Este bine sa ne punem intrebari.Astfel vom fi motivati sa cautam sa cercetam sa implinim.
Cred ca nu-i bine. Cretinismul sustine ca lumea cerurilor ca apartine celor 'saraci cu duhul', adica cei ce nu cauta raspunsuri, ci accepta viziunea biblica.
Sa credem si sa nu cercetam pfff hai sa fim seriosi acum sa nu cercetam de ce? pentru a nu cumva sa aflam ca totul este o minciuna.E bine sa iti pui intrebari astfel descoperi lucruri interesante si adevarate nu minciunile pe care religia si biserica le spun si le ascund sub un "paravan" de oameni.
Dany,sa stii ca aceasta expresie '' crede si nu cerceta '' nu exista la noi.este foarte bine sa-ti pui astfel de intrebari si sa cercetezi cat mai mult ca sa afli adevarul si sa nu te ratacesti.Domnul Iisus s spus'' cercetati ca sa nu fiti inselati''.dar trebuie sa cercetezi si sa crezi, indrumat de sfintii parinti ca sa nu ajungi ca sectantii, care s-au inselat, crezand in tot felul de inselari.pe multi ne preocupa adevarul despre scopul vietii.ai observat ca orice lucru te intereseaza in viata si perseverezi in descoperirea lui, t-i se descopera.la fel o sa t-i se intample si cu ceea ce cauti tu.un mic exemplu am sa-ti dau:daca vrei sa fi un bun profesor de matematica, ai sa perseverezi la matematica si nu la alta materie. daca vrei sa afli despre Dumnezeu si despre scopul vietii, citeste biblia si pe sfintii parinti.
Pentru cei care se multumesc cu o simpla explicatie e buna si aia primitiva pe deasupra mai adaugam si ignoranta si va iesi un crestin adevarat, desigur ca e scopul vietii noastre sa cercetam nu sa credem in explicati primitive, nu uita adevarata ignoranta nu e de a nu sti si de a nu vrea sa stii, am pe blog tot felul de documetare despre univers, evolutie i la profilu meu, asta daca macar vrei sa incerci sa afli, eu unu sunt foarte curios acum nu-i toata lumea ca mine, ce farmec are viata daca nu esi curios? chiar e plictisitor sa nu vrei sa nu sti nimic, sti ca si creierul devine lenes daca nu il pui la munca
Ortodoxia nu inseamna ignoranta! Suntem creaturi rationale, ne sunt firesti intrebarile existentiale. Ceea ce nu stim insa ( inca ), este faptul ca religia noastra are deja raspunsurile la toate intrebarile noastre. Depinde de noi daca dorim sa meditam sau sa intrebam, iar daca am dori sa intrebam, este important sa alegem persoanele potrivite pentru a le adresa intrebarile noastre. Din pacate, indemnul" Crede si nu cerceta!" este gresit inteles.
"Sa credem si sa nu cercetam" asta o spun ateii. Normal ca iti poti pune intrebari legate de Dumnezeu si despre scopul vietii noastre.Si va rog sa numai faceti legaturi intre biserica si Dumnezeu pentru ca sunt total diferite.
Eu inca de la inceput stiam ca nu este bine sa merg pe acest"crede si nu cerceta"vroiam doar sa vad ce cred si alti oameni.
Acum 3 ani cand m-am dus la spovedanie si l-am intrebat pe preot daca are vreo dovada mi-a zis ca e mai bine sa cred si sa nu caut dovezi, ca asta inseamna credinta cu adevarat. Oh really?
Deci "Crede si nu cerceta" este o vorba spusa si de gura bisericii.
Este un panteon demonic.Preotii sunt majoritatea dintre ei niste sclavi al masoneriei si al lui Marduk si Belial.
Nu ai nevoie de biserica ca sa capeti credinta.
Nu ai nevoie de popi.
Nu ai nevoie de nimeni ca sa capeti credinta.
Nu ai nevoie de o religie crestina.
Tu de fapt ai nevoie sa iti gadili constiinta si curaj ca sa fii serios.
Credinta acelor ce se duc la biserica si au incredere deplina in preoti de fapt, sunt controlati pentru ajunge la acea "credinta dubioasa" pe care numai cel rau stie cum a planuit-o.
Acesta e babylonul modern.
Judeca si tu daca Biblia ne cere sa credem si sa nu cercetam: "Nu dispretuiti proorociile.Ci cercetati toate lucrurile, si pastrati ce este bun.(1Tesalonceni 5:20, 21)
"
„Fericiţi cei săraci cu duhul", spunea Isus, „că a lor este împărăţia cerurilor".2 Ce înseamnă
„săraci cu duhul"? Lipsiţi de bagaje interioare, de identificări. Nici cu lucruri, nici cu vreun fel de
concepte mentale care să conţină într-o măsură oricât de mică noţiunea sinelui. Şi ce este „împărăţia
cerurilor?" Bucuria simplă, dar profundă a Fiinţării, care rămâne atunci când renunţaţi la identificări şi
deveniţi astfel „săraci cu duhul"
"
Sarac cu duhul e cel care nu are patimi. Cel care nu isi cauta fericirea in averi, posesii materiale etc.
DeProfundis99 întreabă: