezeul nostru [din ’Elo·him′], este singurul DOMN".
Pluralul substantivului ebraic folosit aici este pluralul maiestăţii (vezi NAB, ediţia St. Joseph, Bible Dictionary, p. 330, precum şi New Catholic Encyclopedia, 1967, vol. V, p. 287). Acesta nu redă ideea de pluralitate de persoane într-o divinitate. În mod asemănător, în Judecătorii 16:23, unde se vorbeşte despre dumnezeul fals Dagon, este folosită o formă a titlului „’elo·him", iar verbul care-l însoţeşte este la singular, ceea ce demonstrează că este vorba despre un singur dumnezeu. În Geneza 42:30, Iosif este numit ‘domn’ („’adho·neh′", pluralul maiestăţii) al Egiptului.
În limba greacă nu există pluralul maiestăţii. De aceea, traducătorii Septuagintei au folosit în Geneza 1:1 forma ho Theós (Dumnezeu, la singular) ca echivalent pentru „’Elo·him′". În Marcu 12:29, unde este reprodus un răspuns al lui Isus în care el citează Deuteronomul 6:4, este folosită tot forma de singular din greacă ho The·os′.
În textul ebraic din Deuteronomul 6:4 apare de două ori Tetragrama, de aceea ar fi mai corect să fie citit: „Iehova, Dumnezeul nostru, este un singur Iehova" (NW). Naţiunea Israel, căreia i-au fost adresate aceste cuvinte, nu credea în Trinitate. Babilonienii şi egiptenii se închinau la triade de zei, dar Israelul a fost atenţionat în mod clar că Iehova nu este ca aceştia.
Ioan 1:1 „La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu. Când apare prima dată în acest verset, cuvântul theós (Dumnezeu) este precedat de articolul hotărât, dar când apare a doua oară, articolul lipseşte. Forma articulată a substantivului indică o persoană, o fiinţă, în timp ce numele predicativ la singular, nearticulat, dinaintea verbului (conform topicii greceşti), indică o calitate. Prin urmare, versetul nu vrea să spună că Cuvântul (Isus) ar fi fost Dumnezeul cu care era el, ci spune că acest Cuvânt era asemenea lui Dumnezeu, adică divin, un dumnezeu.
Ce a vrut să spună apostolul Ioan prin cuvintele din Ioan 1:1? A vrut el să spună că Isus este Dumnezeu însuşi sau că Isus formează împreună cu Tatăl un singur Dumnezeu? În acelaşi capitol, în versetul 18, Ioan a scris: „Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut". L-a văzut vreun om pe Isus Cristos, Fiul? Desigur! Voia deci Ioan să afirme că Isus era Dumnezeu? Categoric, nu! Spre sfârşitul Evangheliei sale, Ioan concluzionează, spunând: „Dar acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, [nu Dumnezeu, ci] Fiul lui Dumnezeu". — Ioan 20:31
Creat de Dumnezeu.Ioan17:5 arata ca Isus a venit in existenta inainte de a fi lumea. Ceea ce e in armonie cu Coloseni1:15-17.Apoi,Biblia nu vorbeste nici unde despre trinitate. Popoarele paganne credeau in trinitate, in triade de zei, babilonienii, egiptenii, nu evrei si nici crestinii din sec1. Apoi un alt pasaj care arata ca Isus a fost creat de Dumnezeu este Proverbe8:22-31.
De la versetul 22 până la versetul 31 citim un pasaj inspirat de Dumnezeu despre înţelepciunea personificată. De unde ştim că aceste cuvinte fac referire la Fiul lui Dumnezeu?
În versetul 22, înţelepciunea spune: „Dumnezeu m-a adus în existenţă ca început al căii sale, prima dintre lucrările lui de demult". Este limpede că aici nu e vorba despre înţelepciune, pentru că această calitate nu a fost niciodată ‘adusă în existenţă’. Ea nu are început, deoarece Iehova Dumnezeu a existat dintotdeauna şi a fost dintotdeauna înţelept (Psalmul 90:2). Fiul lui Dumnezeu însă a fost „întâiul născut din toată creaţia". El a fost adus în existenţă, sau creat; el a fost cea dintâi dintre lucrările de creaţie ale lui Iehova (Coloseni 1:15). După cum arată cartea Proverbele, Fiul exista înainte de a fi fost create pământul şi cerurile. Iar în calitate de Cuvânt, sau de Purtător de cuvânt al lui Dumnezeu, el este expresia desăvârşită a înţelepciunii divine. — Ioan 1:1.
Ce a făcut Fiul în lungul răstimp dinaintea venirii sale pe pământ? Versetul 30 ne spune că era „meşter iscusit", alături de Dumnezeu. Ce înseamnă aceasta? În Coloseni 1:16 se explică: „Prin el au fost create toate celelalte lucruri din ceruri şi de pe pământ. . . Toate celelalte lucruri au fost create prin el şi pentru el". Aşadar, Iehova, Creatorul, a adus în existenţă prin intermediul Fiului, Meşterul său iscusit, toate celelalte lucruri: de la fiinţele spirituale din domeniul ceresc, până la vastul univers fizic, la pământ, cu uluitoarea diversitate de plante şi de animale, şi la om, coroana creaţiei pământeşti.
Sunt versete care fac referire la trinitate, si apoi, mai nou, oamenii compara trinitatea cu Soarele: forma, lumina, caldura, astea apar la scurt timp una dupa cealalta, dar sunt un intreg si pot fi luate si separat.
Gresita interpretare
Prin Hristos la fel ca si prin Duhul Sfant si Dumnezeu Tatal s-a creeat lumea.Citatul scoate doar in evidenta contributia lui Hristos la creeatia lumii.
Asa cum ai observat si mai sus argumentele sunt biblice nu personale.Cat despre trinitate e interesant ce afirma chiar si unele enciclopedii:O enciclopedie spune: „În Noul Testament nu apare nici cuvântul Trinitate, nici vreo formulare explicită a acestei doctrine, iar Isus şi continuatorii săi nu au intenţionat să contrazică Shema Vechiului Testament: «Ascultă, o, Israel: Domnul Dumnezeul nostru este un singur Domn» (Deut. 6:4). Doctrina s-a dezvoltat treptat, de-a lungul câtorva secole şi după multe controverse. Spre sfârşitul secolului al IV-lea, doctrina Trinităţii a primit în mare parte forma pe care şi-a păstrat-o până în prezent". — The New Encyclopædia Britannica (1976), Micropædia, vol. X, p. 126.
O enciclopedie catolică afirmă: „Înainte de sfârşitul secolului al IV-lea, formularea «un Dumnezeu în trei persoane» nu era clar enunţată şi, cu siguranţă, nici bine asimilată în viaţa creştinilor şi în profesiunea lor de credinţă. Dar exact această formulare a fost prima care a purtat titlul de dogmă a Trinităţii. Printre Părinţii apostolici nu a existat nimic care să amintească, fie chiar şi pe departe, de acest mod de gândire sau de acest punct de vedere". — New Catholic Encyclopedia (1967), vol. XIV, p. 299.
Într-o altă enciclopedie se spune: „Creştinismul a derivat din iudaism, iar iudaismul era strict unitarian [având credinţa că Dumnezeu este o singură persoană]. Drumul de la Ierusalim la Niceea poate fi numit cu greu un drum drept. Doctrina trinitară din secolul al IV-lea nu reflecta cu exactitate învăţătura primilor creştini despre natura lui Dumnezeu; dimpotrivă, ea reprezenta o deviere de la această învăţătură". — The Encyclopedia Americana (1956), vol. XXVII, p. 294L.
Conform unui dicţionar, „Trinitatea platoniciană, care nu este decât o restructurare a trinităţilor de mai înainte, întâlnite la popoarele mai vechi, pare să fie o trinitate filozofică, raţională, o trinitate de atribute care a dat naştere celor trei ipostaze sau persoane divine despre care se învaţă în bisericile creştine. Această concepţie despre trinitatea divină, pe care o avea filozoful grec [Platon, sec. IV î.e.n.], se poate regăsi în toate religiile [păgâne] antice". — Nouveau Dictionnaire Universel (Paris, 1865–1870), editat de M. Lachâtre, vol. II, p. 1.467.
Într-o lucrare a sa, John L. McKenzie a spus: „Triada de persoane din interiorul unităţii de natură este definită cu termenii «persoană» şi «natură», termeni filozofici greceşti; ei nu apar, de fapt, în Biblie. Definiţiile trinitariene au apărut ca urmare a unor lungi controverse în care aceşti termeni şi alţii, precum «esenţă» şi «substanţă», au fost aplicaţi greşit la Dumnezeu de unii teologi". — Dictionary of the Bible (New York, 1965), p. 899.
Dumnezeu (Treime având aceeaşi Fiinţă divină- Natură divină) este Creatorul tuturor lucrurilor! Iată cum Dumnezeu Fiul (din Sfânta Treime) participă la Creaţie, CREAZĂ LUMEA!
ATRIBUTE DIVINE ale Fiului luiDumnezeu:
Coloseni 1, 16. Pentru că ÎNTRU El (Dumnezeu Fiul - Hristos) AU FOST FĂCUTE TOATE, cele din ceruri şi cele de pe pământ, cele văzute, şi cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie începătorii, fie stăpânii. Toate s-au făcut prin El şi pentru El.
Coloseni 1, 17. EL ESTE MAI ÎNAINTE DECÂT TOATE ŞI TOATE PRIN El AŞEZATE.
Ioan 1, 3: „Toate prin El (Dumnezeu Fiul - Hristos) s-au făcut; şi FĂRĂ
EL NIMIC NU S-A FĂCUT DIN CE S-A FĂCUT."
Ioan 1, 4: „Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor."
Evrei 1, 1. După ce Dumnezeu odinioară, în multe rânduri şi în multe chipuri, a vorbit părinţilor noştri prin prooroci,
Evrei 1, 2. În zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor a toate şi PRIN CARE A FĂCUT ŞI VEACURILE;
MESIA, Hristos – Fiul lui Dumnezeu este DIN VEŞNICIE. Niciunul dintre ERETICI să nu Îl confunde pe Dumnezeu cu creatura, PE CARE El a CREAT-O!
Miheia 5, 1: „Şi tu, Betleeme Efrata, deşi eşti mic între miile lui Iuda, din tine va ieşi Stăpânitor peste Israel, iar OBÂRŞIA LUI ESTE DINTRU ÎNCEPUT, DIN ZILELE VEŞNICIEI."
Profetul Isaia Îl numeste pe Mesia (pe Mântuitorul Hristos),, Dumnezeu-Tare, Domn al pacii, PĂRINTE AL VEACULUI ce va sa vina’’
Facere 1, 1: „La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul." In textul ebraic original, Dumnezeu este numit printr-un substantiv la plural, Elohim (intenţia de a exprima pluralul este foarte clară, evreii nu aveau pluralul ca formă de politeţe, în acelaşi timp gramatica foarte scrupuloasă a scrierii ebraice exclude orice greşeală sau omitere), dar verbul este întotdeauna la singular, Dumnezeu este unul singur!
Dumnezeu Fiul este egal cu Tatăl, nicidecum inferior sau supus Tatălui.
În "rolul" asumat de bunăvoie prin întrupare (în acelaşi timp rămânând şi Dumnezeu), El S-a jertfit şi S-a smerit, în faţa tuturor, a oamenilor, dar şi în raport cu Tatăl, pentru a duce până la capăt „rolul" asumării întregii umanităţi asupra Lui.
Prin Întruparea Sa, Mântuitorul Hristos, păstrându-şi divinitatea, şi asumându-şi şi firea umană, El şi-a asumat şi "slăbiciunea" acestei firi în relaţia cu oamenii dar şi cu Tatăl. Jertfa Sa după Întrupare, a fost adusă de El în relaţie cu Tatăl, ca jertfă a naturii umane, asumate în mod voluntar (deşi era Dumnezeu), şi atunci, în mod absolut logic, termenii care exprimă o aparentă inferioritate în relaţie cu Dumnezeu Tatăl, de fapt se referă la „partea umanităţii" (pe care El şi-a asumat-o în mod liber în relaţie cu Tatăl, din cauza Întrupării, deşi Fiul este egal cu Tatăl).
Dumnezeu Fiul, egal şi deofiinţă (! termen consacrat, în mod special scris legat) cu Tatăl, şi-a asumat supunerea faţă de Tatăl doar pentru că liber, şi-a asumat şi rolul de „mijlocitor", intermediar, pentru oameni.
Întreaga Scriptură Îl prezintă pe Hristos ca şi Creator, în nici un caz făcând parte din creaţie:
- Coloseni 1, 16. Pentru că ÎNTRU El (Dumnezeu Fiul - Hristos) AU FOST FĂCUTE TOATE, cele din ceruri şi cele de pe pământ, cele văzute, şi cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie începătorii, fie stăpânii. Toate s-au făcut prin El şi pentru El.
Coloseni 1, 17. EL ESTE MAI ÎNAINTE DECÂT TOATE ŞI TOATE PRIN El AŞEZATE.
- Ioan 1, 3: „Toate prin El (Dumnezeu Fiul - Hristos) s-au făcut; şi FĂRĂ
EL NIMIC NU S-A FĂCUT DIN CE S-A FĂCUT."
Ioan 1, 4: „Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor."
- Evrei 1, 1. După ce Dumnezeu odinioară, în multe rânduri şi în multe chipuri, a vorbit părinţilor noştri prin prooroci,
Evrei 1, 2. În zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor a toate şi PRIN CARE A FĂCUT ŞI VEACURILE;
- MESIA, Hristos – Fiul lui Dumnezeu este DIN VEŞNICIE. Nimeni să nu Îl confunde pe Dumnezeu cu creatura, cea PE CARE El a CREAT-O!
- Miheia 5, 1: „Şi tu, Betleeme Efrata, deşi eşti mic între miile lui Iuda, din tine va ieşi Stăpânitor peste Israel, iar OBÂRŞIA LUI ESTE DINTRU ÎNCEPUT, DIN ZILELE VEŞNICIEI."
- Profetul Isaia Îl numeste pe Mesia (pe Mântuitorul Hristos),, Dumnezeu-Tare, Domn al pacii, PĂRINTE AL VEACULUI ce va sa vina’’
- Daniel 7, 27: "Iar regatul şi stăpânirea şi mărirea regilor de sub ceruri se vor da poporului sfinţilor Celui Preaînalt; ÎMPĂRĂŢIA LUI (fiind aici vorba despre "Fiul Omului"- Hristos) ESTE ÎMPĂRĂŢIE VEŞNICĂ şi toate stăpânirile Îi vor sluji Lui şi pe El Îl vor asculta".
In afara specularii n-am putea cunoaste nimic exact despre ce a fost înante de crearea lumii.
Pe de alta parte, Scriptura vorbeşte despre o naştere din veşnicie a lui Dumnezeu Fiul din Tatăl. O anumită sectă a înlocuit în mod tendenţios în Scriptură termenul "naştere" cu "creare", "născut" fiind forţat înlocuit cu "creat"!
Ori acesta este unul din exemplele în care traducerile false (N.W.T.) SCHIMBĂ TOTAL SENSUL SCRIPTURII!
Întreaga Scriptură Îl prezintă pe Hristos ca şi Creator, în nici un caz făcând parte din creaţie:
- Coloseni 1, 16. Pentru că ÎNTRU El (Dumnezeu Fiul - Hristos) AU FOST FĂCUTE TOATE, cele din ceruri şi cele de pe pământ, cele văzute, şi cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie începătorii, fie stăpânii. Toate s-au făcut prin El şi pentru El.
Coloseni 1, 17. EL ESTE MAI ÎNAINTE DECÂT TOATE ŞI TOATE PRIN El AŞEZATE.
- Ioan 1, 3: „Toate prin El (Dumnezeu Fiul - Hristos) s-au făcut; şi FĂRĂ EL NIMIC NU S-A FĂCUT DIN CE S-A FĂCUT."
Ioan 1, 4: „Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor."
- Evrei 1, 1. După ce Dumnezeu odinioară, în multe rânduri şi în multe chipuri, a vorbit părinţilor noştri prin prooroci,
Evrei 1, 2. În zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor a toate şi PRIN CARE A FĂCUT ŞI VEACURILE;
- MESIA, Hristos – Fiul lui Dumnezeu este DIN VEŞNICIE. Nimeni să nu Îl confunde pe Dumnezeu cu creatura, cea PE CARE El a CREAT-O!
- Miheia 5, 1: „Şi tu, Betleeme Efrata, deşi eşti mic între miile lui Iuda, din tine va ieşi Stăpânitor peste Israel, iar OBÂRŞIA LUI ESTE DINTRU ÎNCEPUT, DIN ZILELE VEŞNICIEI."
- Profetul Isaia Îl numeste pe Mesia (pe Mântuitorul Hristos),, Dumnezeu-Tare, Domn al pacii, PĂRINTE AL VEACULUI ce va sa vina’’
- Daniel 7, 27: "Iar regatul şi stăpânirea şi mărirea regilor de sub ceruri se vor da poporului sfinţilor Celui Preaînalt; ÎMPĂRĂŢIA LUI (fiind aici vorba despre "Fiul Omului"- Hristos) ESTE ÎMPĂRĂŢIE VEŞNICĂ şi toate stăpânirile Îi vor sluji Lui şi pe El Îl vor asculta".
Bineînţeles, EXISTĂ UN ESENŢIAL "grad de rudenie" între Tatăl şi Fiul!
Fiul fiind de "natură" divină, "născut" din Tatăl, nu "creat"!
Este o diferenţă colosală între a fi creat şi a fi născut! "Natura divină" este numitorul comun al celor trei ipostasuri divine: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt!
În toată Biblia expresia "întâiul născut" se referă la un fiu din aceeaşi "familie", de aceeaşi "natură" cu ceilalţi din respectiva familie: dacă e vorba de fiu al lui Iacov e din "familia" lui Iacov, daca e "fiu" dintr-un regn animal atunci e de ACEEAŞI NATURĂ CU SPECIA RESPECTIVĂ şi nu om sau altceva, dacă e numit fiu al lui Faraon inseamnă ca este fiu ŞI NU CREATURĂ "mesterita" de faraon!
Şi pe acelaşi raţionament, dacă Hristos este în Sfânta Scriptură singurul numit în sens propriu şi distinct FIU AL LUI DUMNEZEU, înseamnă că e de ACEEAŞI NATURĂ CU TATĂL "FIULUI"!
Dar bine spune Scriptura despre unii rătăciţi: "aveți ochi dar nu vedeți, urechi dar nu auziți".
Toate DAR ABSOLUT TOATE problemele si neintelegerile anticrestinilor care sunt impotriva Treimii vin doar din neintelegerea Jertfei si a asumarii "rolului" pe care Fiul lui Dumnezeu l-a avut în lume:
Dumnezeu Fiul este egal cu Tatăl, nicidecum inferior sau supus Tatălui.
În "ROLUL" ASUMAT DE BUNĂVOIE prin întrupare (în acelaşi timp rămânând şi Dumnezeu), El S-a jertfit şi S-a smerit, în faţa tuturor, a oamenilor, dar şi în raport cu Tatăl, pentru a duce până la capăt „rolul" asumării întregii umanităţi asupra Lui.
Prin Întruparea Sa, Mântuitorul Hristos, păstrându-şi divinitatea, şi asumându-şi şi firea umană, El şi-a asumat şi "slăbiciunea" acestei firi în relaţia cu oamenii dar şi cu Tatăl. Jertfa Sa după Întrupare, a fost adusă de El în relaţie cu Tatăl, ca jertfă a naturii umane, asumate în mod voluntar (deşi era Dumnezeu), şi atunci, în mod absolut logic, termenii care exprimă o aparentă inferioritate în relaţie cu Dumnezeu Tatăl, de fapt se referă la „partea umanităţii" (pe care El şi-a asumat-o în mod liber în relaţie cu Tatăl, din cauza Întrupării, deşi Fiul este egal cu Tatăl).
Dumnezeu Fiul, egal şi deofiinţă (! termen consacrat, în mod special scris legat) cu Tatăl, şi-a asumat supunerea faţă de Tatăl doar pentru că liber, şi-a asumat şi rolul de „mijlocitor", intermediar, pentru oameni.
Iată doar câteva din ATRIBUTELE DIVINE ale Fiului lui Dumnezeu:
Coloseni 1, 16. Pentru că ÎNTRU El (Dumnezeu Fiul - Hristos) AU FOST FĂCUTE TOATE, cele din ceruri şi cele de pe pământ, cele văzute, şi cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie începătorii, fie stăpânii. Toate s-au făcut prin El şi pentru El.
Coloseni 1, 17. EL ESTE MAI ÎNAINTE DECÂT TOATE ŞI TOATE PRIN El AŞEZATE.
Ioan 1, 3: „Toate prin El (Dumnezeu Fiul - Hristos) s-au făcut; şi FĂRĂ
EL NIMIC NU S-A FĂCUT DIN CE S-A FĂCUT."
Ioan 1, 4: „Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor."
Evrei 1, 1. După ce Dumnezeu odinioară, în multe rânduri şi în multe chipuri, a vorbit părinţilor noştri prin prooroci,
Evrei 1, 2. În zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor a toate şi PRIN CARE A FĂCUT ŞI VEACURILE;
MESIA, Hristos – Fiul lui Dumnezeu este DIN VEŞNICIE. Niciunul dintre ERETICI să nu Îl confunde pe Dumnezeu cu creatura, PE CARE El a CREAT-O!
Miheia 5, 1: „Şi tu, Betleeme Efrata, deşi eşti mic între miile lui Iuda, din tine va ieşi Stăpânitor peste Israel, iar OBÂRŞIA LUI ESTE DINTRU ÎNCEPUT, DIN ZILELE VEŞNICIEI."
Profetul Isaia Îl numeste pe Mesia (pe Mântuitorul Hristos),, Dumnezeu-Tare, Domn al pacii, PĂRINTE AL VEACULUI ce va sa vina’’
Buna,Maxim.
Ai mai pus intrebarea aceasta parca si acum ceva timp daca nu ma insel. Daca atunci nu ai gasit raspuns, nu cred ca vei gasi nici acum.
Sau daca vei gasi va fi un raspuns pe care tu deja il accepti in fiinta ta, un raspuns pe placul tau.
Nimeni nu stie ce-a fost inainte de crearea materiei vazute si nevazute...
Eu una nu stiu cum la inceput a fost "creat" totul din nimic, din vid.
Se spune ca Universul e plin cu materie, cu vid care este de fapt materie si nu gol.
Poate energia manipulata intr-un fel anume creeaza materie solida si vazuta. Creeaza lucruri palpabile, daca intelegi. Am citit asta undeva.
Suntem inconjurati de energii iar acestea pot crea materie la un moment dat.
Ai putea să-i explici unui orb din naștere cum arată culoarea roșie? De asemenea nu prea înțelegem ce înseamnă nimic (în sens material)
Există întrebări la care nu se poate oferi un răspuns. De fapt, Biblia arată că vom avea veşnic de învăţat ceva nou despre Dumnezeu şi creaţia Sa. (Eclesiastul 3:11) De aceea, e bine să fim modeşti şi să acceptăm că unele lucruri pur şi simplu nu le putem înţelege pe deplin.
Pai asta nu inteleg! Dumnezeu exista din eternitate, dar pana a crea lumea ce a facut?
S-a relaxat.A baut un capucino si dupa aia a creat lumea.
Exact.
Nu avea cui sa vanda seminte asa ca a creat universul sa aiba clienti.
Dumnezeu exista din anul -infinit, mai pe scurt el a fost acolo din totdeauna, dar totusi dupa parerea mea acesti ani(-infinit) au fost strabatuti extrem de repede pentru ca evident este infinit si infinitul nu poate fi strabatut, e cam imposibil si acest Dumnezeu practic imediat a creat lumea vazuta si nevazuta, el avand o varsta de -infinit, dar acesti ani nu pot fi strabatuti si ei sunt limitati la un timp neprecizat, dar mai scurt pentru ca nu poti sa strabati un numar infinit.
De exemplu: tu cateodata nu te gandesti ca parca clipele tale au fost asa de scurte incat spui ca nu ai trait mult pe pamant si tu ai trait de exemplu: 17 ani si tot ti se pare ca nu ai trait mult.
Inca nu s-a gasit raspuns la aceasta intrebare. Decat speculatii si probabilitati.
P.S : Barbosul nu exista.
''Ce a fost pana a crea Dumnezeu lumea vazuta si nevazuta?''
Am gasit raspunsul asta ieri intr-o punga de pufuleti, ti l-as fi zis, dar cand am vazut ca ai scris '' Dumnezeu a creat'', mai demoralizat punandu-mi IQ-ul in pericol.
Creatia lui Dumnezeu depaseste limitele conditiei umane asa cum si judecata sa e mult prea ampla pentru a putea fi vreodata inteleasa de miste minti limitate.
Orice minte e limitata.Chiar daca e a lu dumnezeu.
Inainte de a decide care e religia care ma caracterizeaza am citi toate bibliile si am ajuns la concluzia ca toate au aceeasi idee:a creatiei ce nu poate exista in lipsa unui creator.Acest creator e clar mult mai inteligent ca noi pentru ca daca ne-ar fi dat inteligenta pe care o are el toti am fi creatoti, nu simpli oameni.Asta e logica pura si nu poti spune ca acest creator e limitat, ca noi pentru ca noi nu putem face ce face el.
Si acum vine intrebarea mea? Daca crezi ca dumnezeu a creeat lumea, din ce a creeat-o? Ca doar nu se poate ca dintr-o data sa apara elementele necesare vietii si dupa aia sa aparam si noi.
A creat lumea din dragoste si compasiune.Nu-i nevoi de ceva material pentru a fi transformat in altceva ca asta-i deja un alt subiect.
A creat lumea din dragoste si compasiune.Nu-i nevoi de ceva material pentru a fi transformat in altceva ca asta-i deja un alt subiect.Tu nu intrebi asta din curiozitate ci din neincredere.Dar daca tu crezi ca aceasta creatie din care faci parte si tu nu are in spate nici un creator, presupun ca nu ai o teorie privitoare la unde se duc spiritele noastre dupa ce parasim trupurile.Se spune ca, calatoria se sfarseste acolo unde a inceput.
Deja te bagi in alchimie aici
Da bine, oricum mai bine nici nu iti acordam atentie ca nu meriti.Crezi in dumnezeu acolo si nu ma mai bate la cap cu basme.Hai pa.
Ce afurisit esti! Tu ai fost primul care a comentat, frate asa ca gura mica ca devii enervant.Nu te mai baga peste comentariile mele sa iti fie bine.
Apropo, ne vedem in infern ca nici eu nu-s usa de biserica
Ok,te astept acolo.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
