Pocăința e punctul de start, in timp ce trăirea pocăinței este o perioada de toată viața...dar ambele îs la fel de grele
Sa traiesti cu minciuna pocaintei. Toata viata sa te chinui sa duci misiunea pocaintei false la bun sfarsit ca de fapt raiul, iadul, dumnezeu si restul basmelor religioase sa nu existe.
Ști că spunând că Dumnezeu nu există faci păcatul care nu se iartă? Ce dovadă ai că nu există?
Eu zic că ambele. Dar pocăința înseamnă sfințire. Așa nu e așa de greu, ca să trăiești în smerenie, trebuie să faci fapte vrednice de pocăința ta.
Tu ce dovada ai ca exista? Si lasa-ma cu textele babesti ca vai doamne il simti. Aia e schizofrenie daca nu stiai.
anonim_4396 întreabă:
DeProfundis99 întreabă: