Buna intrebare,fiecare are perspectiva lui cand vine vorba de cuvinte si nu numai.
Pentru mine,acela este doar un cuvant ca oricare altul,insa,dupa parerea mea,conteaza mai mult ceea ce simti.
N-ai vazut ca multi fac matanii si totusi dupa scurt timp isi dau in cap unu' la altul'? Niciun efect,au ramas la fel.
Daca crezi, bai crezi frate pentru tine si aia e, nu trebuie sa te etalezi ca vai dom'le uite eu fac matanii si colive iar tu nu.
Trebuie sa te simti tu bine, sa fii impacat cu tine insuti.
Credinta se simte, nu se discuta.
Accept orice critica, eu doar mi-am exprimat opinia.
Daca lumea ar fi perfecta,cum am mai deosebi binele de rau?
Iti inteleg intrebarea si stiu ca adevarul e rece,chiar si eu imi mai pun cateodata intrebari asemanatoare.
Stu ca e cam egoist ce zic insa eu in asemenea situatii ma gandesc asa:
Cum se face ca stau bine-mersi la pc? cum se face ca nu sunt prin africa vanat de lei? si tot asa.
In primul rand eu caut sa ma multumesc cu ce am, da, poate altul' o duce mai bine ca mine insa si altii o duc mai rau ca mine.
Eu personal prefer sa nu imi pun prea multe intrebari, da e adevarat ca cu cat esti mai curios cu atat ai o minte mai deschisa si vrei sa aflii mai multe insa crede-ma, unele subiecte NU vrei sa le dezvolti, pentru sanatatea ta.
Cuvantul nimic, e doar un simplu cuvant lipsit de viata.
Greu de spus, cand ma gandesc la El insusi frustrare ma roade.
Sentimente precum nelinistea, neputinta, curiozitatea, iubirea si tristetea imi impanzesc inima. Tot felul de intrebari cu si fara raspuns imi vin in minte la fiecare clipa. Cu cat afli ceva cu atat iti dai seama cat de putin cunosti ceva, cat de adanc si de complicat este totul si cat neputincios esti in realitate.
Dumnezeu este ceva dincolo de invelisul mort in care este cautat. Inseamna lumina, salvarea de intunericul in care omul orbecaieste, impiedicandu-se de fiecare lucru, nestiind ce este si ce sa faca.
Realitatea suprema, natura în totalitatea ei.
Un Dumnezeu impersonal, absolutul.
DeProfundis99 întreabă: