Iubirea de sine este una dintre cele mai importante cai spre fericire. Insa, in cazul asta si ce-i prea mult strica. Da, trebuie sa te iubesti pe tine, dar pana la un punct. Daca incepi sa ii ranesti pe ceilalti din cauza ca esti mult prea egocentric, atunci nu mai este ok si cred ca la asta se refera Biblia.
Desi, depinde de fiecare persoana in parte pentru ca fiecare om are limitele lui. Daca esti egoist si ai chestia asta pe constiinta, atunci evident ai atins limita si nu vei fi mai fericit daca vei fi si mai egoist, evident.
Important este sa stii ceea ce vrei si sa iti cunosti limitele.
In Primul rand trebuie sa ne iubim pe noi.Asta este cel mai important.Cum ai spus si tu, marile esecuri ale oamenilor sunt datorate lipsei iubirii de sine.
Puterea psihica si respectul de sine te poate ajuta sa raspandesti increderea in sine. Fara aceste aptitudini siguranta dispare la primul esec. Un om ce se uraste poate avea incredere in el cunoscandu-si propriile limite si capacitati.
Crestinii nu iubesc aproapele, tot pe sine se iubesc crezand in fericirea si viata vesnica pe care dumnezeu le-o promite.
De fapt biblia are dreptate intr-un fel din cauza ca majoritatea relelor se intampla din egoism care are sursa de la mandrie care are sursa de la iubire de sine.
Dar biblia nu se refera ca sa nu te iubesti pe tine insuti ci zice sa iubesti pe apropriatii tai la fel ca tine biblia nu se referea ca sa te pui pe tine mai jos sa te sacrifici ci sa ai grija de ei ca si cum ar fi ca carnea din tine.
Si biblia nu zice sa ne condamnam din cauza pacatelor ci sa ne aceptam asa din cauza ca dupa ce te acepti pe tine insuti cum esti atuncea e posibil sa te scimbi.
Aceasta e greseala pe care o fac unii oameni isi pun alte persoane deasupra lor crezand ca fac un bine dar de fac mai mult rau sper ca te va ajuta ce-am zis.
Religia spune mai bine decat restul bazaconiilor.
De ce? Fiindca oamenii care se iubesc prea mult pe sine sunt toxici si devin niste narcisisti psihopati si nu poti avea niciun fel de relatie armonioasa cu ei.
Sincer, eu de cand ma stiu, m-am detestat mai mult decat m-am adorat. Niciodata nu ma vad destul de bun.
Ah, dar pe restul i-am detestat si mai mult, cel putin in final!
Eu intotdeauna am avut o parere proasta despre mine. Asta m-a ajutat mereu sa incerc sa fiu o persoana de calitate.
Esecurile m-au adus mereu in directia buna in care sa incep sa ma agreez mai mult pe mine si sa ma sterg la fund cu ceilalti. ^_^
Deci ESECURILE sunt prietenul cel mai bun, in ciuda a ce tampenii colosale crede majoritatea plebei.
Nu confunda proastele dogme ale crestinismului cu mandria sau orgoliul, ca pana la urma astea-s tot o forma a iubirii de sine.
Uite ce-i, oamenii fara orgoliu vor fi denigrati si vor primi oprobriul societatii. Vreau sa spun ca trebuie sa ai stima fata de sinea ta. Asta ar fi un prim punct.
In al doilea rand, ''iubirea'' asta de sine nu trebuie sa ajunga nici in pragul narcisismului dar mai important nu trebuie sa ajunga la ignoranta. Cand faci exces de orgoliu o sa te iluzionezi singur, dandu-ti proasta impresia ca ai dreptate in toate situatiile. Cel mai bun sfat pe care ti-l pot da este sa-ti pastrezi un orgoliu care iti vor determina partial personalitatea dar cel mai important e sa fii mereu acid fata de perceptiile si mentalitatile tale si, indiferent de cat orgoliu ai, sa fii mereu indoielnic in legatura cu ele.
Have a nice day, sir.
Biblia spune -Iubește-l pe aproapele tău ca pe tine însuți!(Matei 22-39)
Deci baza unei bune relaționări cu semnii e tocmai aprecierea propriei persoane.Creștinul nu are o părere proastă despre sine, se consideră creat după asemănarea creatorului, o ființă rațională, morală, relațională. Chiar dacă greșește, face lucruri contrare conștiinței, își cere iertare, crede că Hristos a murit pentru toate păcatele lui și știe că e iertat, se iartă și pe el însuși pentru propriile greșeli, îi iartă și pe ceilalți de dragul lui Dumnezeu. După mine e cea mai bună rețetă pentru sănătate mentală-să te știi iertat și să ierți pe oricine îți greșeste.
Sincer nu stiu de unde ai auzit ca religia crestina spune contrariul. Pe mine religia crestina m-a invatat ca trebuie sa ma iubesc pentru ca sunt valoroasa si importanta, atat de valoroasa si importanta incat Fiul lui Dumnezeu a venit din cer pentru mine, ca eu sa nu mai port condamnarea pacatului - a luat-o El toata (daca nu ar fi luat-o El as fi fost condamnata pentru ca cine ar fi platit in locul meu toate pacatele pe care le-am facut?). In plus, ca o intaritura a spuselor mele, in Biblie este un verset in care spune ca o porunca la fel de marea ca porunca de a-l iubi pe Dumnezeu, e sa il iubesti pe aproapele ca pe tine insuti (si cum ai putea sa il ajuti pe aproapele - sa ii dai sa manance, daca tu nu te hranesti, sa ii spui o vorba buna daca pe tine te critici)
Matei 22 37. Isus i-a raspuns: "Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau."
38. Aceasta este cea dintai si cea mai mare porunca.
39. Iar a doua, asemenea ei, este: "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti."
40. In aceste doua porunci se cuprinde toata Legea si Prorocii."
Nu stiu cine te-a facut sa crezi asta, dar nu e din Biblie. in Biblie e o veste mai buna decat cea amintita de tine, din fericire
Religia creștina nu promovează iubirea de sine pentru ca asta duce la acceptarea păcatului din viata ta ca asa ești tu si trebuie sa te iubești, creștinismul te îndeamnă sa nu te iubești ci sa il iubești pe Dumnezeu, sa nu te accepți asa cum ești, ci sa încerci sa te schimbi, sa renunți la păcat si sa tinzi către modelul dat de Dumnezu si anume Isus Hristos. Întrebai mai sus cum sa ai încredere in tine, pai creștinismul nu te îndeamnă sa ai încredere in tine, ci sa ai încredere in Dumnezeu. De asemenea întrebai cine sa ne iubească daca nu noi, răspunsul la aceasta întrebare este dat de Dumnezeu in Biblie "Fiindcă atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piară, ci sa aibă viata veșnica" (Ioan 3:16) daca fara sa stii ca ești iubit nu poți reuși in viata, atunci stai calm ca cel puțin cineva te iubește si iubirea lui e absoluta. Religia creștina te îndeamnă la un cu totul alt fel de dezvoltare, un anumit proces numit sfințire (nu ma refer la aia ca mori si cineva hotărăște ca ai fost sfânt si dintr-o data apari si tu in calendar), sfințirea este procesul prin care o persoana încearcă sa devina asemena lui Hristos, adică păcatul sa nu mai aibă nici o stăpânire asupra lui, dar desigur asta durează o viata întreaga. Iar studiile sa demonstrațiile sau alte de-astea ori sunt făcute de cercetătorii britanici si sunt egal cu 0, ori de niște atei convinși care si-au dedicat viata sa arate ca de fapt creștinismul e greșit si învechit si ca ei știu mai bine.
Imi pare rau dar nu pot accepta ce ai zis tu, specialistii psihologi spun ca s-adoveditca daca nu avem incredere in noi mergem din esec in esec, nu avem viata sociala si nici nu putem sa facem nicio treaba bine.Deci stiu de la propria mea poveste, eu nu am incredere in mine si ma sim t foarte neputincios, as da totul sa fiu mai increzator in fortele proprii si sa nu traiesc anxietatea, emotiile si depresia.Deci daca nu ne iubim pe noi si nu avem incredere in noi o sa avem anxietate, depresie si emotii necontrolate dar si esecuri pe toate planurile.Religia crestina greseste aici, lipsa de incredere in noi face o persoana sa nu se simta bine in propria piele si sa se simta inferior, neputincios...Si decat sa ascult ce zice crestinismul mai bineascult ce zic psihologii mai ales stiind si experimentand toate lucrurile negative pe propria mea persoana din cauza lipsei de incredere.Voi face tot posibilul sa imi capat increderea in mine si sa ma iubesc pe mine insumi iar asta nu face sa dispara credinta in Dumnezeu.
Biblia spune ca sotul sa isi iubeasca sotia ca pe sine insusi.Deci,nu e gresit sa ne iubim, dar in mod echilibrat, nu sa devenim egoisti si mandri.